Ora de creatie – un proiect de viitor

Mereu am incercat sa fac in asa fel incat in activitatile noastre de acasa, macar o data pe saptamana sa realizam tot felul de mici creatii. De la pinguini din rolele de hartie igienica si pana la animale realizate prin tehnica servetelului, am facut cam de toate pentru toti, impreuna cu copiii. Sunt cele mai distractive activitati si sunt niste oportunitati reale pentru ca ei sa inmagazineze o multime de cunostinte noi. Si este timp de calitate petrecut impreuna. La fel de mult cred ca aceste ore ar trebui sa fie prezente si in curicula scolara. Am urmarit de-a lungului ciclului primar orele Rebeccai si am admirat perseverenta doamnei in a-i implica in activitati practice, de DIY. Rezultatele sunt foarte vizibile prin casa pe la noi, fiindca creatiile ei sunt prezente, ori pe pereti, ori pe post de bibelouri ori sunt „inserate” printre cartile din biblioteca. In tot acest context, nu mai departe de saptamana trecuta, in plina Saptamana Altfel, Praktiker, unul dintre liderii pietei autohtone de bricolaj si DIY a demarat o ampla campanie in mai multe scoli din tara, dedicata copiilor din ciclul primar, prin care isi doreste sa sustina si sa stimuleze creativitatea celor mici. Ora de Creatie pe numele sau se doreste a fi un proiect de educatie practica bazat pe ateliere de dezvoltare creativa pentru elevi și profesori in care  vor fi incluse scoli primare din 4 orase. Astfel, miercurea trecuta, pe 20 aprilie, a avut loc prima ora de creatie din cadrul campaniei, fiind sustinuta de elevii clasei a II-a A de la Școala 80, din Sectorul 3, insa e abia inceputul, fiindca pana la...

Pe firul istoriei, pe drumul cetatilor

Despre faptul ca noi calatorim mult impreuna cu Radu, David si Rebecca, cred ca deja stiti. Ceea ce nu stiti insa este faptul ca, involuntar (sau poate dimpotriva!) pana acum aproape doi ani, am ales sa calatorim aproape mereu in locuri incarcate de istorie. Fie ca am mers la mare in Grecia (Thassos), fie ca am mers la munte sau prin diverse alte locuri am legat aproape mereu calatoriile noastre de vizitarea obiectivelor istorice din zonele respective. Pana acum doi ani am facut-o mai mult instinctiv, probabil atrasi de pasiunea noastra, a adultilor, pentru istorie (oricine a facut Sava in generatiile noastre isi aduce aminte cu placere de profesorul Zbuchea, well, Bogdana l-a avut pe Grosu…). Eu probabil am facut-o amintindu-mi si de anii copilariei atunci cand bunicul meu ma ducea in vacantele de vara sa vizitez muzee, pesteri, castele si cetati din Romania. Dupa ce copiii nostri, in special cei mari, au prins si ei de la scoala gustul istoriei (gustul calatoriilor il aveau din plin), am inceput sa vizitam, de data aceasta constient, aproape la fiecare plecare, fie cetati, fie pesteri sau manastiri, locuri pline de povesti cu cavaleri si domnite, vrajitoare sau dragoni (pentru Raducu). David si Rebecca au luat contact din ce in ce mai mult cu istoria romanilor, intrebarile s-au inmultit odata cu dorinta lor de a vedea locurile in care au trait dacii si romanii si mai apoi voievozii si cavalerii din epoca medievala. Muzeul de istorie si muzeul militar sunt primele in lista lor de preferinte iar noi le vizitam cel putin o data pe luna. Castelul Bran si cetatea Rasnov datorita...

Discutie despre expunerea inutila a prematurilor

Am vazut mai intai discutia la o prietena pe Facebook. Am tot stat sa ma gandesc daca e cazul sa scriu sau nu. Nu imi doresc nici sa fac valuri, nici sa critic, insa atunci cand vad ca nu sunt respectate niste reguli elementare nu pot sa nu vorbesc. Am tot respectul pentru cei de la Organizatia Salvati Copiii. I-am sustinut in nenumarate randuri, atat public cat si in privat. Cu vorbe dar si cu fapte. Apreciez tot ceea ce fac, mai ales pe zona de violenta si abuzuri. Am tot respectul pentru multe din doamnele prezente la evenimentul in cauza, le cunosc si le admir. Dar nu despre asta este vorba mai jos. Nici nu stiu cu ce sa incep enumerarea de erori din imaginile de mai jos, insa poate cea mai flagranta mi se pare aceea de a lasa un strain sa aiba contact direct cu un nou nascut. Sau de a tine la o distanta atat de mica un telefon de un nou nascut (stiati ca telefoanele voastre pot avea mai multe bacterii decat un vas de toaleta publica?!?). Exista oare acordul scris al parintilor pentru acele prim-planuri? Si da, este necesar si am fost implicata in trecut in campanii cu alte asociatii si mereu s-a respectat dreptul la viata privata si la intimitate al nou nascutului. Recunosc, mi-au lasat un gust amar cele vazute. Poate sunt si subiectiva, fiindca am avut si eu doi copii care au stat in salon la prematuri, pentru foarte putina vreme, e adevarat, si la care aveam acces strict controlat, o data la trei ore. Si nu, nu mi-as fi...

Fake reality-check

weekendul trecut trecand pe Calea Victoriei, ne-am oprit la semafor, exact in dreptul statuii lui Carol I. La picioarele calului regal se tolanise o domnisoara intr-un top bej si niste pantaloni scurti negri. Picioare cat ziua de lungi, insa domnisoara nu era deloc fericita, ba dimpotriva. Se ratoia la un tip aflat la vreo doi metri distanta, care tinea in mana un aparat foto si gesticula si el, destul de nervos catre ea, incercand sa ii arate o alta pozitie in care sa stea. Ea replica ceva ce putea fi tradus „tu nu intelegi ca aia nu e o pozitie buna, ca trebuie sa stau asa cu picioarele”. In fine, dialogul e imaginat, insa poate l-am pus eu intr-un stil mai delicat decat cuvintele pe care chiar si le transmiteau fiindca limbajul corporal al amandorura era mult prea sugestiv si elocvent si nu lasa loc la interpretari. I-am urmarit cat a tinut semaforul, dupa care i-am zis lui Radu: „Pe cat pariu ca peste doua zile apare o poza a domnisoarei pe Facebook sau un articol pe un blog (un articol cu 100 de poze cu exact aceeasi tinuta dar in 1000 de ipostaze) insotita de textul „O zi ultra fericita alaturi de Iubi.” sau „Uite ce poze faine imi face Iubi al meu” Uitasem intamplarea, dar mi-am amintit de ea dupa ce am vazut filmuletul de aici. Dincolo de a fi un tool prin care tii legatura cu niste oameni care iti sunt dragi, Facebook-ul este o mare gaura neagra. Link 1: Over 75% of people admit to making their lives seem more … Link 2: Teen Instagram Star’s Inspiring ‘Wake-up...

Cartea Junglei – o poveste pentru copii transformata intr-un film pentru oameni mari

Saptamana trecuta am vizionat, fara copii, The Jungle Book. Ne-am dus fara ei, cu gandul la animatia originala, dar si la trailer-ul care indica o poveste destul de serioasa, in ideea de a testa noi mai intai filmul. Am facut asta dupa ce la Bunul Dinozaur, dar mai ales la Zootropolis, la finalul filmelor, baietii nostri au avut multe intrebari si anumite reactii legate de felul in care se transforma animalele bune in animale salbatice. Am descoperit in sala de spectacol ca nu eram singurii parinti care vizionau filmul fara copii pentru a verifica daca ii pot aduce ulterior si pe acestia. Filmul inspirat din cartea lui Rudyard Kipling respecta in mare parte povestea originala, dand mai multa importanta anumitor personaje (familia de lupi) si eliminandu-le pe altele (Colonelul Hati, elefantul). Regizorul Jon Favreau (Iron Man și Iron Man 2) a transformat, cu ajutorul efectelor speciale și folosind in distributie (voice acting) actori consacrati precum Ben Kingsley (Bagheera), Idris Elba (Shere Khan), Lupita Nyong’o (Raksha), Bill Murray (Baloo), Cristopher Walken (King Louie), Scarlett Johanson (Kaa) o poveste pentru copii intr-un spectacol vizual de care se poate bucura chiar si un iubitor de film de actiune. Filmul este extrem de bine realizat si asta se datoreaza in mare parte folosirii tehnologiei CGI cu ajutorul careia au fost stilizate imagini cu animale reale. Tocmai din acest motiv, filmul este intr-un fel infricosator cu scene surprinzator de realiste care nu sunt tocmai potrivite pentru un copil cu o varsta mai mica de 9-10 ani.   In rolul principal, cel al micutului Mowgli a fost distribuit Neel Sethi, un baietel de 12 ani...