Cidru romanesc

Cidru romanesc

Despre cum au fost zilele noastre cu Raducu in spital a scris Bogdana si cred ca deja ati citit. Ce nu v-a povestit ea si nici nu avea cum pentru ca era din pacate impreuna cu Raducu, este ce am facut eu, David si Rebecca in lipsa lor acasa.

Cel mai clar lucru este acela ca toti trei am suferit din cauza lipsei lor si toti trei ne-am dat seama, de data asta mai mult ca niciodata, ca suntem facuti sa „functionam” ca un intreg toti cinci, impreuna. De la lucruri mici cum ar fi spalatul pe dinti sau felul in care stam la masa pana la cine unde doarme si obisnuita copiilor de a fi alintati intr-un anumit fel doar de mami sau de a se juca doar cu Raducu cu anumite jocuri si jucarii, toate ne-au facut sa intelegem clar cat de uniti suntem si cat de mult ne-am obisnuit doar impreuna. Dupa toata experienta cu spitalul eu personal am luat decizia de a nu mai pleca nicaieri fara copii mai mult de 2-3 zile. Poate vi se pare ciudat dar in perioada in care Bogdana si Radu au lipsit de acasa eu, Rebecca si David ne-am simtit fiecare in felul nostru, incompleti.

Si totusi in toata perioada asta s-au intamplat si niste lucruri care ne-au bucurat si intr-un fel ne-au schimbat cel putin pentru moment starea de spirit.

Unul din aceste lucruri i-l datorez Rucsandrei Clark, fosta mea colega de liceu. La insistentele Rucsandrei si pentru ca desi suntem vecini ne-am vazut abia acum dupa multa vreme, am descoperit si eu (ulterior si Bogdana) cidrul Clarks (si David si Rebecca niste suc de mere asa cum nu prea au mai baut pana acum).

I-am promis Rucsandrei ca o sa-i scriu si o sa-i spun ce parere avem despre cidrul facut de sotul ei Alan. Nu am apucat, dar o recunosc acum public si deschis, am baut singur mai bine de trei sferturi din sticlele primite de la ea si Bogdanei i-am lasat dupa ce cu greu m-am indurat sa fac asta. Una dintre sticle i-am dus-o la spital dar apoi mi-a fost destul de greu sa ies din ritualul zilnic in care dupa ce culcam copiii mari desfaceam o sticla de cidru si o savuram in liniste, singur pe canapeaua din sufragerie. Si ganditi-va ca Raducu si Bogdana au lipsit de acasa mai bine de zece zile J.

Cidrul Clark are in spate o poveste frumoasa. E povestea lui Alan Clark, un scotian din Edinburgh care s-a indragostit de Romania, de Rucsandra, bineinteles, si de tot ce este autentic in spatiul romanesc de la oameni la toate darurile pe care pamantul le produce. Merele din Leresti, de langa Campulung, i-au adus aminte de soiurile pe care le cunostea acasa. Nu dupa mult timp a inceput sa experimenteze, facand cu mainile lui cidru natural din merele din gradina familiei. Gustul i-a placut mult. Dar mult, mult mai important este ca le-a placut si prietenilor lui… Curand a devenit bautura lor preferata la petreceri si intalniri.

Asa s-a nascut cidrul Clark, primul cidru romanesc adevarat facut 100% din suc de mere romanesti produs la cidraria familiei din Leresti.

Nu vreau sa insist cu detalii cu doar sa va spun ca eu m-am indragostit de gustul sausi sunt sigur ca o sa o faceti si voi. Despre cidrul Clark gasiti mai multe informatii pe facebook – https://www.facebook.com/CidruCLARKS/?ref=ts&fref=ts. Daca vreti sa il gustati tot acolo o sa gasiti o lista cu locurile in care o puteti face. Va mai spun doar ca nu se compara cu absolut nimic din ceea ce gasiti in acest moment pe piata romaneasca.

1 Comment

  1. este imbucurator sa vedem si produse romanesti de calitate pe rafturile magazinelor :)

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *