Povestea ultimelor doua saptamani

Vad ca iarasi s-au facut doua saptamani fara sa scriu nici macar un articol si de data asta chiar nu mi-am dorit sa se intample asta. Bine, nu mi-am dorit absolut nimic din tot ce s-a intamplat in aceste doua saptamani, dar asta este o alta poveste. O sa o scriu aici, in primul rand pentru mine, drept dovada ca chiar s-a intamplat si in al doilea rand, nu stiu, poate altcineva va trage vreo invatatura din ea, daca e ceva de invatat din ea.   Miercuri, pe 27 ianuarie, ne-am trezit cu totii, ca de obicei, pe la 7, pregatiti sa ne impartim iarasi in cele 4-5 zari obisnuite, care la scoala, gradi, birou si asa mai departe. La o jughineala, Radu mic mi s-a parut mai cald de cat de obicei, i-am luat temperatura, avea putin peste 38. Ne-am uitat unul la celalalt, si eu si Radu, si am decis sa ramana acasa impreuna cu mine sa vedem ce mai urmeaza. Nu a urmat nimic, fiindca nu a mai avut absolut nimic toata ziua, ba dimpotriva, pofta de mancare cat cuprinde si pofta de distractie la fel. Dupa amiaza a fost cu suparare, fiindca trebuia sa mergem in formula completa la o zi de nastere la una din colegele lui David. El a ramas acasa cu matusa noastra de la Sinaia, asta dupa ce i-a „cumparat” Radu supararea cu un avion. Pe la noua jumate – zece am adus eu copiii mari acasa de la petrecere, o petrecere tinuta intr-un loc de joaca la capatul Bucurestiului, pe la Aurel Vlaicu, unde am avut parte si de un moment...