Acum vreo trei saptamani am avut onoarea de a fi invitata Ruxandrei Rusan la matinalul pe care il pastoreste la Itsy Bitsy. Si cand zic onoare, chiar asta simt, desi suna cam pretios, totusi mi se pare cel mai potrivit cuvant.
Pe Ruxandra poate o cunoasteti deja din cadrul emisiunii Totul despre Mame, de acum niste ani buni de la Prima TV. Emisiunea aceea a fost de la bun inceput o oaza de normalitate intr-o mare dominata de cultura lui SuperNanny si echipa Totul despre mame imi este in continuare lipita de inima si asa va fi mult timp de acum inainte. La fel si Ruxandra, pe care am admirat-o de la distanta mereu. Emotii nu am avut, pana am parcat masina un pic mai sus pe strada, de sediul Itsy Bitsy. Cand m-am dat jos din masina am paralizat de frica. Nu mai fusesem in viata mea la radio, cu exceptia a doua minute in urma cu 25 de ani si simplul gand ca va trebui sa fac fata unei ore intregi, live in studio m-a lasat cu niste noduri mari in gat ☺.
Puteti asculta mai jos ce a iesit in acea zi de joi de acum trei saptamani, podcastul este interesant, il puteti pune asculta cu castile, daca vreti, cat stati in trafic, sau intr-o seara dupa ce culcati copiii.
Subiectul, “implicarea” noastra, simtul civic, nu este unul usor, insa l-am abordat intr-un stil mai relaxat, pana la urma emisiunea nu este nici una politica si nici nu se doreste a fi una. Cu toate astea, am incercat sa transmit niste idei pe care sper ca le veti prelua si voi mai departe in vietile voastre si anume:
1. Noi suntem schimbarea. Da, chiar noi suntem. Nu trebuie neaparat sa ne vada lumea facand niste gesturi altfel normale (sa luam o hartie de pe jos, sa nu claxonam in intersectie, sa deschidem o usa, sa parcam masina la trei strazi distanta pentru a nu bloca un acces sau pentru a respecta un indicator, sa nu fortam culoarea rosie, sa alegem sa mergem pe jos pe distante scurte atunci cand ne permite timpul, sa ne facem un obicei din a da mai departe ceea ce nu ne mai foloseste sau ceea ce ne prisoseste, sa tacem atunci cand ne vine sa altoim verbal pe cineva, sa incercam sa privim si celalat punct de vedere si nu pentru a riposta, cat pentru a rezolva problema respectiva, si vai, exemple mai sunt cu miile). Imi spun toate astea zi de zi, si zi de zi incerc sa fac in asa fel incat amprenta mea sa fie una frumoasa. Si prin asta, sa ii invat si pe copiii mei sa isi puna niste amprente frumoase, durabile si pozitive in lumea asta.
2. Legat de copii, nu, nu va mai invatati copiii sa fie rautaciosi sau violenti sau agresivi unii cu ceilalti. Daca copiii se poarta urat unii cu ceilalti, este pentru ca asa au vazut acasa, ei nu fac altceva decat sa imite comportamente. Invatati-i sa fie oameni, sa accepte faptul ca toti suntem diferiti, ca toti putem avea puncte de vedere diferite si totusi sa existe armonie. Invatati-i sa nu mai pacaleasca, sa nu mai minta. Nu, lumea nu este una rea si nu ne mananca de vii, noi o facem sa fie asa si tot noi putem sa schimbam asta.
3. E simplu: nu votati, nu existati. Nu votati, nu mai aveti dreptul sa va plangeti nici de aglomeratie, nici de legile strambe, nici de cozile la care stati sa va platiti impozitele. Asa ca stati si cumpaniti bine: va permiteti sa NU votati?
Cam atat, sper ca nu v-am intristat prea tare, podcastul chiar e misto, e funny, e cu niste povesti simpatice din copilaria mea, de pe vremea cand aveam varsta Rebeccai ☺
