Ma consider o femeie norocoasa. Nu am nicio ruda de sex feminin in familie care sa fi fost diagnosticata vreodata cu o tumoare la san sau pe col sau sa fi fost suspectata macar. Ma simt norocoasa si pentru ca am trei copii si ca atat cat am putut, i-am alaptat, ajutandu-i nu numai pe ei sa ia un start sanatos in viata, dar si pe mine, fiindca fiecare luna in plus de alaptare mi-a mai scazut un pic din riscul dezvoltarii vreunei tumori la san, pe parcursul vietii. Cu toate astea, chiar daca nu sunt inclusa in vreo grupa de risc (nu am implinit „inca” 40 de ani, nu am antecedente in familie, nu exista alti factori favorizanti, cum ar fi greutatea corporala mare sau alimentatia nesanatoasa), eu merg periodic la un control si la o ecografie. Recunosc ca acest “periodic” oscileaza uneori, ca s-a intamplat sa treaca mai bine de un an intre doua ecografii succesive, insa nu au trecut niciodata mai mult de doi ani si tot fac eforturi sa imi creez o rutina pentru aceste proceduri (si nu numai pentru ele) si sa mi le strecor in programul meu adeseori haotic, fiindca le constientizez importanta, nu numai pentru mine, dar si, extrapoland, pentru copiii mei, pentru familia mea.
Insa eu sunt printre cele foarte putine, deoarece aproape 90% dintre femeile din România nu au efectuat nici măcar o dată un control medical pentru depistarea cancerului de sân. Mai mult decât atât, 66% dintre românce nu și-au autoexaminat niciodată sânii pentru a descoperi prezența unor noduli, deși medicii recomandă ca această metodă de autocontrol să fie efectuată lunar. Aceste rezultate fac parte din studiul “Afecțiuni oncologice feminine în România, care analizează impactul cancerului de sân, ovarian și de col uterin în România.
Acelasi lucru se poate vedea si din imaginea de mai jos, cifrele respective fiind la nivelul anului 2012.
Potrivit aceluiasi studiu realizat de Centrul ISRA la inițiativa Coaliției pentru Sănătatea Femeii, nivelul scazut de educatie in general, si de educatie medicala in particular, ignorarea primelor simptome ale bolii, lipsa decontarii pentru investigatiile de screening si costurile mari pe care acestea le implica sunt principalele probleme identificate atat de doctori, cat si de femei si mentionate ca motive pentru aceste statistici nefericite.
De asemenea, medicii sustin ca fondurile insuficiente și lipsa unei promovari solide a preventiei si a impactului pozitiv al acesteia pe termen lung fac ca multe dintre femei sa descopere maladia în stadii avansate cand aproape ca nu se mai poate face nimic.
Romania este printre singurele 3 ţări din Europa care nu au un program national de screening pt cancerul la san. Acesta este punctul nevralgic cel mai important si oportunitatea majora de schimbare in bine pe care aceasta Coalitie incearca sa o determine.
In acest moment, la noi in tara exista un singur program naţional de screening pentru cancer – cel pentru col uterin, insa nici in cazul acestuia situatia nu este mai roza, deoarece 25% dintre medici şi 75% dintre femei nu au auzit de el.
Cu alte cuvinte, spus mai direct si fara alte inflorituri, in tara noastra femeile mor cu zile. Se moare cu zile fiindca suntem, alaturi de Grecia si de Slovacia, ultima tara din Uniunea Europeana care nu are functional un program de screening si de educatie si ajung de cele mai multe ori pe ultima suta de metri, fiindca in tara, chiar daca boala este depistata, pacientele nu au acces la ultimele tratamente descoperite, si chiar daca ajuns sa aiba acces, acestea nu sunt decontate sau macar partial suportate de catre stat, desi acele femei sunt contribuabili la bugetul asigurarilor de sanatate. Rata mortalitatii este una sinistra. 36% din femeile depistate cu o forma sau alta de cancer (san, col si ovarian) mor.
Care este rolul Coalitiei pentru Sanatatea Femeii in tot acest context? In primul rand, din cate imi amintesc si nu cred ca mai insel, nu a mai existat o asemenea desfasurare de forte la nivel national. In Coalitie, in acest moment, sunt implicate ONG-uri, asociatii ale pacientilor, dar si ale medicilor, institute, si tot proiectul se bucura de parteneriate cu principalii producatori din industria pharma dar si de sustinerea principalelor institutii ale statului, de la Ministerul Sanatatii si pana la Comisia de resort din Camera Deputatilor.
Obiectivele acestei coalitii sunt concentrate pe doua mari directii:
- Preventie si educatie:
- implementarea unui program național de screening pentru cancerul de sân
- promovarea adecvată a programului național de screening pentru cancerul de col uterin
- creșterea gradului de informare asupra importanței controalelor periodice în cazul cancerului ovarian
- Tratament
- Sustinere pe parcursul tratamentelor in cazul cancerelor deja diagnosticate (in acest moment, din 62 de medicamente pentru tratarea cancerului sunt decontate de catre stat numai 7)
- implementarea unui program privind testarea caracteristicilor moleculare / genotiparea tumorilor, astfel incat sa poata primi tratamentul potrivit, la momentul potrivit
- imbunatatirea accesului pacientelor la cele mai noi descoperiri medicale in ceea ce priveste diagnosticarea si tratamentul cancerelor ginecologice si mamare
Primul pas deja a fost facut, studiul pe care l-am mentionat mai sus in mai multe randuri. Urmeaza o analiza a impactului macroeconomic pe care cifrele din studiu le au la nivel national si pe baza acestor rezultate se vor creiona si se vor trasa mai multe directii si propuneri ce vor fi inaintate autoritatilor si care sa stea la baza a ceea ce se doreste a fi primul program de preventie dedicat femeilor din aceasta tara.
Privit la nivel foarte micro, al meu personal, consider ca a merge periodic sa aflu ca sunt bine tine de setul de lucruri esentiale pe care trebuie sa le fac eu pentru mine si este mai important decat orice altceva, fie ca vorbim de un mers la coafor sau un weekend break prin vreo capitala europeana… Va doresc sa fiti sanatoase!
