Acum ca a trecut si lansarea cartii si i-am supravietuit indeajuns de bine incat sa si spun niste lucruri intelgibile acolo, va las mai jos, cu bullet points cateva aspecte pe care fie le-am recunoscut citind cartea, fie le-am aflat pentru prima data:

* in situatiile conflictuale opriti-va din a cauta vinovatul. stiu, e cel mai dificil lucru de facut, fiindca asa am fost noi la randul nostru crescuti, este cam singurul model de gestionare a conflictelor pe care le stim. Insa, daca vom continua asa, nu ii vom invata pe copiii nostri sa isi rezolve conflictele intr-un mod care sa ii satisfaca pe amandoi, ii vom invata ca mereu unul pierde si unul castiga. Inclusiv in situatiile agresor-victima (pe termen lung agresorul devine victima si tinta eterna a pedepselor si a invinuirilor, ajunge cu eticheta de „copil rau si neascultator” si intra intr-un cerc vicios din care cu greu va mai putea iesi si tot ce va sti sa faca va fi sa isi confirme mereu acel statut).
* creati-va propriile reguli in familie. Daca ele nu sunt sau nu sunt reamintite mereu, copiii nu au de unde sa stie de existenta lor. Nu luati de la sine inteles ca copiii stiu ca in familia voastra nu se intampla nu stiu ce, fiindca NU au de unde sa stie. Nu se nasc cu ele in cap.
* daca voi aveti impresia ca ii iubiti pe toti la fel de mult, sa stiti ca aveti toate sansele ca ei sa nu perceapa acelasi lucru. Perceptia voastra despre echitate si impartirea afectiunii nu este neaparat identica cu cea a copiilor, de fapt nu e aproape deloc. Daca copilul va spune „mami, am senzatia ca il iubesti mai mult pe fratele meu”, sa stiti ca in sufletul lui asta e senzatia, indiferent de cat de mult ati dezaproba voi asta. Si de fapt nici nu trebuie sa faceti asta, in niciun caz sa nu ii spuneti „ce prostii, spui, evident ca te iubesc la fel de mult”, ca ar fi ca si cum i-ati da doua palme peste fata, fiindca ii transmiteti ca sentimentele lui sunt niste prostii ce nu merita luate in seama. Copiii sunt setati la nivel biologic sa se simta amenintati de venirea unui alt frate in familie, oricat v-ar placea sau nu asta, tine de inceputurile noastre ca oameni si de instinctele de supravietuire. Ce puteti face? Il puteti lua in brate si sa ii validati sentimentul, repetand ceea ce v-a spus si adaugand „Sa simti asa ceva trebuie sa fie foarte dificil pentru tine! Sa stii ca oricata iubire si atentie ar primi fratii tai, intotdeauna va fi mai mult decat indeajuns si pentru tine”. Nu-i asa ca e mult mai simplu si pentru voi?
* pentru copii jucariile sunt „extensii ale sinelui”. Nu radeti si nici nu minimizati aceasta afirmatie. Abia dupa ce o veti intelege, veti intelege si reactiile care in acest moment vi se par disproportionate si exagerate atunci cand interveniti sa ii luati unuia jucaria pentru a i-o da fratelui/surorii – o modalitate excelenta de rezolvare a acestor probleme, fara ca vreunul sa se simta defavorizat, cu exemple clare si foarte practice aveti in carte.
* tot referitor la situatiile conflictuale, pe copii nu ii deranjeaza interventia voastra atunci cand e cazul, ce ii va deranja va fi sentimentul de incorectitudine si gradul in care interventia voastra lasa sau nu loc de discutii. Ideea nu e sa interveniti si sa impartiti dreptatea potrivit crezurilor voastre, ci sa va permiteti sa ii ascultati pe fiecare dintre ei, sa repetati versiunea fiecaruia asupra a ceea ce s-a intamplat intr-o anumita situatie, astfel incat sa ii ajutati in timp nu numai sa inteleaga care sunt efectele propriilor fapte asupra celuilalt frate/sora, dar prin acest exercitiu sa ii sustineti in a cauta ei singuri propriile solutii care sa ii scoata din impas. Copiii nu numai ca isi doresc sa isi rezolve conflictele, mai mult, ei au aceasta dorinta de a se reabilita atata doar ca NU STIU inca CUM sa o faca. Si aici intervine rolul nostru major de a-i GHIDA.
Este poate cel mai important beneficiu pe care il puteti obtine in urma citirii acestei carti.
*stiu ca aceste cuvinte vor fi citite intr-un procent covarsitor de catre femei, insa nu puteti schimba lucrurile in familie pana nu ajung sa fie citite si de tati. Paradigma in familia voastra nu se va schimba pana nu constientizati AMANDOI care sunt beneficiile pe termen lung ale unei abordari de acest fel in familie. Inclusiv aseara la intalnire au fost aproximativ zece tati in public si acestia au avut mai degraba rolul de a fi „bone” pentru copii, in timp ce mamele ascultau.

Cam atat. Faceti bine si cumparati cartea, de mult nu am mai avut ocazia sa pun mana pe un material atat de practic si de plin de sfaturi de bun simt. Ca sa nu mai zic ca Laura Markham mai are un dar, extraordinar din punctul meu de vedere (fiindca eu ma lupt cu asta de niste ani buni): oricat ti-ai recunoaste in cuvintele cartii greselile pe care le faci zilnic ca parinte, nicio secunda nu m-am simtit judecata sau invinovatita pentru ele. Dimpotriva, abordarea este sa vedem cum facem sa fie bine de acum inainte, uite inca o oportunitate de a invata ceva nou si util. Cu alte cuvinte, cartea practica in timp ce predica.

Mai sunt doua saptamani pana vine Laura Markham la Bucuresti. Dar despre asta mai vorbim.

Multumesc, Totul despre mame, ca m-ati primit acolo printre voi, la lansare!

Cartea o gasiti fie online in shop-ul Totul despre Mame, unde aveti 15% discount (costa cat doua pachete de tigari), fie in reteaua librariilor Humanitas. Traducerea a fost asigurata de Teodora Neagu, una din femeile carora le-as ridica statuie daca as avea cum. Teodora are doua fete, Lara de 9 ani si Sanziana de 5 ani, Sanziana fiind diagnosticata cu Dravet, iar eu pur si simplu nu stiu cum face fata la tot.