Odata cu acest articol ne dorim sa inauguram o noua rubrica pe blog. Am fi putut incepe sa scriem sub acest titlu, despre calatoriile noastre impreuna cu Raducu, David si Rebecca cu cativa ani in urma, fiindca avem multe povesti interesante.

Primele aventuri sunt de pe vremea cand Raducu avea doar cateva luni, David nu implinise inca 2 ani iar Rebecca avea 5 ani si am plecat toti 5 (+ doua carucioare) cu avionul pana la Bruxelles. Apoi am mers toti pe litoralul romanesc, la (si pe) munte, iarna si vara si de nenumarate ori (despre asta stiti deja multe lucruri) in Thassos. Practic in ultimii 4 ani toate calatoriile si mai ales toate vacantele noastre, la mica sau mare distanta de casa, le-am petrecut in gasca, toti 5, impreuna. La inceput lucrurile nu au fost tocmai usoare, bagajele foarte multe si mari si stress-ul nostru pe masura bagajelor. Atunci cand am fost la Bruxelles, de exemplu, am plecat cu doua carucioare pe avion, am dormit (nu pentru ultima oara) toti 5 intr-o camera de hotel iar la intoarcere am stat pe ultimul rand de scaune din avion si Rebecca a folosit pungile alea albe de hartie de mai multe ori. Cand am fost in Grecia prima oara, inainte cu aproximativ 300 km de destinatia finala, Raducu nu a mai dorit sa stea in scaunul lui, scaunul s-a mutat in fata langa mine, iar el a calatorit in bratele Bogdanei agatat de sursa de alaptare si cu centura de siguranta legata si peste el si peste Bogdana. De bagaje atunci cand baietii erau mai mici, nu mai povestesc. Copiii nostri au crescut si treptat totul a devenit intr-un fel mai simplu (bagajele clar sunt mai mici) dar in acelasi timp si mai complicat si cu siguranta mult mai costisitor ca in urma cu 4 ani. Spre exemplu cu avionul nu ne mai putem deplasa pentru ca am plati 5 bilete intregi, iar anul acesta am experimentat pentru prima oara statul in doua camere separate.

Ultima noastra calatorie in 5 (in 6 de fapt, pentru ca am avut-o cu noi si pe matusa de la Sinaia) a fost saptamana trecuta cand in numai 3 zile am parcurs un traseu lung, dar incredibil de frumos: Sinaia – Rasnov – Sibiu – Sugag – Transalpina – Ramnic – Curtea de Arges – Transfagarasan – Cartisoara – Rasnov – Sinaia.

De fapt, intreg traseul din ultima saptamana de vacanta a fost putin mai lung, pentru ca din Bucuresti am plecat intr-o formula restransa (doar cu baietii) prin Pitesti, Curtea de Arges, Tranfagarasan, Cartisoara, Rasnov si apoi am ajuns la Sinaia. A doua zi, am mers pana la Campina pentru a o recupera pe Rebecca din tabara de desen, am dormit iarasi in Sinaia. In urmatoarea zi am urcat pe Transbucegi, am mers pana la Pestera Ialomitei si la intoarcere am facut un popas la Bolboci acolo unde am redescoperit ca mancarea de la cabana este la fel de buna cum era si acum 20 de ani si-am terminat-o cu un traseu de vreo trei sferturi de ora, fara o tinta anume.

In urmatoarea zi am plecat spre Sibiu si Transalpina. Practic am avut o saptamana in care cu o mica exceptie am dormit in fiecare noapte in alt loc, am parcurs Transfagarasanul de doua ori, Transbucegi si Transalpina si in total am parcurs peste 1500 de km. Si da, am facut totul impreuna cu Raducu, David si Rebecca!

Daca tot am pomenit despre Transbucegi, trebuie sa va spun ca daca va doriti sa mergeti la Pestera Ialomitei, sa nu o faceti Martea. Dupa ce cu mult efort si multi bani europeni traseul din interiorul pesterii a fost refacut si a fost inchisa in sezon, in lunile Iunie si Iulie, Consiliul Local Dambovita, cel care administreaza pestera, a decis ca ar fi bine ca 1 zi din saptamana pestera sa fie inchisa. Apoi s-au gandit ca ar fi bine sa nu anunte acest lucru nicaieri decat pe niste cartonase A3 si doar de pe la Padina incolo. Nu eram decat vreo 30-40 de turisti care am ajuns acolo si ne-am intors la fel cum am ajuns.

Altfel, drumul pana acolo (pe care noi l-am mai facut de vreo 7-8 ori) este extrem de frumos. Va recomand, daca puteti si aveti timp, sa ocoliti lacul Bolboci si pe drumul forestier ce trece prin cheile Tatarului, prin padure. Drumul e ok, e plin peste tot de zmeura si afine si daca aveti sansa la fel ca noi, va puteti intalni si cu caprioare si cerbi.

 

 

Din Sinaia, in formula completa, am plecat a doua zi dimineata la ora 9.15. Prima oprire a fost la Sibiu. Trebuie sa va spun ca daca mergeti spre Sibiu dinspre Valea Prahovei, nu e obligatoriu sa o luati prin Brasov sau pe soseaua nationala care leaga Brasovul de Sibiu. Exista o varianta mult mai interesanta si libera de trafic intens si cu siguranta cu un peisaj mult mai frumos. La Predeal am luat-o la drepata catre Rasnov, apoi am continuat prin Zarnesti si Poiana Marului, pe drumul 73A, Sinca, apoi pe 104A catre Sercaita, Sambata de Sus si Victoria. Am iesit pe DN- E78 inainte de punctul in care incepe judetul Sibiu. Soseaua cu mici exceptii este ok iar satele prin care ea trece, de fapt intreaga zona incepand de la Poiana Marului, sunt incredibil de frumoase. Pe langa pasunile intinse pline de turme de oi si cirezi de vaci, pe langa casele cu porti si garduri inalte despre care copiii nostri intrebau daca sunt cetati, pe langa “tunelurile” create de padurile linistite de fag si artar, ceea ce ne-a surprins si ne-a bucurat au fost linistea si oamenii pe care i-am vazut acolo. Unele sate pareau pur si simplu incremenite, in afara de masina noastra si din loc in loc de cate o batrana sau un batran imbracati in port traditional si care stateau de vorba pe bancile din fata caselor, nimic altceva nu era in miscare J. Peste toate astea, pe partea stanga a drumului se vad in toata splendoarea lor masivul Piatra Craiului si apoi Fagarasul. Ne-am fi putut opri pur si simplu in oricare din satele prin care am trecut, sau in orice pajiste sau padure si sa petrecem acolo cateva ore sau chiar zile. Copiii cu siguranta nu s-ar fi plictisit, de fapt, pe tot drumul, in masina am auzit doar “tati uite oile”, “mami uite ce mari sunt muntii”, “tati ia uite ce case cu poarta de castel”, “mami de ce au palarie la fel toate femeile si de ce stau pe banca””, “mami ia uite ce de flori albastre si ce padure mare”, etc. Cu siguranta drumul ales de noi, cel putin pentru copii este cu mult mai ofertant decat DN-ul si peste asta este si mai scurt cu cativa km.

Primul popas mai lung a fost, dupa cum am zis deja, la Sibiu unde am stat aproape 5 ore si am mai fi stat (cel putin noi adultii) daca nu aveam un program destul de strans. Ce poti face in Sibiu in 5 ore impreuna cu 3 copii? Pai noi am vizitat centrul (mai exact unii dintre noi au alergat non stop pe aleile si strazile pietonale din centrul Sibiului), am intrat la Billa si ne-am refacut stocul de rulada cu mac (la Sinaia le-am epuizat stocul in doua zile J), am vizitat turnul cu ceas, am trecut pe pe podul mincinosilor, am mancat supa gulas in paine si supa de ceapa (da…asta au vrut si au mancat cu mare pofta copiii nostri) si bineinteles inghetata si turta dulce si am vizitat catedrala evanghelica.

De la Sibiu am plecat prin Saliste spre Sugag, acolo unde reusisem sa gasim (destul de greu) si sa rezervam cazare, cat mai aproape de Transalpina, la Pensiunea Valea Frumoasei. Drumul de la Saliste la Sugag, prin Tilisca, Poiana Sibiului si Jina a fost pentru mine chiar mai frumos decat cel de la Poiana Marului la Victoria. Daca chiar vreti sa vedeti sate transilvane exact la fel cum aratau ele acum 30 sau mai mult de ani, sa intalniti si sa cunoasteti oameni ca cei din scrierile lui Cioran sau Goga, mergeti La Tilisca, Jina si in marginimea Sibiului. Nu pot descrie in cuvinte bucuria, fericirea, emotiile pe care le-am simtit aducandu-mi aminte de copilaria mea si de strabunicii mei.

La Tilisca ne-am oprit pentru a le arata copiilor ruinele cetatii dacice. A fost probabil cea mai buna alegere pentru un popas neprogramat din calatoria noastra. Masina am lasat-o jos, in sat si apoi am urcat spre ruine pe un drum de maxim 30 minute. Las fotografiile sa vorbeasca mai mult si veti intelege de ce privindu-le J:

Dupa acest popas am plecat mai departe spre Sugag. Pensiunea la care ne-am cazat nu este una extraordinara (e pozitionata chiar pe sosea, camere mici, etc), este clar o pensiune de tranzit dar camerele erau curate si acolo am mancat foarte bine si la niste preturi absolut ok. Dupa supele din Sibiu, dulciurile de pe drum, copiii nostri au stat maxim 10 minute in camera si apoi au coborat, s-au asezat la masa si au spus ca lor le e foame mare. Am/au mancat snitel, friptura, balmos, sote de hribi, clatite…..

Dimineata ne-am trezit la ora 7.30, am luat micul dejun cu lapte, oua, branza si cascaval, rosii si ardei din curtea pensiunii si am pornit spre Transalpina. Urma pentru noi o zi foarte plina, initial ne-am propus ca pana la ora 23.00 sa ajungem inapoi la Sinaia, intorcandu-ne pe Transfagarasan.

Calatoria noastra pe Transalpina a inceput cu o oprire dupa primii 30 km, pe marginea Taului Bistra. Timp de aproape 1 ora, am alergat, ne-am catarat pe pietre si copaci, am aruncat lemne si pietroaie in apa si am cules mere verzi din care am facut la intoarcere cea mai gustoasa placinta cu mere pe care am mancat-o in ultimii ani.

Apoi am urcat prin Obarsia Lotrului mergand catre Ranca. Ne-am mai oprit pentru fotografii si alergat prin iarba de multe ori. Ne-am oprit sa mangaiem si sa dam de mancare magarusilor, sa cumparam branza, rosii si covrigi (si o sticla de afinata) care au fost devorate pe bancheta din spate a masinii, in mai multe sesiuni. Despre Transalpina ar fi multe de spus dar cu siguranta cuvintele sunt putine. O sa las fotografiile sa vorbeasca mai mult.

Am trait o incredibila amestecatura de sentimente bucurandu-ma de frumusetea locurilor, de maretia (fara exagerare) lor, gandindu-ma cat de frumoasa e tara noastra si in acelasi timp de cat de putin stim sa promovam aceasta frumusete si de cat de incapabili suntem sa profitam de ea in sensul bun al cuvantului. Vorba aia cu „tara frumoasa, pacat ca e locuita” mi-a venit in minte de atat de multe ori in calatoria noastra.

Un austriac cu care am discutat acum vreo 10 ani mi-a spus ca dupa Austria, Romania are cel mai mare potential pentru sporturile de iarna din Europa si ca nu valorificam nici 1% din acest potential, si avea mare, mare dreptate!

Un alt lucru pe care trebuie sa-l spun este ca nu am mai vazut pana acum nicaieri o atat de multa “dezordine urbanistica” ca la Ranca. La Ranca s-a construit mult, mai ales in ultimii ani si inca se construieste, dar totul arata de parca toti si-au dorit ca o pensiune sa nu semene deloc cu cealalta, s-a construit aglomerat si fara nici un pic de gust si logica.

Dupa ce am trecut de Novaci am luat-o spre Baia de Fier pentru a vizita Pestera Muierilor. Pentru copii si nu doar pentru ei, experienta vizitarii pesterilor este una extrem de intensa si bogata (in intrebari si descoperiri). La Pestera Muierilor, prima electrifica din Romania si cica cea mai vizitata, pe langa traseul lung de aproape 900 metri si plin de portiuni cu inaltimea de maxim 1,5 metri, copiii au descoperit colonia de lilieci si mamele lilieci care isi alaptau puii si scheletul si povestea ursului de pestera. Clar, daca aveti cum merita sa mergeti in vizita. Atentie, intrarea se face doar la ore fixe iar la iesire, aveti de parcurs mai bine de 1 km inapoi pana la locul de parcare aflat langa intrarea in pestera.

Daca tot am ajuns in zona, am zis ca trebuie sa-I ducem sa vada si pestera Polovragi. Total diferita de pestera Muierii, amaplasata in Cheile Oltetului, probabil unele din cele mai spectaculoase chei din Romania, pestera Polovragi are si ea povestile ei cu daci si haduci. Traseul este mai lung decat la pestera Muierilor si mult mai usor de parcurs.

De la Polovragi am plecat prin Horezu, Bunesti, Valcea catre Transfagarasan, constienti de faptul ca eram deja in intarziere si gandindu-ne unde am putea innopta. De la Valcea am luat-o spre Curtea de Arges prin Racovita, Piatra si Ticveni pe drumul 73C. La Ticveni, la iesirea din sat am mai facut o oprire pe marginea drumului, la niste sateni si-am cumparat cele mai bune rosii pe care le-am mancat in ultimii ani.

De la Curtea de Arges, prin Albesti (de unde am cumparat pere tot de pe marginea drumului) si apoi Corbeni am pornit spre Balea. La iesirea din Corbeni, in urma unui sondaj organizat ad hoc am decis ca e mai bine sa ne oprim si sa cautam cazare, mai ales ca deja se facuse aproape sapte seara. Prima pensiune care ne-a iesit in drum a fost pensiunea Belvedere. Am parcat, am mers sa intrebam daca exista camera si cat costa, si spre surprinderea noastra erau si chiar mai ieftine decat in Sugag, pensiunea aratand mult mai bine. Surpriza a fost mult mai mare dupa ce am ajuns in camerele cu pricina care erau foarte spatioase, curate si cu mobila de buna calitate, ca sa nu mai zic de peisajul de la fereastra (a se vedea mai jos). Am luat doua camere triple si apoi am iesit in curtea imensa a pensiunii unde copiii au mai alergat inca vreo doua ore, pana la lasarea intunericului.

A doua zi dimineata am pornit spre Transfagarasan si prima oprire am facut-o sus la cascada, inainte de intrarea in tunel, acolo unde ne-am dus glont la taraba de la care am mai cumparat si alta data, cascaval de vaca afumat, cotlet si slaninuta. A urmat iarasi un mini picnic in masina, pe bancheta din spate si apoi ne-am oprit la Balea si am facut o tura de lac. Copiilor le-a placut foarte mult, mai ales ca au reusit sa vada si cativa pastravi in apa lacului, s-au catarat pe stanci. Ca sfat personal va recomand sa ocoliti zona cu tarabe si parcarea de la iesirea din tunel si sa nu incercati sa mancati la cabana Balea unde pe langa faptul ca preturile mari si mancarea mult mai putin gustoasa decat in alte parti, servirea este facuta de niste adolescenti probabil aflati in practica, care nu prea au legatura cu meseria de chelner.

 

 

Am plecat de la Balea si am mers aproape fara oprire pana la Sinaia, evitand din nou DN-ul, prin Cartisoara – Victoria – Vistea de Sus – Sambata de Sus – Sebes (de Brasov) – Sinca Veche – Sinca Noua – Poiana Marului – Zarnesti – Rasnov – Predeal.

Am mai spus-o, a fost o experienta foarte intensa atat pentru noi cat si pentru copii, totul a fost foarte calculat si comprimat pentru a incapea in cele 3 zile alocate dar una plina de povesti si locuri absolut minunate, un ape carecu siguranta o vom repeta, pe indelete cat mai curand posibil.

Mergeti si vizitati Romania, mergeti in muntii din Romania, in satele din Romania, o sa va minunati de cate frumusete veti intalni si cu siguranta nu o sa regretati.

Daca doriti mai multe informatii despre calatoria noastra, asteptam cu drag intrebarile si comentariile voastre.