Saptamana asta este una a naibii de grea pentru orice parinte, poate una care ne pune nervii la incercare mai abitir decat altele, fiindca este saptamana in care trebuie sa ne dovedim indemanarea, sau dupa caz, lipsa acesteia, in sculptatul de dovleci.

Dincolo de intrebarea „de ce m-as chinui sa sfartec un dovleac pentru o sarbatoare cu care nu avem absolut nicio relatie?” si de multele posibile raspunsuri, eu m-as concentra pe unul singur: pentru ca e fun. Este o alternativa mai inedita de a te juca cu copilul/copiii tai, o binevenita rupere de ritm din rutina zilnica de joaca (evident, daca aceasta exista).

Povestile noastre cu dovlecii le-am impartasit deja pe In tihna – locul unde imi mai exorcizez eu din cand in cand sufletul (conceptul de „tihna” imi este vag cunoscut, cred ca l-am experimentat ultima oara in urma cu un deceniu…), cititi-le, ca sunt pline de invataminte :).

Si fiindca organizarea ma caracterizeaza, iata cinci pasi prin care puteti avea si voi dovleacul pe care si l-a dorit copilul vostru.

1. Planificare. Consultati-va cu kinderul. Ce isi doreste? Cum si ce vrea sa faca cu dovleacul? Daca nu are idei, veniti voi cu cateva sugestii.
2. Odata stabilita „tema”, pasul logic urmator este achizitionarea dovleacului. Ala lunguiet nu este bun la scobit, mai degraba cu el puteti crea dovleci pictati. Dovlecii rotunzi se preteaza insa foarte bine la sculptat, si chiar daca au mici „defecte” (mai ales in locurile in care au stat pe pamant), le puteti transforma foarte usor in atuuri (o „alunita” pe chipul monstrului dovlecesc, de exemplu).
3. Alegerea ustensilelor: cutite foarte ascutite cu lama subtire. Si un cutter isi poate face treaba foarte bine. Lingura pentru scoaterea semintelor si a matelor (daca aveti rabdare, strangeti semintele si puneti-le pe o foaie de hartie la uscat). Ziare multe intinse pe masa. It’s a messy operation, asa ca luati-va toate masurile de prevenire. Un pix cu care puteti face „schita” inainte de a incepe sculptatul. Aveti grija si lucrati incet si cu rabdare, ca pixul are tendinta de a o lua la fuga pe suprafata dovleacului.
4. Atentie la detalii: cum ar fi la degete, inclusiv matele dovleacului taie de numa’. In mare, dovlecitul are 4 parti mari si late: taierea dopului (la codita dovleacului) pe unde se va executa operatiunea de curatare (gura respectiva trebuie sa fie indeajuns de mare incat sa intre linguri si macar cateva degete de-ale voastre, daca nu chiar si mana pana la incheietura), curatarea interioara, schita si sculptatul. La final, daca e cazul si exista solicitari in acest sens, puteti trece si printr-o accesorizare (pictat, lipit, etc)
5. Lasati-va copilul/copiii sa lucreze. Treceti peste temerile legate de umblatul cu ustensile ascutite, mai ales daca au peste 8-9 ani (copiii). Fiti acolo, langa ei, doar ghidati-i acolo unde se simt in stare sa faca ei treaba si preluati actiunea doar in momentele mai complexe (cum ar fi taierea dopului).

Jur pe rosu ca poate fi incredibil de distractiv.

PS: daca nu si nu cu dovlecii, puteti sa faceti o multime de chestii faine, dar faine de tot, cu seturile creative de la LIDL. Noi cu ele ne-am umplut serile din weekendul care tocmai a trecut, si copiii (mai ales baietii!) au fost atat de incantati incat nu s-au mai ridicat de la masa mai bine de doua ore (ceea ce altfel este un ideal aproape intangibil).

In imagine sunt doar o mica-mititica parte din exemplarele care ne populeaza casa de doua zile incoace, toate iesite din manutele lor (explicatie foarte logica pentru privirile un pic incetosate ale bufnitelor din prim plan). Colectia noastra numara momentan noua bufnite si douasprezece casute

Si mai jos, un timeline al creatiilor noastre dovlecesti si „evolutia” noastra de-a lungul timpului.

Last but not least, un tutorial de exceptie de la colegul Gabriel.