Luam si noi o vacanta?

Se dau urmatoarele date: o scoala cu oaresce istorie, renume si mai ales cu multe pretentii, o scoala la care isi aduc parintii odraslele din toate colturile Bucurestiului, o scoala la care incepi clasa 1-a alaturi de 30 si o termini alaturi de 37 de colegi, o scoala la care la clasa zero sunt minim 35 de copii alocati in fiecare clasa (asta in conditiile in care legea educatiei spune negru pe alb ca intr-o clasa nu pot fi mai multi de 25 de elevi) – articolul 63, alin (1), lit c – http://www.uvt.ro/files/b6d6b3353366d7f01829e4a6d3dd4f6bb7b7aa5a/ un copil deja mare acum care nu este tocmai entuziasmat de excursiile facute impreuna cu ai sai colegi de clasa, excursii in care distractia de baza este legata de faptul ca tot drumul aproape fiecare copil sta cu tableta sau telefonul in mana si care excursii, indiferent de locatia in care se merge, costa minim 135 lei de copil La sfarsitul primei saptamani de scoala copilul a venit acasa si a spus parintilor sai: “mami, tati, Joi, saptamana viitoare, la noi in scoala se organizeaza mai multe excursii; fiecare clasa merge in alta parte, noi mergem undeva langa Predeal”. Initial copilul a spus ca ar vrea sa mearga apoi s-a razgandit spunandu-ne ca mai bine sta acasa. Parinti au zis, ok, o zi de vacanta in mijlocul saptamanii. Luni, in a doua saptamana de scoala copilul a venit acasa si ne-a comunicat senin ca nici Vineri nu se merge la scoala, copiii sunt obositi dupa excursie si stau acasa!!! Apoi, la finalul zilei, total intamplator, tatal copilului a gasit un articol care povestea despre ziua...

Pix sau stilou?

Ieri la ceas de seara, pe facebook (unde altundeva?!?) se dezbatea foarte intens pe tema „stilou sau pix”? Cu argumente din toate directiile si chiar inclusiv niste povesti cu invatatori mai emancipati care au interzis stiloul la scoala. Care e totusi faza cu stiloul? Recunosc ca l-am urat dintotdeauna, chiar daca ai mei s-au zbatut sa faca rost, pe sub mana evident, de stilouri cat mai simpatice. Am avut avantajul unui tata arhitect, care a tinut mortis sa ma invete sa iubesc atat scrisul frumos, dar si instrumentele de scris de calitate (drept care azi sunt extrem de selectiva, nu numai cu pixurile pe care le folosesc, ci si cu hartia pe care scriu). Am crescut cu cultul pentru sculele de la Rotring si dulapul tatei in care isi inchidea trusele si toate acareturile era pazit si divinizat mai ceva ca un templu (am povesti multe cu felul in care fentam ochiul ager si deschideam dulapul ca sa ajung la fructul oprit – despre interdictii si faptul ca NU functioneaza in parenting, altadata!). Revenind la stilouri, am avut vreo trei din traditionalele stilouri chinezesti, din care favoritul meu de departe a fost unul micut in forma de urs panda pe care l-am adorat si l-am folosit pana l-am facut praf si imi amintesc ca am plans amarnic dupa el. Ulterior am descoperit un stilou, visiniu la culoare care nu mai avea penita clasica, ci una mai micuta si mai usor de manevrat si-am scris cu el pana la finalul clasei a opta.  Cum am ajuns la liceu si-am scapat de corvoada stiolului am inceput sa folosesc pixuri si nu m-am mai...

Refugiatii si babywearing-ul

De multe ori mi-am facut procese de constiinta uitandu-ma la dezastre si situatii de criza si la oamenii care erau acolo sa ajute. De cele mai multe ori singura „scuza” viabila cu care am putut adormi noaptea a fost: „am unul/doi/trei copii, trebuie sa fiu nebuna sa ma duc in zone periculoase”. Sunt o multime de povesti, povesti cu femei care au lasat tot ce aveau, comoditatea si caldura unei case, copiii, unele din ele gasindu-si inclusiv sfarsitul, pentru a-si urma un vis, pentru a ajuta, pentru a lupta pentru o cauza, insa eu nu sunt din filmul asta. Cu toate astea, le admir pentru toata inconstienta asta. The Urban BabyWearer apartine unei olandeze, Darcia Christiana Fleur, are un baietel si este consultant in babywearing. Femeia asta, spre deosebire de mine, a colectat 1000 de bucati de marsupii destinate mamelor cu bebelusi si copii mici, si-a lasat copilul in Olanda si a plecat spre Lesbos. Ulterior, dupa ce a ajuns acolo a realizat ca nu poate pur si simplu sa plece inapoi, asa ca a ramas sa ajute si cam asta face de o saptamana incoace. „My biggest sacrifice for the trip to Greece is to leave my son behind. I rarely arrange a sitter for him outside working hours. So we are always together. This morning I enjoyed the usual morning cuddles but felt horrible knowing I am not going to see him for almost a week. And than the panic hit me. What am I doing? I can not leave my own cub behind? But as I calmed down I thought about all the mothers who are...

Panseuri despre tigari.

Acum o saptamana, in seara de sambata am luat copiii de cate o aripa si i-am dus sa asculte Argatu si Suie Paparude. Nu ca nu i-ar mai fi ascultat pana acum, jumatate din drumurile noastre din acest an au avut ca fundal sonor muzici „culese din cartier” si albumele paparudelor, dar am vrut sa ii vada si „live”. Bineinteles, in mintea noastra era sa ii tinem cat pot ei duce, sa vada si Parov Stelar si un strop de IMAPP, dar au rezistat fix pana la 21:30 cand au aparut headlinerii pe scena.   In fine ideea e ca la plecare, in timp ce ne strecuram spre iesire, David care nu spusese mai nimic pana atunci, si-a scos la iveala al saselea simt, ala de viitor pompier si a izbucnit intr-o tirada care ne-a lasat pe toti masca: „Mai mami, uita-te si tu cate tigari pe jos, cati oameni fumeaza si cum le arunca pe strada! O sa luam cu totii foc din cauza lor! De ce le arunca? Ce facem daca iau foc, pe unde vin pompierii?” I-am aratat la iesire si pompierii si masinile de salvare si i-am explicat ca nu luam foc de la tigari :) dar ce ramane memorabil este ca m-a surprins, a nu stiu cata oara, cu stilul sau de a observa detalii care multora le-ar scapa si de a face niste conexiuni foarte fine. „Nu imi place mami. Mai bine ca am plecat” A doua zi, la Rural Fest acelasi scenariu. Atata doar ca nu mai eram intr-o piata imensa, ci pe culoarul ingust si ultra-aglomerat al Kiseleff-ului, si eu trebuia...

Cata bere am mai baut si cam care ne-a placut

Duminica trecuta am fost la unul din cele mai ok evenimente organizate in Bucuresti. Probabil ca implicarea Comisiei Europene in organizarea evenimentului (alaturi de Ministerul Agriculturii si PMB si alti sponsori) si-a spus cuvantul, oricum, Ruralfest a fost si anul trecut si mai ales anul acesta un eveniment pe care ne bucuram ca nu l-am ratat. Noua ne-a placut atat de mult incat am facut doua vizite, una de dimineata fara copii si apoi, pentru ca ne-a simtit foarte bine si nu vroiam ca ei sa rateze mancarea de la Marius, inghetata la butoi, rulada cu mac si zona cu animale domestice, inca una dupa pranz impreuna cu Raducu, David si Rebecca. Despre Ruralfest nu o sa va povestesc mai mult, va spun doar ca ar fi bine sa nu-l ratati la editiile urmatoare si in plus, daca nu stiati deja, pe multi dintre expozanti ii gasiti weekend de weekend fie in piata de la Academie, fie in cea din curte de la Facultatea de Agronomie. Pe langa organizare si atmosfera, noua la Ruralfest ne-a mai placut ceva: berea. Am testat acolo si ulterior acasa toate tipurile de bere artizanala pe care le-am gasit. Am inceput de dimineata (de foarte multa vreme nu am mai baut bere inainte de ora 10.30) si am luat stand-urile la rand in ordinea “numerelor de pe tricou”. Primul care ne-a iesit in cale a fost cel cu bere Zaganu. Berea Zaganu o cunoasteam de ceva vreme, o testasem in diverse locuri din Bucuresti si chiar si prin tara. Pentru ca era destul de dimineata, am luat un singur pahar si cateva sticle „la...