Se dau urmatoarele date:
- o scoala cu oaresce istorie, renume si mai ales cu multe pretentii, o scoala la care isi aduc parintii odraslele din toate colturile Bucurestiului, o scoala la care incepi clasa 1-a alaturi de 30 si o termini alaturi de 37 de colegi, o scoala la care la clasa zero sunt minim 35 de copii alocati in fiecare clasa (asta in conditiile in care legea educatiei spune negru pe alb ca intr-o clasa nu pot fi mai multi de 25 de elevi) – articolul 63, alin (1), lit c – http://www.uvt.ro/files/b6d6b3353366d7f01829e4a6d3dd4f6bb7b7aa5a/
- un copil deja mare acum care nu este tocmai entuziasmat de excursiile facute impreuna cu ai sai colegi de clasa, excursii in care distractia de baza este legata de faptul ca tot drumul aproape fiecare copil sta cu tableta sau telefonul in mana si care excursii, indiferent de locatia in care se merge, costa minim 135 lei de copil
La sfarsitul primei saptamani de scoala copilul a venit acasa si a spus parintilor sai: “mami, tati, Joi, saptamana viitoare, la noi in scoala se organizeaza mai multe excursii; fiecare clasa merge in alta parte, noi mergem undeva langa Predeal”. Initial copilul a spus ca ar vrea sa mearga apoi s-a razgandit spunandu-ne ca mai bine sta acasa. Parinti au zis, ok, o zi de vacanta in mijlocul saptamanii. Luni, in a doua saptamana de scoala copilul a venit acasa si ne-a comunicat senin ca nici Vineri nu se merge la scoala, copiii sunt obositi dupa excursie si stau acasa!!! Apoi, la finalul zilei, total intamplator, tatal copilului a gasit un articol care povestea despre ziua internationala a educatiei, zi in care in cinstea acestei sarbatori scoala a hotarat ca e mai bine ca fiecare sa sarbatoreasca la el acasa :)!
Uite asa ne-am facut cu 3 zile de vacanta la nici doua saptamani de cand a inceput anul scolar.
Copiii se bucura, asta e clar, educatorii probabil ca se bucura si ei, eu stau si-mi pun intrebari:
Daca tot incepe totul cu o mini vacanta, oare de ce incepe scoala in mijlocul lunii Septembrie? Daca tot nu se respecta aproape nimic din ceea ce sustine si legifereaza Ministerul Educatiei, oare de ce mai exista acest minister si multele variante de legi promulgate? Daca tot se merge in excursie de ce ea nu e organizata, cum ar fi logic intr-o zi de Vineri? Oare nu avea disponibile autocare firma certificata de minister decat Joia pentru intreaga scoala? Oare mai aveau ceva decontari de finalizat (ca tot costa, cum am spus mai spus, 135 lei locul/copil la o distanta de maxim 160 km de Bucuresti)?
Poate ca cineva din minunatul sistem de invatamant din Romania va citi intrebarile mele si cine stie, poate ca pana la anul cand va incepe si Raducu scoala voi primi niste raspunsuri.
E simplu. Asa s-a hotarat la nivelul scolii. In scolile in care majoritatea parintilor nu-si permit aceste excursii, se organizeaza o serie de activitati. In alte scoli se respecta programul obisnuit. Oricum…nu stiu cat de fericiti sunt dascalii. As prefera sa-mi tin orele decat sa plec in excursie cu atatia copiii.
Laura, multumesc pentru raspuns. Eu cred ca nu e deloc asa de simplu si intrebarile mele cele mai importante inca nu au nici un raspuns. Pe de alta parte cred ca unii dascali nu sunt fericiti.
Cu siguranta nu sunt fericiti. Mie imi vine sa imi iau campii uneori cu trei copii in masina, daramite cu 40 sau si mai multi. Sa fim seriosi….
Radu, denigrarea dascalilor e la moda. Orice as auzi la adresa lor nu ma mai mira.
Laura, daca asta s-a inteles din articolul e chiar o problema. Unde am scris eu ceva despre dascali? Ca s fie totul clar si pentru tine si pentru alte persoane interesate si probabil deranjate de articolul meu, situatia e urmatoarea:
Bunicul meu din partea mamei a fost profesor, bunicul din partea tatalui educator, mama mea este inca profesoara. Am crescut si am trait impreuna cu si in sistemul de invatamant din Romania, cu bune si rele.
Am fost crescut intr-o familie de dascali, am crescut cu respect pentru aceasta meserie si inca cred ca ea este una din cele mai nobile meserii.
Cred cu tarie ca in acest moment sistemul este atat de bolnav incat nu mai exista nici o solutie pentru tratarea infectiei generalizate.
Cred ca invatamantul din Romania a fost unul dintre ultimele lucruri (daca nu chiar ultimul) pe listele oricarui partid si guvern de dupa 1990, bineinteles dupa ce se terminau de supt toti banii alocati de la buget si din fonduri europene.
Cred cu tarie ca unul din principalele motive pentru care tara noastra este atat de jos este acela ca sistemul este guvernat dupa niste reguli dictate de functionari corupti, total incompetenti si rupti de realitate, reguli pe care dascalii (inclusiv a mea mama)le pun in aplicare de voie, de nevoie, de foarte multe ori asumandu-si starea de fapt si complacandu-se in ea!
Nu s-a inteles gresit, te-ai exprimat gresit, e o diferenta! Nu exista raport de identitate intre sistem si dascali. Tocmai pentru ca ai in familie profesori si le cunosti foarte bine neplacerile si nefericirea…trebuie sa ai mai mult respect pentru ei.
Laura, cred ca m-am exprimat foarte, foarte clar. Si crede-ma, aici nu e vorba de respect ci de a face lucrurile asa cum trebuie.
Am tot respectul pentru dascalii adevarati, pentru cei care nu se supun sistemului, pentru cei care iau atitudine impotriva unor lucruri care sunt anormale, pentru cei care incearca sa ofere copiilor educatie, trecand peste constrangerile si limitele impuse de sistem.
Sistemul e bolnav si la boala lui contribuie si cei care, asa cum am scris, se complac in el.
Dar, stii ceva, speranta exista! Am descoperit-o in sistemul privat de invatamant, sistem care isi face singur regulile, consultandu-se cu parintii si cu elevii, tinand cont de logica, de dorintele si capacitatea de invatare a copiilor si de alti multi, extrem de multi factori care in sistemul de stat sunt total ignorati inclusiv de catre dascali. Cum ti s-ar parea de exemplu, un mic exemplu, ideea ca un dascal, de oriunde, de la orice scoala, s-ar duce la director si i-ar spune ca el refuza sa predea la mai mult de 25 de copii (argumentele cred ca le stii si tu) si i-ar mai arata si legea care reglementeaza numarul maxim de elevi intr-o clasa? Ala ar fi un dascal de laudat si de respectat. Ala ar fi un dascal care ar primi suportul unei intregi comunitati de parinti si nu numai!
Stii ce am mai descoperit in sistemul privat cu mare surprindere? Dascali ce provin din sistemul de stat se adapteaza foarte rapid noului mediu si dintr-o data uita pur si simplu sa se complaca, au atitudine si initiativa, comunica clar, coerent si logic si renunta la toate neplacerile si nefericirea generate (sau auto generate) de vechiul sistem. E mult de discutat dar promit ca o sa scriu un articol cu exemple concrete si lucruri pe care le-am vazut si cu care acum interactionez acum aproape zilnic prin ochii copiilor mei si ai prietenilor mei.
Datorita celor care ,,se complac” inca mai exista ideea de educatie…in ciuda tendintei de indobitocire in masa.