Logica nu face casa tocmai buna cu cosmeticele

Pe cat de cerebrala si de organizata si de calculata sunt cand vine vorba de cheltuielile din casa, pe atat de putin ma laud cu aceste abilitati cand in ecuatie intra “cosmeticele”. Nu pot sa spun ca imi pierd orice urma de cumpatare, insa am o slabiciune evidenta pentru cutiute pline cu potiuni si promisiuni. In conditiile acestea de-a dreptul vitrege, incerc pe cat posibil sa ma tin departe de tentatii (greu, greu, cumplit de greu) si sa imi focusez atentia pe nevoile reale pe care le am. Partea cu tinutul departe de tentatii este relativ simpla. Nu (mai) sunt amatoare de excursii prin mall-uri si de sesiuni de window-shopping, asa ca din start am eliminat o prima sursa de cheltuieli nejustificate. Nu mai cumpar de niste ani buni nici reviste “glossy” si chiar am descoperit ca exista viata si fara ele (a fost revelatia anului 2008 pentru mine!), deci iar nu am la ce sa jinduiesc, inclusiv newsletter-urile au primit “unsubscribe”, doar online-ul ce ma mai saboteaza din cand in cand si imi arata ceea ce nu ar trebui sa vad. La capitolul nevoi reale, pe primul loc sunt copiii, evident, si abia dupa aceea urmam eu si sotul meu, Radu. Pentru copii am gasit produse care impaca destul de armonios si costurile si calitatea dar si cantitatea (familie mare, deh…). Iar in ceea ce ma priveste, prefer sa ma pastrez pentru cateva perioade din an, in care nu numai ca imi reinnoiesc stocurile la produsele pe care le ador (si eu si pielea mea), dar mai si vanez promotii, oferte, produse nou intrate pe piata, colectii hot,...

Un alt fel de bilant

În timp ce citeam bilanţul pe 2015 al programului Mobile Kids iniţiat de Mercedes Benz România în colaborare cu Organizaţia “Salvaţi Copiii”, mi-a atras atenţia o frază: “Cunoaşterea regulilor de circulaţie de la o vârstă fragedă reprezintă baza unui viitor şofer responsabil.” Da, am mai spus asta si ieri pe Facebook, aceasta este cheia, ideea esenţială de la care ar trebui să pornim toţi şi de aceea îmi doresc că celor peste 3000 de copii care au beneficiat anul acesta de cursurile de educaţie rutieră să li se mai alăture zeci de alte mii de copii în anii următori. Mi-aş dori să văd mult mai multe programe dedicate acestui subiect. Poate aşa nu aş mai vedea copii mici ţinuţi în braţe pe scaunul din dreapta, sau copii care deşi stau pe bancheta din spate nu au centura de siguranţă prinsă. Poate aşa nu aş mai vedea zi de zi, copii traversând prin locuri nepermise, dar în aceeaşi notă, poate nu aş mai vedea nici adulţi care nu dau prioritate la trecerea de pietoni din faţa şcolii. Dincolo de programul Mobile Kids, care beneficiază şi de prezenţa mascotei Moki, un guguloi de energie care transformă lecţiile într-o joacă interactivă şi interesantă şi care dă o cu totul altă dimensiune ideii de a „învăţa”, Mercedes Benz a dezvoltat şi un site dedicat acestei campanii. Site-ul a devenit un instrument pentru toți cei care doresc să învețe regulile de circulație într-un mod plăcut. Sunt clipuri disponibile ce au ca subiect acţiuni legate de siguranţă rutieră prin respectarea regulilor de circulaţie, atât ca pasager, cât şi ca pieton, purtarea centurii de siguranţă. Într-un alt...

Sarbatorile noastre cu bube

Dupa cum probabil stiti deja de pe facebook, Mosu a venit si cu o varicela la cel mai mic membru al familiei. O sa revenim cu detalii si cu do’s and dont’s, fiindca din cate am inteles este o intreaga epidemie, asa ca probabil un articol detaliat va fi bine primit. Deocamdata incerc din rasputeri, in calitate de singur membru care a trecut la viata lui prin varicela, sa tin separata partea buboasa a familiei de partea (inca) nebuboasa, si este o aventura intreaga acest demers. Dar e bine, suntem bine, mezinul ia tot acest „inconvenient” foarte relaxat si de fapt e super fericit ca e legat de mine din nou un cordonul ombilical, ca dorm cu el si ca in general aproape toata atentia mea este aplecata asupra persoanei sale.  Ne-am rezolvat si cu vacanta la schi, pe care am fost nevoiti sa o mutam din cauza bubelor (desi aveam absolut totul platit) si fac plecaciuni in fata oamenilor de la Arena Platos, care ne-au inteles problema si ne-au ajutat. Mno, sa fiti bine. Noi suntem bine. Suntem impreuna (separati, dar impreuna) si chiar daca numaram undeva spre 200 de bube, suntem bine. Va las cu o poza de la cota 2000, din ziua de Ajun. In care habar nu aveam ca se aratasera deja cateva bubite naravase....

Planningul listei lui Mosu’

Cumparatul compulsiv nu prea ma mai caracterizeaza. De fapt, odata ce am realizat ca spatiul nostru locativ a devenit prea plin de lucruri inutile si am inceput sa il eliberam (si-s departe de a fi dus la bun sfarsit procesul), am reusit sa devenim mult mai organizati si in ceea ce priveste cumparaturile. Si aici nu vorbesc de traditionalele cumparaturi saptamanale, care se realizeaza exclusiv pe baza de lista, lista ce sta la loc de cinste pe frigider, ci vorbesc chiar si de perioadele de Sarbatori, in care facem (inca) pe Mosu/Iepurasu etc. Si fiindca urasc nu numai aglomeratia aceea specifica Sarbatorilor de prin magazine (m-as ascunde cu un morman de morcovi alaturi de mine, intr-un rabbit hole pe toata perioada respectiva), ci si simplul gand de a nu gasi ceea ce este pe listutele facute de copii pentru Mosul din Laponia, al carui reprezentant de frunte sunt, fac totul din timp. Din timp insemnand ca aproape termin de bifat totul de pe lista de Craciun, cam pe la finalul lunii noiembrie. O iau incet, pe indelete, nu ma grabesc, cumpanesc, ma sfatuiesc, ma folosesc inclusiv de acel Black Friday (chiar daca uneori se lasa cu peri albi), compar (sunt fana a cumparaturilor online), eficientizez si programez. Si e mai simplu, jur pe rosu! Singurul moment la care mai am emotii din cand in cand este atunci cand vine curierul si sunt copiii acasa. Dar ar fi prea plicticoase cumparaturile fara un pic de aventura sau de fiorii veniti de la “sunt pe cale de a fi prinsa”, nu? Ce castig eu la toata treaba asta? Pai intrati, as...

Nas infundat? O joaca de copii!

Am avut parte de o toamna si de un inceput de iarna cum nu se poate mai bland. Si m-as hazarda sa spun ca la fel de bland a fost cu noi, pana acum (si asa sper sa fie si in continuare, si pentru noi si pentru voi, dragi cititoare si cititori) si sezonul “raceli-gripe-viroze”, aceasta triada ce da fiori oricarei mame posesoare a cel putin unui copil intrat in colectivitate. Evident ca nu am fost ocoliti complet, ar fi ceva de-a dreptul utopic sa imi permit sa solicit asa ceva, insa daca e sa ma uit la experientele de acum cinci-sase ani, acum pot spune ca este floare la ureche totul. Cum am facut? Pai, in primul rand, actionam preventiv. Asta inseamna o cura zdravana de catina inca din august-septembrie. Este deja al doilea an consecutiv in care fac aceasta cura, avand trei copii in colectivitate si rezultatele sunt mai mult decat vizibile, dar mai ales, pozitive. In al doilea rand – igiena stricta. Daca ii scoli pe ai mei la trei dimineata si ii intrebi “care este primul lucru pe care il faci cand vii de afara?”, iti vor raspunde in cor: “te speli pe maini”. Da, recunosc, devine mult mai simplu de la un copil la altul, fiindca cei mici nu numai ca deprind anumite “apucaturi” bune mult mai repede, insa au si niste invatacei de la care preiau lectiile respective cu mult mai mult deschidere si usurinta :). Asta se vede cel mai bine la capitolul “nas infundat”, unde inceputul a fost un calvar cu Rebecca, iar cu mezinul a fost o joaca inca de...