Motivul pentru care nu am scris in ultimele zile

Motivul pentru care nu am scris in ultimele zile

Poate va intrebati de ce nu am mai scris in ultimele zile. Motivul principal este faptul ca ni s-a marit familia cu trei noi membri si aproape tot timpul meu si al Bogdanei le-a fost alocat lor.

Luna, Nor si Roy, cateii pe care i-am gasit abandonati intr-un sac atunci cand eram la Magura, au venit in sfarsit cu noi acasa. Atunci cand i-am gasit aveau doar cateva zile, abia deschisesera ochii. Doi baieti si o fata, potriveala maxima cu familia noastra  :).

I-am luat, i-am ingrijit in cele doua zile pe care le-am petrecut acolo si am rugat-o pe Laura, gazda noastra, sa mai aiba grija de ei pentru inca doua saptamani promitandu-i ca ne vom intoarce si vom gasi o solutie pentru ei. La inceput, asa mai cu inima stransa si eu si Bogdana, am intrebat in mai multe locuri de stapani pentru ei.  Nu am gasit nimic asa ca, cu si mai multa strangere de inima, ne-am indreptat spre adapostul public din Zarnesti si Asociatia Milioane de Prieteni. Intre timp am trimis mancare catelusilor si am inceput sa ne facem si alte planuri pentru ei. Radu, David si Rebecca ne intrebau zilnic de noii lor prieteni si se multumeau uitandu-se la fotografiile trimise de Laura.

Peste doua saptamani am revenit la Magura. Copiii si cateii au fost aproape nedespartit tot timpul pe care l-am petrecut acolo. Atunci am luat decizia de a ne opri din a cauta variante de adoptie pentru Luna, Nor si Roy. Am cautat un medic veterinar in Zarnesti pentru a le face primul vaccin si pentru deparazitare si i-am mai lasat inca doua saptamani la Magura pentru perioada de carantina ce urmeaza primului vaccin. Copiilor nu le-am spus nimic despre decizia noastra, le-am comunicat doar ca ne vom mai intoarce inca odata la Magura peste doua saptamani.

Am ajuns in Bucuresti ai am inceput sa facem pregatiri. Am uitat sa va spun ca toata cladirea in care se afla casa noastra este in santier, au loc lucrari de consolidare. Toata curtea este ocupata cu materiale de constructii, muncitori si diverse scule si utilaje.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne asiguram ca lucrarile din curte vor fi finalizate in maxim 1 luna si jumatate, apoi am cautat un loc in care sa-i cazam pana la finalizaea lucrarilor. Intr-un final, cu greu, l-am gasit. Dupa ce am rezolvat problemele „tehnice” ne-am ocupat de discutii impreuna cu bunicii pe care i-am informat de decizia noastra. Reactiile, dupa cum ne si asteptam, au fost diverse dar pana la urma toata lumea a inteles.

Ultimul lucru pe care l-am facut au fost achizitiile in perspectiva aducerii cateilor la Bucuresti. Am cumparat de la mancare pana la cutie de transport si un cotet incapator pentru toti trei.

Vinerea care tocmai a trecut, am asteptat sa termine toti copiii scoala si pe la ora 16.00 am plecat spre Magura. Copiiilor inca nu le divulgasem secretul. Am ajuns tarziu la Magura, dupa ora 20.00, dar chiar daca era deja intuneric, bucuria revederii a fost extrem de intensa. A doua zi de dimineata cand am deschis portbagajul masinii pentru a lua ceva de acolo copiii au vazut cutia pentru transportul cainilor. A fost momentul in care le-am spus ca ii vom lua acasa. Nu am apucat sa termin ceea ce aveam de spus pentru ca toti trei chiuiau, alergau si sareau in sus de bucurie.

Am plecat din Magura duminica pe la ora 12.00. Am ales sa ne intoarcem pe DN1 gandindu-ma ca drumul este mai scurt, portiunea fara asfalt de la Magura pana la Zarnesti e mai mica decat cea pana la Moeciu. M-am gandit si ca aglomeratia de pe DN1 nu va fi asa de mare la acea ora.

Cateii au fost putin agitati imediat dupa plecare si apoi s-au linistit. Am prins coloana de masini de la Predeal pana la iesirea din Busteni, apoi s-a mers ok. Pe drum am facut o singura oprire la iesirea din Azuga. Acolo, cateii au baut apa si au facut pipi. Am fost intr-un fel vedete, toti cei din coloana de masini care trecea pe langa noi se uitau la cei trei catei si cei trei copii care gravitau in jurul lor si ne zambeau.

Am ajuns acasa, am cazat cateii pe balcon si le-am facut un cotet improvizat dintr-o cutie pentru depozitat jucarii de la Ikea. Bogdana a prelua sarcina curateniei. S-au obisnuit extrem de repede sa isi faca nevoile pe pad-urile special cumparate.

Peste noapte au fost surprinzator de cuminti. A doua zi de dimineata copiii, inainte de a pleca la scoala (baietii) si de a se apuca de alte activitati (Rebecca), au mai efectuat o sesiune de joaca impreuna cu Luna, Nor si Roy si ne-au rugat extrem de insistent sa cautam o solutie pentru a nu mai duce cateii in alta parte pana la finalizarea lucrarilor din curtea noastra. Noi le-am explicat ca am luat deja o decizie si ca e spre binele tuturor.

La ora 12 ne-am prezentat cu cei trei la medicul veterinar (la clinica Regatul Animalelor). Am petrecut acolo mai bine de 1 ora. Am aflat ca toti sunt sanatosi, am stabilit calendarul pentru urmatoarele vaccinari si deparazitari, am luat inca o pastila pentru deparazitare interna. Doctorul ne-a explicat ca timp de 1 luna si jumatate pana ce finalizam toate vaccinarile ar fi bine sa nu scoatem cateii afara. Stiam acest lucru dar ne gandeam ca in curtea in care hotarasem sa ii cazam temporar va fi totul ok.

Am decis pe moment, fara sa stam la discutii si chiar fara sa ne consultam intre noi (a fost de ajuns o singura privire) ca nu ii vom mai duce pe Luna, Nor si Roy nicaieri si ca ii vom pastra pe balcon.

Am ajuns acasa, eu m-am dus sa recuperez cotetul pe care il dusesem deja la curte, Bogdana le-a amenajat noua casa temporara pe balconul de langa dormitorul nostru si cam asta a fost, am pornit intr-o noua aventura a vietii si familiei noastre. Cateii sunt sanatosi, copiii sunt fericiti, iar eu si Bogdana avem noi (multe) sarcini si atributii. Acum doua nopti la ora 4.30 ne-am trezit amandoi pentru ca li se facuse foame, aveau chef de joaca, iar Luna isi scosese partial zgarda si plangea. Am rezolvat totul rapid, am bagat noii nostri copii la culcare si ne-am intors si noi in pat zambind si spunandu-ne ca asa suntem noi….mereu avem nevoie de o noua provocare.

3 Comments

  1. ASTA este o familie! Ca simplu poate toata lumea, mai complicatul ridica provocari!

    Reply
  2. sunt superbi!
    Mult succes pe viitor cu familia mare!

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *