Ne-am intors la scoala de mai bine de doua saptamani, de anul acesta in formula completa. Raducu – clasa 0, David – clasa I-a si Rebecca clasa a 5-a. Din multe puncte de vedere inceputul scolii de anul acesta a fost daca nu cel mai greu, probabil ca cel mai diferit si incarcat de pana acum.

Toti trei copiii sunt la scoala, Rebecca a trecut in ciclul doi si invata dupa amiaza. Asta ne-a dat oarecum peste cap. Inca nu am reusit sa finalizam in totalitate programul zilnic (si al nostru si al copiilor) care sa includa si activitatile adiacente pe care si le-au dorit – pictura la Rebecca si David, pian la Rebecca, scoala de rock la David si Raducu, basket tot la David si Raducu, volei la Rebecca si engleza pentru toti trei (aici inca nu avem nimic stabilit).

Avem zile in care alergam fiecare din noi in alta directie. Pentru ca totul sa fie cat de cat organizat, sa nu radeti de noi :), am facut un calendar in excel pe care il impartim, il studiem zilnic si sper sa nu il mai modificam prea des. In plus, functionam si pe baza de remindere in calendar si trimise pe email.

Laptop-urile noastre, atat timp cat suntem acasa, stau cuminti asezate pe barul din sufragerie, in stand by si cu fisierul excel cu orele si activitatile zilnice mereu deschis. Bineinteles ca asta a atras atentia copiilor care au inceput sa puna intrebari despre ce tot facem acolo si ce reprezinta cifrele si casutele colorate din tabel. Le-am explicat pe rand fiecaruia, aratandu-le coloanele cu numele lor. Daca la Rebecca a fost usor, mai complicat s-a dovedit a fi in cazul baietilor care bineinteles ca si-au dorit calendarul si pe laptop-urile lor.

David, care a trecut in clasa I-a, a inceput sa exerseze cititul la scoala. La inceput s-a suparat pe faptul ca nu poate citi la fel de repede cum o facem noi. Apoi, a protestat spunand ca nu poate sa citeasca, literele sunt prea mici si pierde sirul propozitiei. I-am cumparat carti de tipul “invat sa citesc”, am inceput cum era normal cu nivelul zero si unu dar, dupa ce am terminat-o pe prima, a descoperit ca ii este mult mai simplu si usor sa citeasca de pe laptop. Textele le alegem impreuna si apoi el le mareste singur si citeste cu laptop-ul lui Asus Transformer in brate sau asezat pe birou.

Bineinteles ca Raducu nu putea sa se lase mai prejos. Ce face fratele mai mare trebuie copiat mereu si facut de fiecare data cel putin la fel de bine. Asa ca, a pus mana pe mini laptop-ul lui Toshiba si a venit cu el in brate strigand ca vrea si el sa citeasca de pe laptop. Am cautat ceva texte cu litere de tipar pe care Radu le recunoaste si s-a pus si el pe “citit”.

Si Radu si mai ales David au de ceva vreme toate deprinderile si cunostintele necesare pentru a porni, opri si utiliza singuri calculatoarele si aplicatiile pe care le folosesc asa ca ajutorul meu s-a limitat doar la cautarea si alegerea (aici partial) a ceea ce ei au citit.

A doua zi la scoala, cand am mers sa ii iau, am fost interpelat de ambele invatatoare. Baietii mei povestisera tuturor colegilor cu mare mandrie ca ei citesc acasa de pe laptop. Oarecum spre surprinderea mea, invatatoarea lui David mi-a spus ca e foarte ok ceea ce facem si daca putem sa-l trimitem intr-una dintre zilele de Vineri cu laptop-ul la scoala.

Apucasem dupa ce ne-am intors din vacanta sa le fac toate update-urile la Windows-ul si Office-ul instalat pe laptop-urile lor. Pe drumul spre casa am avut impreuna cu David o discutie despre versiunea de Windows pe care o are instalata pe calculator, daca are si el Windows 10 la fel ca baietii din clasa lui. Atunci mi-am dat seama ca baietii mei au trecut la nivelul urmator de “nativ digital”. Daca pana acum au descoperit si au invatat prin joaca sa interactioneze cu tehnologia, acum, mai devreme decat eu m-as fi gandit, tehnologia ii ajuta extrem de natural si simplu sa invete lucruri noi si sa treaca la etape noi din viata lor de copii si de scolari.

Cand credeam ca toate surprizele s-au terminat, a venit si momentul in care Rebecca s-a intors de la scoala dupa prima ora de TIC (informatica) din clasa a v-a. De fapt prima ei ora de informatica facuta vreodata la scoala.

Ne-a povestit ca doamna profesoara i-a dus in laborator si dupa ce le-a prezentat regulamentul pentru folosirea echipamentelor, au inceput sa studieze echipamentele pe care vor lucra. La finalul povestii, a scos o foaie de hartie din ghiozdan si ne-a comunicat ca ar avea nevoie si acasa de un calculator cu minim un processor Intel I3, 4GB memorie, hard disk de 500 GB, Windows 10 Home pe 64 biti si Microsoft Office instalate. In primul moment, pentru cateva secunde am ramas mut uitandu-ma la ea mirat. Desi, la fel ca si baietii, folosea fara probleme laptop-ul si tableta, niciodata nu discutasem impreuna despre configuratia hardware a unui calculator sau despre versiunile software-ului instalat.

Despre folosirea laptop-urilor baietilor nu se pune problema pentru ca ele sunt din generatii mai vechi si in plus sunt folosite de ei asa ca, dupa ce credeam ca am finalizat toate cumparaturile pentru inceputul scolii, probabil va trebui sa ne pregatim in curand de o noua achizitie. Cred ca vom opta tot pentru un laptop de tipul 2 in 1 de generatie mai noua.

In timp ce ne dezbateam impreuna cu Bogdana despre ce tip si marca de laptop ar fi bine sa-i cumparam Rebeccai, am descoperit un studiu, realizat de Intel Romania in colaborare cu GFK, despre cum aleg parintii PC-ul copiilor pentru scoala. Studiul mi s-a parut extrem de interesant el aratandu-mi inca odata cat de rapid evolueaza tehnologia in zilele noastre. Citez din el in continuare:

Laptopul este categoria preferata a parintilor cu copii la scoala atunci cand este nevoie de achizitia unui nou PC pentru elevi. Astfel, 56,4% dintre parinti intentioneaza sa cumpere pentru copiii lor un laptop, spre deosebire de 18,7% care vor o tableta, 14,8% – un desktop PC, 8,7% – un laptop 2 în 1 și 1,4% un mini PC.

Oare acum 4 ani cand aveam un singur copil la scoala, in clasa I-a, cine s-ar fi gandit ca vom avea la un moment dat in casa 3 laptop-uri pe care nu le vom folosi noi adultii? Cine s-ar fi gandit de fapt ca doi copii, unul de 7 ani si altul care nu a implinit inca 6 se vor ajuta si de laptop pentru a citi, nu numai de mediul traditional, tiparit?

Din studiu mai reiese ca, in prezent, in 87,9% dintre gospodariile cu scolari in clasele 0-12 exista cel putin un PC (desktop PC, laptop, tableta, mini PC, laptop 2 în 1).

Intrebati cati bani sunt dispusi sa plateasca pentru un nou PC, raspunsurile difera în functie de nivelul de educatie, venitul pe membru de familie si de marimea gospodariei. In medie, parintii sunt dispusi sa plateasca aproximativ 1.400 de lei pentru un nou produs.

Cele mai importante caracteristici pe care parintii le urmăresc la un nou PC sunt: sa raspunda rapid la comenzi (90,9%), sa aiba o autonomie mare a bateriei (87,3%) si o grafica buna (85,5%).

La noi, copilul mare a venit de la scoala direct cu specificatiile dorite pentru PC-ul de care are nevoie :).

 Copiii din Romania folosesc PC-ul de la o varsta precoce. Mai mult de jumatate (63,3%) dintre copiii care folosesc PC-ul invata sa-l foloseasca pana la varsta de 8 ani! Acest comportament este influentat de varsta la care scolarul primeste un PC pe care sa il foloseasca doar el în cadrul familiei.

Activitatile pentru care scolarii folosesc PC-ul, difera de la un ciclu de invatamant la altul. In ciclul gimnazial procentul elevilor care folosesc PC-ul pentru jocuri se diminueaza ajungand pana la 84,4%, in schimb crește procentul celor care folosesc PC-ul pentru site-uri de socializare – 65% si pentru scoala – 79,6% (referate, teme si proiecte).

Pe masura ce copiii scolari cresc si trec de la un ciclu de invatamant la altul, nevoile se schimba, iar procentul celor care au propriul lor PC creste direct proportional cu ciclul de invatamant (de la 45,6% in ciclul primar la 65,4% la liceu).

Cele mai multe PC-uri au fost achizitionate acum 2 ani. In ultimii 2 ani a inceput sa creasca preferinta pentru utilizarea laptopurilor, acestea fiind cumparate intr-un procent mai mare pentru a fi utilizate de copiii scolari comparativ cu desktop PC-urile.

infografic-studiu-intel-high_res

Inca nu am apucat sa ma uit ce curpinde programa scolara TIC pentru clasa a V-a. Sper sa nu fie vorba doar de subiecte pe care orice copil le pot descoperi in cateva ore daca este lasat singur, la fel cum au facut-o copiii nostri. Sper ca Rebecca sa faca cunostinta la scoala cu notiuni de programare pe care sa le invete nu doar la nivel teoretic, asa cum mi s-a intamplat mie chiar si in facultate, ci sa le si gaseasca o aplicabilitate folosind echipamentele din laboratorul de informatica si pe cele de acasa.

Ma tot gandesc la ce o sa ne astepte peste cativa ani si pe masura ce avansez cu gandurile, intr-un fel ma resemnez cu ideea ca voi ajunge, nu foarte tarziu, la un moment in care voi invata de la copiii mei sa folosesc cine stie ce aplicatie sau chiar laptop, tableta, telefon :).

Cred ca mult mai devreme decat ne-am fi asteptat, viitorul va fi unul al absolventilor, al tinerilor mai mult decat “prieteni” cu tehnologia.

Pe de alta parte sunt convins de faptul ca atitudinea familiei este factorul cel mai important in relatia copil – tehnologie. Nu ne dorim sa crestem copii “lipiti” de tablete sau calculatoare, dependent de tehnologie, dar pe de alta parte toti ne dorim sa investim in viitorul copiilor nostri. Iar viitorul lor nu are nici o legatura cu trecutul nostru cu anii petrecuti de noi in scoala. Viitorul este altfel decat ne-am imaginat noi vreodata si probabil altfel decat ne gandim chiar acum la el.

Tot ceea ce imi doresc pentru noi este sa reusim sa pastram echilibrul actual in ceea ce priveste folosirea tehnologiei. Ne vom juca in continuare si fara tablete si calculatoare, vom petrece mult timp impreuna in natura, dar in acelasi timp, vom continua sa ne imprietenim cu tehnologia, vom invata cum sa ne bucuram de beneficiile oferite de aceasta si nu ve vom opune niciodata schimbarilor normale si evolutiei!