Saptamana noastra in imagini

Am pictat dovleci: Am sculptat dovleci: Am ascultat pe repeat „spooky, spooky, very spooky” Am primit dovleci (la anul vi-l imprumut contracost pe tatal meu, daca doriti :P): Am primit vizita feliei de pizza si a cavalerului salvator, Mr. Orbit, dupa care mezinul s-a tarat ca o rama prin toata casa, bagat pe jumatate in cutie timp de jumatate de ora, daca nu si mai mult. Am primit vizita celui mai simpatic liliac, pe care ar trebui sa il aiba fiecare in casa, in cel putin un exemplar. In noiembrie si decembrie pentru oricare plus cumparat din colectia IKEA SagosKatt IKEA Foundation va dona un euro pentru a sustine programele educationale ale UNICEF si Salvati Copiii. Designul liliacului ii apartine lui Albert, un baietel de 7 ani din Romania si liliacul se alatura celorlalte opt plusuri din colectie (tigrul, unicornul, monstrul verde, monstrul galben, pasarea roz, dinozaurul verde, sconcsul si ultimul cu voia voastra pe lista, animalul neidentificat :)) Am sustinut echipa de baschet a Stelei in meciul cu Banvit, dar se pare ca nu prea i-am purtat noroc. In schimb baietii au exasperat niste scortosi din loje, fluturand non stop steagul pe deasupra capetelor lor. Raducu s-a declarat complet nefericit dupa ce Muscle Cam l-a ratat. Tot miercuri seara am baut si eu, dupa mai bine de un an niste Pepsi si m-am gandit ca nici ca se putea nimeri mai bine in plin scandal cu bule :) Mi-am cumparat cel mai misto rucsac din lume si va sfatuiesc, domnilor, neaparat sa comandati un exemplar pentru sotiile voastre, mai ales ca ne apropiem de luna cadourilor. Dincolo de...

O mica incursiune prin cartea despre frati a Laurei Markham

Acum ca a trecut si lansarea cartii si i-am supravietuit indeajuns de bine incat sa si spun niste lucruri intelgibile acolo, va las mai jos, cu bullet points cateva aspecte pe care fie le-am recunoscut citind cartea, fie le-am aflat pentru prima data: * in situatiile conflictuale opriti-va din a cauta vinovatul. stiu, e cel mai dificil lucru de facut, fiindca asa am fost noi la randul nostru crescuti, este cam singurul model de gestionare a conflictelor pe care le stim. Insa, daca vom continua asa, nu ii vom invata pe copiii nostri sa isi rezolve conflictele intr-un mod care sa ii satisfaca pe amandoi, ii vom invata ca mereu unul pierde si unul castiga. Inclusiv in situatiile agresor-victima (pe termen lung agresorul devine victima si tinta eterna a pedepselor si a invinuirilor, ajunge cu eticheta de „copil rau si neascultator” si intra intr-un cerc vicios din care cu greu va mai putea iesi si tot ce va sti sa faca va fi sa isi confirme mereu acel statut). * creati-va propriile reguli in familie. Daca ele nu sunt sau nu sunt reamintite mereu, copiii nu au de unde sa stie de existenta lor. Nu luati de la sine inteles ca copiii stiu ca in familia voastra nu se intampla nu stiu ce, fiindca NU au de unde sa stie. Nu se nasc cu ele in cap. * daca voi aveti impresia ca ii iubiti pe toti la fel de mult, sa stiti ca aveti toate sansele ca ei sa nu perceapa acelasi lucru. Perceptia voastra despre echitate si impartirea afectiunii nu este neaparat identica cu cea a copiilor,...

„Dovlecitul” – cei cinci pasi care te duc de la agonie la extaz

Saptamana asta este una a naibii de grea pentru orice parinte, poate una care ne pune nervii la incercare mai abitir decat altele, fiindca este saptamana in care trebuie sa ne dovedim indemanarea, sau dupa caz, lipsa acesteia, in sculptatul de dovleci. Dincolo de intrebarea „de ce m-as chinui sa sfartec un dovleac pentru o sarbatoare cu care nu avem absolut nicio relatie?” si de multele posibile raspunsuri, eu m-as concentra pe unul singur: pentru ca e fun. Este o alternativa mai inedita de a te juca cu copilul/copiii tai, o binevenita rupere de ritm din rutina zilnica de joaca (evident, daca aceasta exista). Povestile noastre cu dovlecii le-am impartasit deja pe In tihna – locul unde imi mai exorcizez eu din cand in cand sufletul (conceptul de „tihna” imi este vag cunoscut, cred ca l-am experimentat ultima oara in urma cu un deceniu…), cititi-le, ca sunt pline de invataminte :). Si fiindca organizarea ma caracterizeaza, iata cinci pasi prin care puteti avea si voi dovleacul pe care si l-a dorit copilul vostru. Planificare. Consultati-va cu kinderul. Ce isi doreste? Cum si ce vrea sa faca cu dovleacul? Daca nu are idei, veniti voi cu cateva sugestii. Odata stabilita „tema”, pasul logic urmator este achizitionarea dovleacului. Ala lunguiet nu este bun la scobit, mai degraba cu el puteti crea dovleci pictati. Dovlecii rotunzi se preteaza insa foarte bine la sculptat, si chiar daca au mici „defecte” (mai ales in locurile in care au stat pe pamant), le puteti transforma foarte usor in atuuri (o „alunita” pe chipul monstrului dovlecesc, de exemplu). Alegerea ustensilelor: cutite foarte ascutite cu lama subtire....

Avem toate motivele sa ne imprietenim copiii cu tehnologia

Acum ca a trecut aproape o saptamana de la evenimentul #SuperCoders pe care l-am moderat, pot sa ma asez in fata tastaturii si sa scriu cat de cat mai la rece, concentrata mai mult pe fapte si mai putin pe emotii. Super Coders e la a treia editie. Prima a fost anul trecut, avand loc in timpul Saptamanii Programarii, a doua la inceputul acestui an, centrata fiind pe subiectul Sigurantei pe Internet. Cea de sambata trecuta a avut cea mai mare anvergura, avand loc simultan in noua tari din Europa si Africa. Pe niste ecrane mari de tot am avut live streaming din salile respective, fiind in contact direct si permanent cu ceilalti copii. Tema centrala a acestui an a fost mediul inconjurator si proiectele copiilor sunt cu bataie lunga, fiindca cele mai interesante vor fi prezentate si premiate in decembrie la Paris la Conferinta pe Schimbarile Climatice, COP 21. Detalii complete despre eveniment aveti pe SuperCoders by Orange. Primul gand pe care l-am avut la finalul zilei a fost ca mi-as dori ca genul acesta de evenimente sa existe saptamanal. Sau zilnic daca s-ar putea. Sau ca acesta ar trebui sa fie modelul dupa care sa se faca invatamant in Romania. Multi-inter-pluri disciplinar. Fiindca in acele cinci ore copiii au invatat enorm de mult. De la faptul ca si-au exersat abilitatile de lucru in echipa, de gestionare a timpului, de organizare, de cautare a unor solutii si ulterior de punere a lor in practica, si pana la noutatea programului (Scracth), utilizarea calculatorului si pentru altceva decat jocuri, exersarea limbii engleze, si documentarea pe teme cum sunt mediul inconjurator, stratul...

Parentingul meu, cel de toate zilele

Copiii nostri au mai crescut un pic. De fapt vorbind zilele trecute despre ei, si fiind intrebata cati ani au, am realizat ca trebuie sa mai adaug cate un an la varsta pe care o comunicam pana acum. Celor care nu stiu inca, in curand vor avea 10, 6 jumate si 5 ani (ieri m-a luat la rost cineva pentru niste afirmatii facute de mine intr-un articol si si-a inceput comentariul si tirada cu „Stimate domn/doamna, aveti copii?”) Nu prea am mai scris despre ei pe aici in foarte mare detaliu, fiindca in marea lor majoritate, povestile nu mai trec de filtrul propriu numit „privacy”. Si dintr-o oarecare comoditate, am preferat sa imi autocenzurez mare parte din povesti (dezvolt mai jos partea cu autocenzura). Mai mult, imi este destul de complicat sa mai povestesc chestii care noua ni se par intrate in rutina, devenite obisnuite sau chiar banale. Cum ar fi rutina noastra de dimineata, mai ales ca s-a pornit de curand o o mini discutie pe wall-ul meu de facebook, pornind de la noua carte a Laurei Markham, proaspat scoasa din tipar. Am realizat, rasfoind-o, ca aplicam in mod constant si regulat o mare parte din ceea ce ea ofera ca si solutii. Si ca, surpriza, functioneaza. Ajungand sa citesc si a doua carte a ei am primit si mai multe confirmari, dar pe langa ele am  primit si o multime (cu accent pe „multime”!) de sfaturi utile si mai ales extrem de ancorate in realitate. Daaa, nu e roz cu picatele mov atmosfera in fiecare dimineata, pana la urma, spuneti-mi care dintre voi va treziti cu acelasi...