Weekend-ul trecut ne-am programat pentru toata familia activitati lejere. Mers la film, cumparaturi, o mica excursie la cofetarie si timp dedicat cateilor acasa si afara. Ne-am trezit mai greu pentru ca peste noapte, pe la ora 2.30, Raducu a venit la noi dormitor spunandu-ne ca el a visat urat si ca vrea sa doarma cu noi, iar restul somnului nostru s-a transformat intr-o cursa de evitare a mainilor si picioarelor lui care din timp in timp veneau cand peste mine, cand peste Bogdana. Totul a decurs normal pana sambata undeva spre ora 15 cand mezinul a inceput sa fie marait si sa spuna ca il doare capul. Ne-am intors acasa, i-am luat temperatura care era undeva spre 38,5 si am aflat ca il doare si in gat cand inghite.
I-am dat un antitermic care i-a scazut temperatura si joaca a continuat in casa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Din cand in cand venea la noi sa ne mai spuna ca il doare gatul cand inghite si mai primea niste Decasept sau Tantum. Restul zilei a decurs intr-un fel linistit cu unele pusee de temperatura alea lui Raducu si maraielile generate de febra. Pe seara lucrurile s-au mai linistit, temperatura nu a sarit de 38,7 si pentru a doua zi i-am facut o programare la medicul pediatru pentru un control amanuntit.
Peste noapte, mai spre dimineata, pe la 4.30, ne-am trezit in camera, de data aceasta cu David care la fel ca si Raducu ne-a spus ca a visat urat. A ramas si el cu noi in pat.
Dimineata febra lui Radu era tot in jur de 38, dar durerile de gat din ce in ce mai mari, Bogdana a plecat impreuna cu el al doctorul pediatru, iar eu am scos impreuna cu David cateii afara. Dupa aproximativ o ora Bogdana s-a intors impreuna cu Raducu si cu diagnosticul “herpangina virala”. Cautati pe google si o sa aflati ce presupune aceasta boala in afara de febra la debut si multe pustule (bube pe romaneste) in gat, pe limba, pe cerul gurii si pe esofag. Cand am aflat diagnosticul mi-am adus aminte de faptul ca in urma cu aproximativ 1 saptamana primisem un email de la scoala baietilor mei prin care eram anuntati ca in sediul in care isi desfasoara activitatea impreuna cu cei de la gradinita, fusese anuntat un caz de boala mana – gura – picior, varianta herpanginei pentru copiii de pana in 5-6 ani.
Ne-am intors acasa gandindu-ne ce trebuie sa mai cumparam pentru tratamentul lui Raducu.
Ca si mana – gura – picior, herpangina este o infectie virala provocata de virusurile Coxsackie-A. Tratamentul este simptomatic, antitermice pentru scaderea temperaturii (daca este cazul), Tantum, Decasept sau solutii pentru gargara orala, ceaiuri, miere si in general multe lichide. Sunt zile in care unii copii din cauza durerilor de gat refuza mancarea iar atentia mare trebuie avuta asupra hidratarii.
Odata ajunsi acasa surprizele au continuat. Mai intai l-am observat pe David intins pe canapeaua din sufragerie si refuzand mancarea. I-am luat temeperatura si termometrul ne-a aratat 38,3. L-am intrebat daca il doare in gat, a spus ca nu dar totusi l-am examinat si am descoperit semnele herpanginei si la el in gura si in gat. Am inceput tratamentul dar spre deosebire de Radu, temperatura nu scadea ba chiar spre seara a urcat peste 39 grade.
A doua zi dimineata ne-a anuntat si Rebecca ca o doare foarte foarte tare gatul si ca ii este rau. Eram, ca sa spun asa, in formula completa in “echipa” herpanginei. Eu multumeam in gand celor de la scoala si gradinita pentru inca o sesiune de boala “la comun” dupa experientele pe care le-am avut in anii trecuti cu diverse raceli si mai ales cu varicela pe care am primit-o cadou de craciun 2015 tot de la scoala si tot prin intermediul lui Raducu.
Ca de fiecare data, Raducu, fiind primul care a luat contact cu virusul a avut evolutia cea mai “cuminte”. Luni, in afara de oarece dureri in gat (nu la fel de puternice ca pana atunci) si stare subfebrila cu temperatura maxima de 37,8, nu a mai avut aproape nimic. Spun aproape nimic pentru ca atunci cand s-a trezit ne-a aratat ca are 2-3 bubuite pe maini si una pe un deget de la picior. Acela a fost momentul in care ne-am convins definitiv ca avem de-aface cu virusul Coxsackie si cu o forma de mana-gura-picior.
Spre deosebire de Radu, la David si la Rebecca boala si-a facut de cap. La David timp de doua zile termomentrul nu a aratat decat foarte rar sub 38,5 sub toate antitermicele posibile, ba chiar s-a dus spre 40 de vreo doua ori. Dureri de gat si pustule pe maini si picioare nu au existat dar febra, durerile de cap si mai ales frisoanele nu i-au dat pace si pe noi ne-au pus serios pe ganduri. Rebecca nu a facut febra dar nu putea inghiti absolut nimic si in ziua urmatoare a si vomitat pana spre dupa amiaza tot ce a pus in gura, inclusiv apa.
Asa ne-am petrecut ziua de Luni, alergand la farmacie, scoala (pentru a anunta lipsa) si alinand cei trei bolnavi ai familiei.
Pe seara eu m-am dus pana la aeroport pentru a astepta un prieten vechi ce venea din America. Avionul a avut intarziere aproape o ora timp in care am stat in aeroport. La iesire brusc si fara nici un anunt prealabil, m-au curpins niste frisoane cum nu am mai avut niciodata in viata mea. Dintii, picioarele si mainile, pur si simplu nu ma mai ascultau. A fost momentul in care mi-am adus aminte ca in urma cu an, atunci cand varicela i-a lovit pe Radu, David si Rebecca, aceasta a avut grija sa ma viziteze si pe mine. M-am urcat in masina, am dat caldura la maxim si am clantanit pana acasa.
Nu stiu cum am ajuns acasa, cum am urcat in casa si in pat. Imi aduc aminte ca i-am spus Bogdanei ca imi e rau sa imi faca un ceai pentru ca eu ma voi urca in pat. Incepuse sa ma doara si gatul. M-am urcat imbracat in pat, mainile si picioarele imi erau sloi de gheata iar restul corpului ardea. Aveam 39 de grade la sub brat. Pana dimineata imbunatatirile nu au fost semnificative, au disparut frisoanele dar febra a ramas si durerile de gat au crescut. Am incercat sa ma ridic din pat pentru treburile zilnice dar am sfarsit pe canapeaua din sufragerie, chircit din cauza frisoanelor si invelit cu o patura pe care mi-au adus-o copiii.
La insistentele Bogdanei, spre pranz, impreuna cu Rebecca pe care o durea gatul destul de tare si care voma non stop si cu David caruia inca temperatura ii dadea de furca, am facut o “excursie” la Spitalul ORL Panduri, la doamna doctor Adina Popescu, cea care are mereu si oricand grija de toti membrii familiei noastre atunci cand nasul, gatul sau urechile ne fac figuri. Tocmai o tratase pe Bogdana nu mai departe de sfarsitul saptamanii trecute, pentru o otita externa, facuta de la betisoarele de urechi (aviz amatorilor!).
La spital am aflat ca Rebecca trebuie sa ia antibiotic pentru ca la ea boala a evoluat in amigdalita pultacee si ca David pare ok dar daca febra nu scade in urmatoarele 12 ore sa-i dam si lui antibiotic (din fericire a scazut chiar mai repede). Atunci a fost prima data cand ni s-a sugerat ca exista posibilitatea unei “coincidente” intre ce are Rebecca si ce au baietii. Eu am fost beneficiarul unei injectii de tip “cocktail” cu ketonal si algocalmin care desi a durut ca dracu’, m-a pus pe picioare miraculous si mi-a luat toata febra in mai putin de 1 ora. Am ramas doar cu durerile puternice de gat dar macar ma puteam misca si puteam sa revin la activitatile zilnice normale.
Spre seara aveam doi din patru bolnavi, Raducu si David, ce se simteau sensibil mai bine (Coxsackie pleaca la fel de brusc si neasteptat precum vine) iar eu eram cat de cat functional in limite normale. Miercuri, dupa primele doze de Zinnat, Rebecca, pe langa durerile de gat, a devenit si posesoarea unei eruptii pe piept, motiv sa facem o alta vizita, la opt seara la pediatrul nostru. Doctorul a catalogat-o drept eruptie de tip “scarlatinos” si ne-a spus sa o urmarim atent pentru ca poate fi si de la antibiotic. Bogdana nu mai stia ce sa creada si ce sa zica.
Ca totul sa fie complet, mainile mele au inceput sa se umfle brusc si in acelasi timp sa se umple de multe puncte rosii semnal ca si eu la cei 40 + de ani ai mei eram un pacient clar cu simptome ca la carte ce avea boala mana – gura – picior. Pana joi dimineata eram plin de bubite rosii pe maini si pe talpile de la picioare. Proportiile din anul trecut, de la varicela, s-au pastrat si acum. Raducu a facut atunci 15-20 de bube, eu cateva sute, acum 3-4, eu cateva zeci bune.
Am scos din dulap cremele pe care le folosisem la varicela, am continuat tratamentul pentru fiecare copil, am supravegheat-o atent pe Rebecca, ba mai mult, vineri i-am dus pe baieti la analize pentru a le face testul rapid, cel ce spune daca streptococul betahemolitc este prezent sau nu. Testele au fost negative, eruptia si durerile de gat ale Rebeccai au disparut treptat, bubele mele de pe maini s-au estompat si ele.
Asta pana ieri dupa amiaza, cand Rebecca a adormit in mod ciudat la pranz si s-a trezit spunand ca o doare capul. Pac termometrul in fund, 38,7. Nu acuza nicio durere, absolut nimic, niciun deranj, jena, usturime, nimic, nimic, in afara de durerea de cap cauzata de febra. Bogdana a fugit cu ea direct la Medlife, i s-au luat analize, care au iesit nitel modificate, ceva mai multe leucocite decat normalul admis si un CRP 9 in loc de 5, iar concluzia, dupa doua ore jumate de stat pe acolo (mai mult au stat sa ii ia sange, ca saraca era ca o caprioara speriata si sa astepte rezultatul analizelor) a fost ca intr-adevar, abia acum a luat si ea herpangina virala de la fratii ei si ca asta s-a suprapus peste boala ei initiala. Peste noapte nu a mai facut temperatura, chiar a dormit linistita, temperatura nu a mai trecut de 37.
Joi seara, dupa ora 21.00 am mai avut parte de o aventura. Nor, cel mai cuminte si linistit din cei trei catei ai nostri a reusit, numai el stie cum, sa scoata cauciucul de protectie de la baza castronului cu mancare. Dupa ce l-a scos, s-a gandit ca trebuie sa afle si ce gust are. Mare parte din el am reusit sa recuperam dar aproximativ un sfert era deja in gura si burta nazdravanului. Dupa vreo 15 minute a inceput sa vomite si nu s-a oprit decat dupa ce a facut-o de vreo 20 de ori. Am stat cu el, l-am supravegheat, a adormit profund dupa vreo ora de agitatie timp in care nu a vrut sa iasa din cotet si atunci cand a facut-o a baut multa apa pe care bineinteles a vomitat-o. Am incercat sa sunam la veterinar care nu a raspuns si ne-am linistit abia dupa ce l-am vazut ca doarme. Ne-am uitat la el de cateva ori si peste noapte, el a dormit „lemn” pana dimineata. La 7.00 era treaz, plin de energie si cu pofta mare de mancare iar noi cu ochii „carpiti” de somn si oboseala.
Este duminica, acum suntem toti ok dupa inca o saptamana plina de noi aventuri pe care doar in familii ca a noastra le puteti gasi. Am trecut si peste Coxsackie de acum suntem imuni si la el, continuam cura de Isoprinosine si alte medicamente si ne pregatim de o vacanta care va incepe Marti si careia ne vom dedica exclusiv in urmatoarea perioada :).
PS: fotografia atasata acestui articol este una dedicata zanei noastre bune cea care are mereu si a avut mai ales saptamana ce se incheie azi grija de noi toti!
