O aniversare uitata

Nu stiu cum sa va spun, dar alaltaieri mi-a aratat Facebook niste fotografii de la o petrecere mai veche de-a blogului, de acum trei ani si am realizat ca a fost aniversarea blogului si noi am uitat complet de asta. Fiindca da, pe 7 decembrie s-au implinit 8 (OPT!) ani de cand, mai regulat sau nu, populam locsorul asta virtual cu tot felul de experiente. In continuare ma minunez de faptul ca rezistam cu scrisul, ca nu ne oprim, chiar daca de la un timp incoace am rarit mult numarul de articole publicate, in continuare mi se pare fenomenal cat de mult ne-a schimbat viata aparitita acestui loc si mai ales, cat de mult ni s-a imbogatit cercul de prieteni datorita blogului. Uitandu-ma in urma, am sarbatorit blogul pe parcursul saptamanii trecute, fara sa o stim, facand in mare parte ceea ce predicam: aplicand un parenting relaxat si oferindu-le copiilor niste experiente unice. Nu suntem perfecti, de fapt imi tot rasar o gramada de momente in care, privind acum la rece am fi putut face lucrurile mult mai bine, insa in fiecare moment similar vad o oportunitate de invatare pentru mine si pentru Radu, o sansa ca data viitoare sa fim variantele noastre mai bune. In ziua de 7 decembrie 2008 porneam blogul cu o poza si o intrebare, in ziua de 7 decembrie 2016 imi faceam curaj si ma urcam intr-un avionas minuscul si zburam deasupra recifului mauritian, avand parte de cel mai minunat peisaj din viata mea de pana acum. Cam asta a fost cadoul pe care eu mi l-am facut la acest ceas aniversar, chiar daca...