Pe la finalul lui martie m-a intrebat o cunostinta daca nu as vrea sa alerg la Crosul Padurii. Nu mai alergasem de ceva vreme, doar sporadic, dar am zis fara sa ma gandesc prea mult: „Da!”, asa ca ne-am inscris amandoi, si eu si Radu, direct la cursa de 15 kilometri, in ideea ca totusi e momentul sa facem trecerea de la eternii 10 k de stafeta. De alergat am mai alergat in mai multe dati lejer peste 15 kilometri, desi inca nu mi-am atins visul/dorinta de a termina si eu un semimaraton. Partea nasoala a fost ca a doua zi m-a lovit laringita-faringita-sinuzita, asa ca aproape doua saptamani am fost complet scoasa din uz.
Si acum inca ma refac dupa ceea ce cred eu ca a fost cea mai nasoala imbolnavire din ultimii sase ani, e incredibil cum te pot pune la pamant si boala, dar si tratamentul (perfuziile cu toate calmantele/cortizoanele posibile, zece zile cu doua antibiotice pe vena, inca unul pe gura). M-am tot intrebat in zilele alea in care abia ma puteam ridica din pat ce-o fi in capul meu si cum am eu de gand sa alerg chiar si o suta de metri (am avut cateva zile in care mergeam la tratament si trebuia sa fie cineva care sa ma ia de acolo, fiindca eu eram pe trei carari). Acum zilele alea au ramas in urma, privind inapoi la ele am senzatia ca a fost o experienta in care am fost mai mult spectatoare, dar totul este mai degraba blurat si imi reamintesc mai mult senzatii si dureri decat detalii clare.
Mno, deci duminica alergam. Ne-am propus sa alergam unul langa celalalt, sa ne simtim bine si sa trecem linia de finish tot impreuna.
Traseul este aici, dupa cum se poate vedea e doar prin parc, deci niciun sofer nu va fi deranjat de mania noastra de a alerga. Si fiindca Accuweather anunta 29 de grade si soare (ceea ce NU e deloc o veste buna pentru noi, fiindca nu prea e o temperatura la care sa alergi), va asteptam in numar cat mai mare sa faceti galerie de pe margine.
Crosul Padurii vine in sprijinul proiectului Padurea Copiilor (puteti afla mai multe de pe site, dar si de la fata locului), prin care s-au impadurit pana acum peste 38 de hectare. Poate vi se pare mult, va spun eu, nu este daca ne gandim ca in fiecare ora Romania pierde 3 hectare de padure matura din cauza defrisarilor. Si nu vreti sa stiti ce eforturi s-au depus pentru aceste 38 de hectare de padure si cat timp le va lua copacilor sa ajunga la stadiul de maturitate….
