Exercitiu de recunostinta si de bucurie pentru reusitele altora

Nu stiu cum e la voi, insa noi suntem pana la gat ingropati in liste. Ce avem de cumparat pentru Craciun, ce avem de cumparat pentru a treia zi de Craciun (avem invitati la masa atunci), ce trebuie sa luam pentru Revelion si ulterior pentru mini-vacanta la schi de la Paltinis. Suntem o familie absolut normala (well, un pic anormala prin faptul ca iesim din clopotul lui Gauss cand vine vorba de numarul total al membrilor), cu dorinte, nevoi si asteptari pe care le cam regasiti in marea majoritate a familiilor din jurul vostru. Realitatea din apropierea noastra este insa cu totul alta. Zilele trecute mi-am petrecut cateva ore (care au parut minute) la Asociatia „Ana si Copiii”. Nu a fost o vizita extrem de planificata si nici nu am mers cu vreun scop anume. Ideea era sa fac cunostinta cu cativa dintre copiii care beneficiaza de acel spatiu (dupa parerea mea neincapator, dar despre asta discutam alta data). Nu am vrut sa ma duc cu mana goala, asa ca am anticipat cumva faptul ca in perioada asta sunt invadati de ciocolatele si alte nimicuri si i-am intrebat direct “Ce va trebuie in mod special?” Am primit un raspuns care imi spunea ca e nevoie de jocuri de societate, ca chiar duc lipsa de asa ceva. Si m-am dus si-am cumparat tot ceea ce experienta de mama cu copii jucausi mi-a spus sa iau. De la Monopoly-ul care face furori in casa la noi, la pachetul de 30 de jocuri de societate (nu va lasati pacaliti de titlu, nu-s 30, dar tot e fain conceptul), de la fotbal cu...