In cele ce urmeaza voi incerca sa va povestesc o intamplare reala care pe mine si pe Bogdana ne-a marcat destul de tare. Aceasta poveste ar trebui sa ne puna pe ganduri pe cati mai multi dintre noi, cei care avem copii.

Intamplarea din povestea mea a fost traita de unul din prietenii mei cei mai buni de peste 25 de ani, coleg de liceu si partenerul meu de incredere pentru toate tampeniile pe care le-am facut pana pe la 20 de ani. Din motive legate de confidentialitate nu le voi spune numele in articol prietenului meu, sotiei lui si baietelului lor. Pentru usurinta in citire ii voi numi D (prietenul meu), C (sotia lui) si T (fiul lui).

D, care impreuna cu sotia lui are un baietel de aproape un an si acum 5 luni m-a sunat acum ceva vreme spunandu-mi ca este in cautarea unei bone si intrebandu-ma daca ii pot ajuta. C, sotia lui D, dorea sa se intoarca la birou si cautau solutii pentru baietel. Am discutat cu Bogdana, i-am dat niste numere de telefon inclusiv ale unei foste colege care are o agentie de bone. Apoi, cateva zile, poate 2 saptamani nu am mai discutat. Dupa aceasta perioada ne-am intalnit si D mi-a spus ca a gasit bona si ca si el si sotia lui sunt foarte multumiti de alegerea facuta.

Ne-am mai intalnit, am mers la Magura impreuna, totul era ok, D si C multumiti de alegerea pe care o facusera pentru cel mic. La ultima noastra excursie pe care am facut-o impreuna la Magura, am stabilit ca ar fi bine sa ne petrecem si sarbatorile de iarna acolo impreuna cu alti prieteni. Eu impreuna cu prietenul meu D ne-am asumat oarecum rolul de organizatori.

Am ajuns in Bucuresti si luandu-ne rolul in serios am inceput sa ne ocupam de detaliile necesare organizarii. De fapt, intr-un fel, asta a fost si un pretext pentru a ne vedea si a discuta mai des ☺.

Intr-una din zilele in care urma sa ne intalnim l-am sunat pe D. Mi-a raspuns abia la al doilea apel si avea o voce destul de agitata. L-am intrebat daca e ok si el mi-a spus ca acum da, dar ca avusese o dimineata extrem de incarcata. Nu a putut sa-mi povesteasca prea multe la telefon, dar a apucat sa imi spuna ca bona baietelului a iesit cu el afara, a plecat cu el de acasa, la fel ca in fiecare zi, dar spre deosebire de alte zile s-a dus cu el foarte departe, spre casa ei si pe drumul de intoarcere, bonei i s-a facut rau. L-am intrebat daca copilul e ok si mi-a spus ca da si ca ma va suna sa imi povesteasca. Am stabilit sa ne vedem ca sa imi spuna totul.

A doua zi, impreuna cu Bogdana, m-am intalnit cu prietenul meu si am aflat ce s-a intamplat. Bona, spre deosebire de alte zile, a intarziat in dimineata intamplarii. La un moment dat, D si sotia lui au coborat si au gasit-o la intrarea in blocul in care locuiesc. Le-a spus ca si-a uitat cheia si ca nu mai avea credit pe cartela pentru a-i suna. Nu li s-a parut nimic ciudat, i l-au increditat pe cel mic si au pornit fiecare catre serviciu. Undeva spre pranz, sotia a sunat, ca de obicei, pentru a afla ce face copilul. A raspuns cineva necunoscut. La celalalt capat se afla un angajat SMURD care i-a comunicat ca bona si copilul se afla impreuna cu ei, undeva pe strada, departe de cartierul in care locuiesc si ca bonei i s-a facut rau. In acel moment, normal as spune eu, o prima reactie a mamei a fost acea de uimire si panica. Cum ar fi posibil asa ceva avand in vedere ca ea si D i-au incredintat bonei fiinta cea mai de pret din viata lor?

C l-a alertat si pe D si au pornit amandoi spre locul incidentului. Angajatul SMURD care a sunat-o pe C a fost extrem de cooperant si bine intentionat si in permanenta a incercat sa o linisteasca spunandu-i ca totul este in regula si nu trebuie sa isi faca griji. Dandu-si seama de gravitatea momentului acesta a sunat-o pe mama din 5 in 5 minute pentru a o sfatui sa conduca prudent, intrucat copilul este in siguranta si nu are rost sa se grabesca.

Ajunsi la fata locului, C si D au gasit o scena care, la prima vedere, ar ingrozi orice parinte. Trei masini de politie puse de-a curmezisul soselei si in completare, o masina SMURD si o Salvare. In mijlocul “actiunii” fiind T care era in bratele unui politist jucandu-se cu cheile acestuia de la masina.

Ce se intamplase? O doamna a observat ca o persoana cu un copil in carucior este extrem de confuza si partial cazuta pe marginea soselei si a alertat politia si salvarea. La prima vedere (intersectia blocata, sirene pornite, politist dirijind circulatia in intersectie) imaginea era de cosmar.

Insa, bebe T era in verva jucandu-se cu cheile politistilor desi era nemancat de ore bune. Asta i-a linistit pe parinti intr-o prima faza.

Bona primea ingrijiri intr-una din masinile de la salvare. Unul din medicii de pe salvare impreuna cu un politist l-au luat deoparte pe D si i-au spus ca bona mirosea a bautura si, probabil, acesta este motivul principal pentru care i s-a facut rau. D nu a vrut sa creada asa ceva initial (oare care dintre voi in aceeasi situatie ati fi crezut?), oricum grija principala a lui si a sotiei, la acel moment, era integritatea si sanatatea copilului. Au plecat toti impreuna spre casa dupa ce lucrurile s-au linistit. Parintii au ramas cu copilul iar bona a plecat spre spital si apoi spre casa ei.

Pe seara, bona l-a sunat pe prietenul meu de pe alt numar de mobil pentru a-si cere scuze, marturisindu-i ca a baut!!! A motivat totul spunand ca avusese o petrecere de botez cu 24 de ore inainte si de aceea s-a facut rau.

Traseul pe care il urmase in ziua respectiva era in total afara programului zilnic stabilit de parinti. Dupa masa de fructe bona l-a luat pe bebe la ea acasa, unde a mai adaugat ceva peste ceea ce consumase la petrecere, apoi a incercat sa ajunga inapoi cu copilul pentru a-i da masa de pranz. Totul mers pe jos, la peste sase kilometri distanta.

Bona, o femeie ok la prima impresie ii fusese recomandata prietenului meu D de catre alte familii serioase pentru care lucrase avand grija de copii si ajutand la treburile casei mai multi ani.

Povestea s-a terminat cu bine pentru micutul T, bona a fost concediata, iar D a rugat-o sa incerce sa nu se mai apropie vreodata de familia lui.

Din fericire si printr-o conjunctura ok a evenimentelor, in afara de sperietura parintilor alte urmari nu au existat. T este foarte ok si va fi vedeta la revelionul pe care il organizam la Magura. Doar a  reusit sa bata recordul tatalui  si al prietenilor lui, de  ajunge la Politie, la doar 10 luni ☺.

Oamenii de pe strada care au reactionat imediat cand au vazut-o pe bona cazand si l-au protejat pe copil pentru a nu ajunge in mijlocul strazii (foarte circulata, de altfel) trebuie felicitati. De asemenea si politistii si angajatii SMURD care au asteptat sosirea parintilor si au comunicat cu ei permanent, desi timpul lor pentru aceasta interventie era, probabil, limitat.

Pe bona o cheama Carare Florica si are 54 de ani. Daca o intalniti sa stiti sa va feriti de ea si sa le spuneti si altora ce li se poate intampla copiilor lor!