Mai jos aveti povestea scrisa de prietena mea, Sabina Ulubeanu. Mi-a povestit-o ieri, dupa ce am pus pe facebook un filmulet de la America’s Got Talent, cu prestatia Laurei Bretan. Dincolo de cunostintele Sabinei in domeniu (discutia o puteti urmari aici), am aflat ca de fapt, lumea este foarte mica, si asa am ajuns la Mara Pruna si la povestea ei. Nu va spun cu cine sa votati, daca vreti sa votati (eu nu am urmarit deloc editia aceasta, doar pe sarite si printre picaturi), nu am fost niciodata adepta povestilor lacrimogene care vand mai bine decat talentul autentic, insa aici nu este vorba despre asta, ba dimpotriva. Mara este ceea ce se poate numi copil genial. Cititi si la final, faceti cum va dicteaza inima. Si mintea.
„De Mara am auzit prima dată în 2004. Aveam 25 de ani, un copil de 2 și mă străduiam să nu las din mână compoziția. Nimeni dintre prietenii mei nu avea copil, așa că mai intram pe un forum pentru părinți.
Acolo am cunoscut-o pe Milena, mama unei fetițe cu totul și cu totul specială.
Mara avea 4 ani, fusese diagnosticată cu autism și comunica cel mai bine prin sunete. Am văzut un filmuleț în care Mara reproducea cu exactitate ce cânta tatăl ei la o orgă micuță electronică, fără a fi luat vreo lecție. La 4 ani!
Am fost atât de impresionată încât am pus mîna pe telefon și am aflat contactele celui mai bun profesor de pian din oraș: solistul concertist Daniel Goiți. Era tânăr și știam că e un om bun.
Milena și Mara l-au vizitat, iar de acolo lucrurile s-au mișcat cu viteza luminii.
Daniel Goiți le-a găsit cea mai bună și blândă profesoară de pian, cea care după câțiva ani a găsit pentru Mara profesorul de compoziție, Cristian Bence Muk, care a început cu ea materiile pe care le preda la nivel universitar.
Da, ați citit bine. Fata avea 10 ani și studia la nivelul celor de la Academia de Muzică din Cluj, cot la cot, materia potrivită unora care au învățat teoria muzicii cel puțin 12 ani!
Totul în paralel cu ședințele dure și intense de terapie, care au ameliorat extraordinar simptomele tulburării de tip Asperger de care suferă Mara.
Iar rezultatele nu au întârziat să apară.
Mara compunea din ce în ce mai complex, în limbaj contemporan, afirmându-se ca unul dintre talentele excepționale care s-au născut vreodată aici, în țara noastră.
Astfel, intr-o singura lucrare pentru pian poate îmbina un motiv popular românesc cu cele mai sofisticate tehnici de compoziție, și spune în doar 2 minute o poveste despre veselia împletită cu nostalgie, combinație atât de specifică locului unde trăim :)
Însă societatea românească nu e încă pregătită să acomodeze un astfel de copil. Mara, care citește enorm, e cultivată, vorbește engleză ca un nativ și învață foarte bine la școală, are nevoie de o educație țintită, specifică pentru compoziția muzicală, și care să îi ofere timpul necesar pentru liniștea și introspecția atât de importantă pentru problema ei de bază: tulburarea de tip Asperger.
Așa că anul trecut. Mara și Milena au luat drumul Londrei, unde Mara a dat un examen de vreo 7 ore la liceul privat The Purcell School – „for young musicians” , singurul din Europa care ofera cursuri de compoziție pentru vârsta ei. L-a luat cu brio și din septembrie, Mara începe cursurile la Londra, unde va sta- singură!- la internat.
Acela a fost momentul în care legătura noastră de la distanță a devenit palpabilă.
Eu treceam printr-un moment mai greu, de neîncredere și angoasă, momente prin care majoritatea artiștilor trec.
Atunci a venit mailul de la Milena, în care îmi spunea : Vreau sa-ti transmit ca, desi nu am tinut legatura foarte aproape cu tine de-a lungul anilor, ai un loc special in viata noastra, pentru ca tu ai fost prima persoana care ne-a orientat spre un muzician profesionist, desi Mara era foarte mica si cu multe probleme.
Adevarul e ca te-am pomenit de multe ori in acesti 10 ani, fara macar ca tu sa fi stiut :) In acest context, cred ca nu e prea tarziu sa-ti spunem un mare MULTUMESC!
Evident că mi-au țâșnit lacrimile ca în desene animate :)
Ne-am văzut pentru prima dată pe 2 aprilie 2015, în București, de ziua Autismului, unde Marei i s-au cântat câteva compoziții contemporane pentru clarinet, vioară și pian, dar unde, SURPRIZĂ, am auzit-o pentru prima dată cu piese de muzică pop, care m-au lăsat cu gura căscată!
Să vă spun cum le scrie: de obicei e o improvizație de vreo 5 minute, în care e gata 90% din piesă!! Apoi, pentru restul de 10 % lucrează foarte mult, ca la o compoziție clasică. Ea le scrie și versurile, de o sensibilitate ulutioare. Instinctul o duce spre niște armonii mereu în schimbare, câte un element nou la fiecare reluare a refrenului și când ai crezut că asta e piesa, vine cu o surpriză. Alicia Keys ar putea să ia lejer lecții de la ea :)
Iată un exemplu, la preselcția pentru Românii au Talent, unde e și parte din povestea, spusă emoționant chiar de Mara și mama ei :
După acel 2 aprilie, Mara și cu mine am devenit foarte apropiate. Eu simt că am enorm de învâțat de la ea, de la pasiunea ei pentru muzică, de la modul în care nu lasă niciun compromis să îi îi umbrească ideile, de la curajul și îndârjirea cu care își apără fiecare notă din partitură pe care a muncit-o. Iar ea mă contactează de fiecare dată când întâmpină câte un hop emoțional în tot demersul ăsta ieșit din comun. Vorbim și despre societate, despre cum să fim mai buni, despre cum doar respectul pentru celallt ne poate ameliora viața dură pe care o trăim. Nu încetează să mă surprindă cu maturitatea și precizia gândirii ei.
Iar acum, Mara are nevoie de toată susținerea noastră.
Câștigarea finalei la Românii au Talent i-ar aduce suportul financiar necesar supraviețuirii în una dintre cele mai costisitoare metropole europene.
Iar România are nevoie să fie reprezntată de un talent autentic ca Mara.
Povestea Marei nu e doar una de reușită personală. Vocea ei, la propriu și la figurat, vorbește despre speranță, despre adaptare, despre lupta aceasta cu rutina zilnică și cu propriile limite.
Iar un asemenea talent vine la pachet cu multe întrebări, nesiguranțe, probelmatici interioare. E extraordinar de greu de dus pentru oricine.
În tot acest vârtej, Mara a găsit răspunsul. Compozițiile ei vin de undeva de departe, dintr-o sferă fantastică la care nu am avea acces dacă Mara nu ne-ar traduce pe limba noastră bătăile unei inimi care plânge.
Cu un simplu SMS îi putem mulțumi pentru minunile pe care ni le povestește.
In fotografie este Mara, cantand la pian, in sufrageria Sabinei.
