Zilnic incerc sa fac in asa fel incat sa dau mai departe ceva. Ca este un zambet (unul din primele lucruri practice pe care le-am invatat in facultate la marketing a fost ca atunci cand vorbesc cu un partener la telefon sa zambesc, fiindca zambetul trece de bariera receptorului si se simte pana la interlocutor – faceam marketing bun pe vremea aia la ASE!), ca este un cadou, o mana de ajutor, o vorba buna sau ca ofer ceva, asta nu lipseste din rutina mea zilnica.

Nu prea vorbesc despre asta insa si nu sunt singura in aceasta situatie, iar motivele sunt multe: fie tine de felul in care eu sunt construita, de o oarecare nevoie de a fi mai “low profile” (stiu, se bate cap in cap cu ideea de a scrie zilnic pe un blog si de a fi citita de niste mii de persoane), fie mi se pare ca m-as lauda si mi-as aroga niste merite pe care nu le recunosc ca apartinandu-mi, fie poate pur si simplu minimizez importanta lucrurilor pe care le fac (si poate chiar nu fac nimic asa de fenomenal-iesit din comun), fie asta este normalitatea pentru mine si nu vad extraordinarul din lucrurile pe care le fac. Dar de multe ori ma gandesc ca ar fi uneori bine sa vorbesc despre “good deeds”, sau despre a fi “the good girl”, fiindca, poate-poate li se pun si altora rotitele in miscare (a se remarca faptul ca nu am folosit mult prea uzitata si golita de semnificatie familie de cuvinte “inspira-inspirational(a)” ).

Si nu vorbesc de acele fapte bune care fac valuri si sunt vizibile, ci de acele mici gesturi cu care putem surprinde oamenii din jurul nostru, mai cunoscuti, sau dimpotriva, the perfect strangers :). Si daca nu va simtiti indeajuns de inspirati creativi, si nu stiti ce zace in voi si ce ati putea face pentru semenii vostri, nu e nimic, e o platforma super simpatica ce va sta la dispozitie de cateva zile incoace, a celor de la Grand Entertainment din Baneasa Shopping City. Aveti acolo idei cat cuprinde (si cred ca pe parcurs vor mai aparea si altele noi) numai noi sa avem timpul si deschiderea de a bifa cat mai multe (acum serios, una e prea putin :)).

Eu, de exemplu, nu mi-am ales inca una. Insa, pe la jumatatea saptamanii trecute, am primit de la jumatatea mea o prima misiune de indeplinit, asa, de incalzire :). Mi-a oferit si sansa de a alege din trei variante (adica nu a fost la „impuse”) iar eu am ales-o (pe nevazute) pe cea cu incarcatura emotionala maxima, singura de altfel pe care nu am bifat-o „ca la carte” pana acum :). Si tot momentul „romantic” avand loc chiar in timp ce ne aflam la Grand Combo, cu zeci de copii roind ca albinutele in jurul nostru. Asta, dragii mei, se numeste misiune adevarata!

Nu e cu niciun premiu pe platforma, nu e cu recompense de vreun fel, singura recompensa, cea mai reala si cea mai importanta insa o veti primi in momentul in care va indepliniti misiunea, si va veni sub forma unui val de endorfine care va va intipari un zambet larg pe chip :).

In intervalul in care am scris povestioara asta, am bifat o misiune din cele de pe site si am incercat sa mai bifez una. Am facut cateva exercitii la mate cu Rebecca (asta e task aproape zilnic, ce sa mai vorbim…) si am incercat si sa gasesc o alta Bogdana Dobre pe facebook. Fara succes insa, chiar sunt unica!

Despre misiunea trasa la sorti si cea aleasa de mine intr-un alt episod :)