Asa cum v-am promis, continuam povestile noastre despre locurile pe care le-am vizitat impreuna cu Raducu, David si Rebecca. Dupa ce ne-am intors de la Paltinis, am revenit la programul nostru zilnic scoala – birou – activitati extra scoala si am si inceput sa pregatim noua noastra aventura. Rezervarile pentru cazare le facusem de prin luna Iulie asa ca abia asteptam sa pornim din nou la drum.

“Printre picaturi” am serbat oarecum in avans si zilele de nastere ale lui Raducu si a Rebeccai. Am facut si cateva vizite la prietenii nostri Teodor si Irina de la Machina Electrica pentru a finaliza din tatuajele pe care doream sa ni le facem de ceva vreme. Despre tatuaje o sa va povestim in curand mai mult si promitem si mai multe fotografii.

In cele doua saptamani am avut parte, dupa numai cateva zile de scoala si de putina febra, dureri in gat si muci dar am plecat voiosi si sanatosi de acasa.

Pe 19 Ianuarie, dimineata la ora 6 am pornit spre Austria. Dupa un drum nesperat de liber in Romania, undeva pe la ora 17.00 eram in fata hotelului din Viena. Singurele portiuni de drum pe care pot exista eventuale probleme sunt Pitesti – Sibiu (de fapt pana la Valcea pentru ca apoi se circula aproximativ ok) si apoi portiunea Deva – Lugoj unde inca nu este gata autostrada, iar drumul este cumplit de prost si denivelat. De la Lugoj se intra pe autostrada si se merge „ata” pana la vama, apoi prin Ungaria si mai departe in Austria. La vama am stat aproximativ 30 minute pentru ca ne-am asezat la o coada la care vamesii maghiari erau putin mai curiosi. Vigneta pentru Ungaria am cumparat-o online dupa ce am intrat la ei in tara. In Austria am cumparat-o fizic dintr-o benzinarie. Apropos de benzinarie, incercati sa faceti plinul in Romania si eventual in Ungaria. In Austria, la fel ca aproape in orice alta tara din vest preturile sunt semnificativ mai mari la benzinariile de pe autostrada decat in cele din localitati. Am intalnit diferente si de peste 40 eurocenti / litru.

La vreo luna dupa ce ne-am intors am aflat si faptul ca e bine ca la intrarea in Viena, pe autostrada, sa nu depasesti viteza de 100 km la ora pentru ca apoi primesti acasa o amenda. Tot atunci am descoperit si cat de complicat este in Romania sa platesti o amenda pe care ai primit-o in Austria. La BRD, de exemplu ni s-a cerut inclusiv numele bancii la care are contul deschis politia din Viena, asta desi aveam un OP gata precompletat primit in plicul venit din Austria, cu toate datele inclusiv codul swift pentru tranzactie. Am senzatia ca baietii astia de la banca trag cu dintii ca sa nu platim amenda si sa ne ramana banii in buzunar :). Prin bani intelegem si comisionul lor care avea o valoare aproape egala cu valoarea amenzii.

Treaba cu depasirea vitezei regulamentare e valabila peste tot in Austria, dar in principiu camerele, radarele si restrictiile sunt semnalizate din timp, iar daca folositi si o aplicatie gps (si cele de pe telefon sunt ok) veti afla sigur le ce sa va asteptati si veti avea timp sa reduceti viteza sau sa evitati eventualele pericole sau chiar aglomeratii.

In Viena am dormit doua nopti la un hotel decent pe care l-am gasit pe booking si care se va afla in lista noastra de preferinte si pentru urmatoarele calatorii in zona respectiva. E ok pozitionat, aproape de Prater si de mijloace de transport care te pot duce simplu si usor in centru sau in orice alta zona a orasului doresti. La hotel se ajunge relativ usor din autostrada si inelele ce inconjoara Viena. Camerele sunt mari si curate, micul dejun foarte, foarte ok. Noi am avut o camera mai mare, un fel de apartament format din doua incaperi una cu 3 paturi si baie separata si alta cu o canapea mare extensibila, pentru doua persoane si cu o toaleta de serviciu. Singura problema mai delicata e parcarea. Masina noastra e mare, nu incape in garajul celor de la hotel (ca o nota, dupa ce am montat si cutia pe ea, nu mai incape in absolut niciun garaj!) iar parcarea in Viena, in parcarile de pe strada,  intre orele 8 si 22.00 este 2 Euro/ora. Exista insa si locuri in care nu se plateste (cum ar fi parcarea de la gradina ZOO) sau parcari mai mari in care poti lasa masina pentru mai multe ore sau chiar zile la niste preturi decente. Parcarile de genul acesta sunt toate pozitionate langa metrou si celelalte mijloace de transport in comun ceea ce e absolut ok. Langa hotelul la care am stat noi exista o asemenea parcare.

In Viena, cum spuneam, am poposit pentru doua nopti, 19 si 20 Ianuarie. Dupa ce am ajuns ne-am dus sa mancam traditionalul snitel vienez ( adica  si gulas, supa de ceapa, bere, etc :)) intr-un restaurant din incinta Praterului. Asa am aflat ca Prater-ul era inchis pentru amenajare. Oricum nu era neaparat in lista noasstra de obiective de vizitat, l-am programat pentru urmatoarea vizita in Austria.

A doua zi am pornit de dimineata spre probabil cea mai frumoasa gradina zoologica din capitalele europene. Am stat acolo ore bune si am mai fi stat daca nu ne razbea frigul. Ne propusesem sa ne mai plimbam si prin centrul Vienei, dar dupa ziua plina de la ZOO am renuntat la idee si am lenevit in camera de hotel.

In dimineata zilei de 21 Ianuarie am plecat spre destinatia noastra finala din Austria – Galtur. Drumul pana in Galtur a fost, cu exceptia ultimilor 30 si ceva de km, facut exclusiv pe autostrada. Am mers aproape “snur” pana la destinatie. „Aproape”, pentru ca la un moment dat drumul ales de noi si care este cel mai scurt, iese din Austria si intra in Germania pret de maxim 100km. La granita Germaniei erau controale drastice mai ales pentru masinile cu mai multe locuri asa cum avem si noi. La noi a fost simplu, am deschis usa, am aratat copiii, ei au zambit frumos, vamesii au zambit inapoi si am mers mai departe, dar cred ca am stat la coada aproximativ 45 minute. La intoarcere am ocolit autostrada, aglomeratia si zona de granita de pe autostrada mergand pe drumuri nationale si a fost o decizie super inteleapta. Am trecut din Austria in Germania si inapoi aproape fara sa ne dam seama de asta, daca nu vedeam indicatoarele pe cuvant ca nu am fi stiut. Din Viena in Galtur sunt 587 km pe care noi i-am facut in 6 ore. Nota: traiasca Google Maps. Chiar daca am mers si cu Waze-ul pornit, tot Google Maps a fost cel care ne-a dat cele mai bune estimari legate de „stau”. Pe de alta parte Waze este perfect pentru camerele de trafic. Consumul pe date mobile a fost insignifiant.

As putea spune cu mana pe inima ca ceea ce am trait in Galtur si Ischgl a fost cea mai frumoasa vacanta de schi pe care am experimentat-o vreodata. Clar, de departe e in topul tuturor vacantelor si locatiilor in care am fost noi toti impreuna. Din start vreau sa va spun ca in urmatorii ani noi cu siguranta ne vom petrece vacantele de schi doar in Galtur si Ischgl, exact in aceleasi locuri in care am fost si acum. Nu e o locatie deloc ieftina, mai ales pentru o vacanta in 5, ca familie numeroasa asa cum suntem noi, dar, repet, e un loc extraordinar pentru schiat, atat pentru adulti cat si pentru copii. Eu unul am vizitat multe locuri din Austria, am mai schiat si in Ischgl in tinerete, dar atat de bine ca acum nu m-am simtit niciodata.

Totul a fost perfect pornind de la cazare, oameni si pana la tot ceea ce a fost legat de schi, infrastructura, partii, scoala de schi, echipamentul inchiriat pentru copiii, absolut totul.

Am pornit cu dreptul de la bun inceput, locul in care am fost cazati este o pensiune din Galtur – Apart Alpenkönig care arata absolut impecabil. Ne-am simtit cel putin la fel de bine ca acasa. Atat de multa curatenie si atentie la detalii eu nu am mai vazut nicaieri, in niciunul din locurile in care am fost cazat, nici macar la hoteluri de 4-5*. Pensiunea este situata intr-o locatie de vis, pe orice fereastra priveai ramaneai tintuit pentru a admira privelistea din jur. Am avut un apartament cu doua camere, una cu un pat dublu si cealalta cu 3 paturi pentru copii si bucatarie dotata cu absolut tot ceea ce avem si acasa (ba chiar mai mult de atat, imi sufla Bogdana din culise). Locatia are pe langa facilitatile excelente de cazare si alte surprize pentru turisti – o camera de joaca dedicata special copiilor si in subsol, o zona in care sunt amenajate camera de relaxare, saune umede si uscate, zona de masaj, sala de forta. Nu cred ca cineva care sta 6-7 nopti la fel cum am stat noi poate profita la maxim de tot ceea ce ofera Alpenkoning si Galtur-ul in general. Spre exemplu, noi nu am ajuns deloc la bazinele de inot cu tobogane si tot felul de alte nebunii, desi ele se aflau chiar langa pensiune. La sauna am fost doar in ultima seara. Camera de joaca a fost in schimb incercata la greu in 2-3 seri.

Galtur-ul ca oras se afla intr-o zona incredibil de ofertanta din punct de vedere turistic si de frumoasa dar care a fost extrem de incercata nu cu multa vreme in urma. In 1999 Galtur a fost distrus aproape in intregime de cea mai grava avalansa din Alpi din ultimii 40 de ani. Orasul a fost refacut, pe muntii din jur sunt montate mii de parazapezi, iar in zona functioneaza de atunci cele mai performante sisteme de prevenire si avertizare a avalanselor.

Desi am stat in Galtur unde exista peste 40 km de partii, multe din ele dotate inclusiv cu nocturna, noi am ales sa schiem in Ischgl. De fapt am avut schi pass-uri pentru intreaga zona Silvretta care include pe langa alte cateva mici statiuni si Galtur si Ischgl si Samnaum din Elvetia. As putea spune lejer ca am schiat cat nu am mai facut-o in ultimii 5-6 ani adunati.

Despre Silvretta Arena gasiti informatii extrem de multe si de detaliate in online. Am spus-o mai sus, as putea scrie si eu linistit cateva pagini, dar pentru orice intrebare si recomandare va astept cu intrebarile. Cred ca asa e mai simplu si ne puteti intreba despre orice, de la drum si cazare si pana la mancare, preturi pentru schi pass-uri, echipamente, de unde sa le cumparati sau sa le inchiriati, partii negre sau partiile pentru incepatori si copii, scoala de schi, supermarket-uri sau ce puteti face in timpul pe care nu il petreceti pe partie. Avem toate aceste informatii, trecute prin filtrul experientei personale si vi le vom oferi cu placere.

Ca sa va fie totusi mai simplu las aici o lista de link-uri utile pe care va recomand sa le studiati inainte de plecare. Pentru unele din ele, cum ar fi scoala de schi sau abonamentele schi pass, puteti face rezevari si online, chiar exista discount-uri daca se plateste in avans:

• harta detaliata a partiilor de schi
• calculator pentru preturi schi-pass
• restaurantele din Silvretta Arena
• scoalade schi si preturile aferente

Baietii nostri au fost la scoala de schi din Ischgl si dupa 3 zile coborau singuri pe partiile rosii si albastre. Rebecca dupa ce in primele zile a schiat impreuna cu mine si Bogdana a venit si ne-a spus ca ea vrea sa se dea singura, ca e atat de frumos ca nu stie pe care partie sa se mai duca si ca vrea sa incerce singura cat mai multe :).  Ne trezeam pe la 8 pentru a ajunge la partie intre 9 si 9.30. Dupa micul dejun porneam la drum si in aproximativ 20 minute si dupa doua tuneluri sapate prin munti eram in parcarea de langa gondola cu care urcam la IDALP.

Practic acolo era baza noastra din fiecare zi. Pe langa restaurantul pe trei niveluri, la IDALP exista scoala de schi (unde i-am inscris pe Radu si pe David), magazin pentru echipament, mai multe centre de inchiriere, loc de joaca pentru copii, depozit in care puteai lasa schiurile peste noapte si un centru medical urias dotat printre altele si cu 3 elicoptere de tip Smurd. Ne luam fiecare echipamentul din locul in care il lasasem peste noapte si apoi ne desparteam, baietii mergeau la scoala, Rebecca sa exploreze noi piste iar eu si Bogdana fiecare pe ce partie sau in ce zona dorea. Ca sa intelegi mai bine, trebuie sa va spun ca la Ischgl exista 219 km de partii si 45 de instalatii de cablu care le deservesc. Ne reuneam mai intai la pranz, eu Bogdana si Rebecca iar apoi la ora 3 – 3.30 si impreuna cu baietii care abia atunci terminau scoala de schi. La pranz Radu si David mancau impreuna cu ceilalti copii de la scoala de schi intr-o zona special amenajata (apropos, au mancat de doua ori inghetata drept desert lucru care in Romania cu siguranta nu s-ar fi intamplat). Masa baietilor a costat 9 euro/zi de copil.

Noi mancam (sau, eu, consumam bere nefiltrata). Un meniu de pranz extrem de consistent ne costa in jur de 10-12 euro/persoana in zona de tip „fast food” (carnati, snitel, pui la rotisor), 15-20 euro in zona autoservire (nu va imaginati ca arata ca autoservirile din Romania, gaseai acolo de la supa de sparanghel si fripturi de toate felurile pana la multe specialitati dulci si vinuri scumpe). In zona de a-la-carte nu am ajuns. Peste tot in jurul restaurantelor existau mese si zone in care te puteai relaxa si mai ales puteai face plaja :).

Dupa ora 15.30, lasam echipamentul la depozit, copiii mai bagau o portie de loc de joaca si apoi coboram spre masina. In jur de 16.30-17.00 eram acasa in fiecare zi. Urmau dusurile si apoi program de seara care in mare parte a insemnat fie camera de joaca dn pensiune sau sanius pentru copii si 1-2-3 sticle de vin sau bere si povesti pentru adulti fie plimbari prin Galtur si imprejurimi.

Domeniul schiabil este extrem de mare si el este la granita dintre Austria (Ischgl) si Elvetia (Samnaum). Practic schiezi cam 60% in Austria si 40% in Elvetia. Mie mi-au placut mai mult partiile din Elvetia pentru ca acolo erau mai multe parti negre lungi si abrupte. Se putea cobora pe schiuri in Elvetia, multa lume mergea in Samnaum pentru „free shop-urile” din oras de unde se cumparau mai ales ciocolata, bauturi la niste preturi pe care nu le intalnesti nicaieri in alta parte. Noi am preferat sa mergem in Samnaum cu masina, in ultima zi din sejur, zi in care nu am mai schiat. Drumul, orasul, atmosfera toate sunt impresionante. In Samnaum exista si o telecabina cu etaj care are …tineti-va bine…180 de locuri. Preturile la aproape orice (mai putin ciocolata si bauturile) sunt preturi „elvetiene” in schimb motorina si benzina gasesti fara probleme la un pret de 0.90 centi/litru.

Credeti-ne, pentru familiile cu copii, dar nu numai, o vacanta  la Ischgl – Galtur poate fi una din cele mai frumoase experiente!

Am plecat inapoi spre casa greu, tragand de noi si gandindu-ne cand ne vom intoarce si cum sa facem ca acest lucru sa se intample cat mai repede. La intoarcere, initial ne-am facut rezervare la granita dintre Austria si Ungaria, la vestita Paprika Csarda, dar apoi am renuntat si ne-am gandit ca putem sa ne apropiem cat mai mult de casa. Ne-am oprit in Szeged la Novotel unde am dormit decent, iar a doua zi am pornit spre Romania unde am ajuns in jurul orei 16.00.

As vrea la final sa le multumesc si aici prietenilor nostri Roxana si Vali (impreuna cu baietii lor Andrei si Teodor) cu care noi am fost in aceasta minunata vacanta. Datorita lor, noi am ajuns in Galtur si Ischgl, Roxana ne-a povestit despre pensiunea la care am stat si a insistat pentru a ne face rezervarea din timp iar Vali a fost in primele zile ghidul nostru personal in Ischgl. Multumim si la cat mai multe vacante impreuna!

Odata ajunsi acasa am (re) intrat in rutina zilnica scoala – birou – copii – catei si Revvolution :).

Dupa atat de multa vacanta adaptarea a fost neasteptat de lina si foarte usoara, mai ales pentru copii. Pentru noi cei mari, urma insa o noua aventura, o excursie programata cu niste luni bune in urma in New York. Dar despre asta intr-un episod viitor.