Avem toate motivele sa ne imprietenim copiii cu tehnologia

Avem toate motivele sa ne imprietenim copiii cu tehnologia

Acum ca a trecut aproape o saptamana de la evenimentul #SuperCoders pe care l-am moderat, pot sa ma asez in fata tastaturii si sa scriu cat de cat mai la rece, concentrata mai mult pe fapte si mai putin pe emotii.

Super Coders e la a treia editie. Prima a fost anul trecut, avand loc in timpul Saptamanii Programarii, a doua la inceputul acestui an, centrata fiind pe subiectul Sigurantei pe Internet. Cea de sambata trecuta a avut cea mai mare anvergura, avand loc simultan in noua tari din Europa si Africa. Pe niste ecrane mari de tot am avut live streaming din salile respective, fiind in contact direct si permanent cu ceilalti copii. Tema centrala a acestui an a fost mediul inconjurator si proiectele copiilor sunt cu bataie lunga, fiindca cele mai interesante vor fi prezentate si premiate in decembrie la Paris la Conferinta pe Schimbarile Climatice, COP 21. Detalii complete despre eveniment aveti pe SuperCoders by Orange.

Primul gand pe care l-am avut la finalul zilei a fost ca mi-as dori ca genul acesta de evenimente sa existe saptamanal. Sau zilnic daca s-ar putea. Sau ca acesta ar trebui sa fie modelul dupa care sa se faca invatamant in Romania. Multi-inter-pluri disciplinar.

Fiindca in acele cinci ore copiii au invatat enorm de mult. De la faptul ca si-au exersat abilitatile de lucru in echipa, de gestionare a timpului, de organizare, de cautare a unor solutii si ulterior de punere a lor in practica, si pana la noutatea programului (Scracth), utilizarea calculatorului si pentru altceva decat jocuri, exersarea limbii engleze, si documentarea pe teme cum sunt mediul inconjurator, stratul de ozon, schimbarile climatice, ecologie, disparitia speciilor de animale, poluare, creierele lor au lucrat febril si cu pasiune.

Nu exagerez cand spun pasiune, fiindca daca s-ar fi putut, ar mai fi stat niste ore bune acolo. Evident nu au fost toti la fel de implicati, nu au fost toti la fel de fericiti ca lucreaza in echipa (aoleu, ce de individualisti crestem la san!), insa marea majoritate au venit acolo foarte pusi pe treaba si foarte dornici sa faca treaba buna.

Multi si-au descoperit in acea zi o noua pasiune, care zacea poate ascunsa si pe care ar fi fost pacat sa o rateze. Rebecca a plecat de acolo cu zambetul pe buze si cu o tinta clara, calculatorul ei de acasa. Si-a pastrat ca o comoara biletelul pe care erau scrise datele de acces in aplicatia in care si-a realizat proiectul si a doua zi nici parcul nu a mai incantat-o atat de tare, cat a incantat-o perspectiva ca se va aseza dupa amiaza in fata calculatorului si va lucra din nou la proiect.

Ca sa va dati seama de cat de mult i-a prins actiunea, in momentul in care i-am anuntat ca este pauza de pranz nu s-au inghesuit deloc, asa cum noi, gazdele ne-am fi asteptat (ia ganditi-va voi, ce se intampla pe la evenimentele de adulti cand se anunta pauza?), ba mai mult, dupa niciun sfert de ora ei erau inapoi la locurile lor, in fata ecranelor, desi timpul initial alocat pauzei era de treizeci de minute (ganditi-va, din nou, ce se intampla cand adultii trebuie sa se intoarca din pauza de masa :)). Au fost momentele care pe mine m-au lasat fara cuvinte si de atunci ma tot intreb unde, de ce si mai ales cand ne pierdem noi abilitatea asta de a fi atat de entuziasmati, implicati si de participativi.

Daca inainte de aceasta zi, as fi stat de doua ori sa ma gandesc daca sa recomand cuiva sa isi imprieteneasca copilul cu tehnologia de la varste fragede, dupa ce am vazut ce am vazut sambata trecuta nu mai am niciun dubiu. Totul este ca la fel ca in absolut orice alt domeniu in care le calauzim copiilor pasii, sa fim acolo langa ei si sa ii ajutam.

La fel cum suntem acolo cand ei fac primii pasi, cum suntem acolo cand ei invata sa manance, la fel de prezenti trebuie sa fim si cand invata sa foloseasca toate aceste device-uri. Ghidati corect si insotiti mereu in aceasta aventura, mintile lor vor prinde viteza si vor putea descoperi aceasta lume noua la un potential pe care noi nici nu il banuim. Insa cuvintele cheie sunt „ghidati si insotiti”. Nu conteaza nici cat de performante sunt gadgeturile, nici tipul lor, conteaza insa, ba chiar m-as hazarda sa spun ca e crucial, cat din timpul nostru alocam si cat de mult si cat de activ ne implicam. Fara noi, din niste unelte constructive si pline de potential, aceste unelte se pot transforma in ceva distructiv si nu exagerez cand spun asta.

Imprietenirea cu tehnologia nu numai ca nu mai este de evitat, ci dimpotriva, este ceva ce incepe sa devina esential, insa depinde doar de noi forma pe care o va lua aceasta relatie de-a lungul timpului. Din ce am vazut sambata, dincolo de vocile care s-au unit intr-un singur raspuns „Minecraaaaaaaft!” cand am intrebat „Voi ce jocuri stiti?” (motiv pentru mine sa fac niste rolling eyes a exasperare!!!) multi din cei prezenti acolo au avut parte de acest ajutor si acest start frumos deja. Altii sunt la primii pasi in aceasta aventura, asa cum e si Rebecca, care abia acum incepe sa vada potentialul adevarat al laptopului ei, dincolo de a-i aranja tinutele Angelinei sau de a face cuvinte incrucisate.

Last but not least, cel mai mare castig al zilei a fost ca au experimentat pe viu minunea de a crea, de a construi ceva. Atat de rar au aceasta ocazie in zilele noastre incat e cu atat mai pretios si valoros momentul.

Le multumesc celor de la Orange si de la Simplon pentru ziua minunata pe care am petrecut-o alaturi de ei si de copii. Le multumesc ca au avut curajul (nebunesc, as zice) de a-mi da pe mana microfonul si copiii :). Si mi-as dori ca intr-o lume ideala acesta sa fie sistemul in care sa invete copiii nostri. Am crea astfel o generatie care ar fi in stare sa schimbe cu adevarat lumea.

In concluzie, asa cum afirm destul de curajos si in titlul acestui articol, avem toate motivele sa ne imprietenim copiii cu tehnologia. Cu conditia sa fim langa ei si sa o facem in mod constient, asumat si echilibrat.

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *