De la 6 la 12 ani, copiii au nevoie sa integreze esecul in forma lui constructiva.

De la 6 la 12 ani, copiii au nevoie sa integreze esecul in forma lui constructiva.

Ciudat titlu am pus, nu-i asa? Intriga, fiindca mentalitatea noastra nu vede decat „esecul”. Daca vedem esecul, imediat trebuie aflat responsabilul, vinovatul, nu? Cum poate fi un esec constructiv?

Exprimarea din titlu nu imi apartine, ii apartine Oanei Moraru.

Putini sunt oamenii pe care i-as citi la orice ora si pe ale caror cuvinte le-as sorbi asa cum fac cu cele ale Oanei Moraru. Pe Oana am intalnit-o pe viu prima oara la o intalnire a Totul despre Mame, de la Humanitas, in care am dezbatut „Mitul temei de acasa”, inclusiv cu un live cu Alfie Kohn. M-am regasit aproape complet in cuvintele ei,  in ideile si viziunea ei fata de ceea ce ar trebui sa fie un sistem de invatamant cu adevarat bun pentru copiii nostri.

„Un copil care s-a jucat la timp, a visat la timp, s-a cățărat în copaci la timp, a construit la timp, a exerimentat la timp şi nu a fost forțat să înghită informație sau să îşi formeze deprinderi anacronic – are, probabil, o mie de şanse în plus să crească academic la standarde înalte, dacă este croit pentru ele. De ce? Pentru că nu a fost condiționat să se scindeze de sine însuşi, de ce îi spun inima şi mintea că merită făcut.

Orice copil silit într-o direcție, o ia pe acolo eventual, ca să îşi asculte părinții. Asta nu înseamnă că toată identitatea lui s-a înscris pe o traiectorie unică. E aproape sigur că părți fracturate din eul fiecăruia plutesc în abandon, în spate, unde fiecare dintre noi a învățat la un moment dat să nu se mai uite.”

Oana Moraru – interviu pentru Republica

Tot Oana, intr-o postare pe Facebook:

„S-a schimbat lumea, oameni buni! Nu mai poți să pui copiii să învețe despre al doilea Război Mondial până ce nu discuți cu ei despre ce se întâmplă acum, la ştirile de la ora 21.00. Nu poți  
să-l pui să memoreze structura celulei până nu eşti sigur că el înțelege în ce tip de ecosistem işi duce propria viață. Nu poți să o iei întâi cu mecanica la Fizică şi să stai liniştit că el habar n-are cum îi funcționează mobilul, de fapt. Nici cu Eminescu nu poți să-i dai din prima dacă el nici nu ştie să rezume corect filmul văzut cu o seară înainte. Nici probleme de chimie nu-l bagi să calculeze, când nu ştie să citească prospectul unui medicament.

Zic că s-a schimbat pentru că a fost o vreme când învățarea se întâmpla în funcție de capitolul următor din manual. Lumea avea timp să lase la pas creşterea copilului pentru că viitorul îl voia bun operator la linia de producție.

Azi viitorul îl vrea flexibil, adaptabil. 60% din absolvenții de facultate din lume de astăzi se reprofilează din a doua zi deja. 

Mâinele va fi o reprofilare continuă. O selecție personală de cursuri pe tot parcursul vieții. O lume care se va construi din puterea interioară a fiecărui copil de astăzi de a-şi asuma riscuri, de a dechide uşi, de a scrie şi a vorbi cu propria voce. 

Cum poți sădi puterea asta începând în educație mereu cu trecutul? Nu mai suntem în paradigma transmiterii de paşi, ci a arderii de paşi.

Şcolile ar trebui să aibă de două ori viteza şi de două ori creativitatea pe care o au firmele astăzi, pe care o au antreprenorii actuali. De două ori puterea lor de supraviețuire prin dinamism, reinventare şi readaptare.

Ce să mai zici de programele noi româneşti? Sunt triste şi au mirosul de naftalină din pardesiul bunicii mele.

Nu zic că nu e important trecutul sau toată moştenirea noastră culturală. Nici că ar trebui ignorată evoluția ştiinței. Nici scoase, superficial, din Programe, marile izbânzi ale gândirii omenirii.

Doar că acolo, înapoi, ajungi conectând copiii la prezent întâi. Nu există crestere fără conectare. Fără conştientizarea momentului. Fără ancorare în dinamica actualității. Majoritatea profesorilor îşi trăieşte ora ca în acvariu. Ruptă de lume. Aşa educăm un reflex de scindare, de fracturare a copilului de viața vie, în evoluție, de cea de dincolo de ferestrele clasei. 

D-aia nu evoluăm ca nație. Nu ştim să ardem etape. Facem educație prin ochii dinozaurilor aşa-zişi experți, rupți total de ce mişcă viu jos, sub talpa aroganței lor funcționăresti.”

 

Cuvintele Oanei sunt de cele mai multe ori dureroase. Dureroase fiindca le simt pe propria-mi piele, dar nu asta e cel mai rau lucru. Cel mai rau lucru este ca le simte si copilul meu pe pielea ei. Copilul meu care imi spune „Doamne, cum poate sa urle doamna de romana la unii copii din clasa” dupa care tot ea incearca cumva sa o disculpe si spune: „Bine, nici ei uneori nu stiu, sau se mai incurca, dar totusi, tipa de ne ingheata sangele in noi”. Iar asta este DOAR un singur exemplu. Un altul, la fel de trist, aveti intr-un articol de-al meu din decembrie, despre manualul de tehnologica. Un altul, al fel de trist, se vede in greutatea pe care fiica-mea o cara zilnic la scoala, fiindca la materiile principale are cate trei carti sau manuale. Un altul, sta in programul inuman, care incepe la ora 12, ora la care orice organism normal o lasa mai moale cu activitatea. Fiica-mea isi mananca pranzul la ora 11:00. Ca varianta ar fi sa il manance la ora 17:00.

Pe Oana Moraru o veti putea asculta (ca sa va convingeti si voi ca nu-s vreo fanatica!) weekendul acesta, si pe 25 martie si pe 26 martie, la Radisson. Prima zi e dedicata copiilor intre 6 si 12 ani, cea de a doua este dedicata copiilor de pana la 6 ani. Detalii despre eveniment aveti aici.

Pentru voi am un pret special, 9 locuri disponibile pentru 25 martie la pretul de 300 de lei in loc de 420 lei, singura rugaminte este sa imi dati mie mail, fiindca inscrierea o sa o faceti prin intermediul meu. 

 

Si da, Oana chiar este de ascultat. Fiindca este de aici, are contact zilnic cu sistemul de invatamant si e cam printre putinii care se zbate sa caute solutii.

Pana sambata, aveti mai jos niste idei preluate de la Oana, despre pedagogie in 2017, care cred ca v-ar putea ajuta sa va vedeti copiii cu alti ochi.

 

„1. Copiii de astăzi vin în clase cu mintea predispusă să recepteze și să integreze noul cu ajutorul imaginilor rapide, a clipurilor video, a stimulilor colorați, puternici; au nevoie de fragmentare măruntă a cerințelor, de feed-back imediat, de stabilire de mize și misiuni în învățare. De multe ori, învățarea devine un fel de contract între ei și profesori, între ei și familie. Contra-timp, cu miză, cu un câștig palpabil.

2. Cu toate acestea, actul didactic nu poate fi organizat numai din zona nevoilor lor de stimulare constantă, rapidă și aducătoare de plăcere. Elevul capabil de învățare durabilă este cel care ajunge să iasă din zona de confort, să urmărească o sarcină pe termen lung, să proceseze cerințe duble sau triple și să dezvolte raționamente, analiză, reveniri asupra propriei gândiri.
3. Deci, pedagogia de astăzi trebuie să plece de la recunoașterea predispozițiilor cognitive hrănite deja de media, de lumea exterioară și să ghideze copilul către căi de cercetare și lucru nedescoperite de el spontan. Trecerea de la un nivel la celălalt al învățării nu se mai poate face, ca pe vremuri, prin punere la respect, prin activarea fricilor sau a rușinilor sociale. Se face prin conectare și reguli ”fair play”.
4. Orele sau activitățile de acasă, cu părinții, pot pleca de la elementul de fascinație – o curiozitate, o surpriză, un film, o imagine, un joc, o aplicație media – și trebuie, cumva, să se îndepărteze treptat de la acesta, pe căi susținute de imaginație proprie sau pe trasee raționale din ce în ce mai ramificate.
5. Ca să poți dezvolta operațiile gândirii și nivelul raționamentelor, e preferabil ca sarcinile de lucru să fie organizate în doze scurte, clare, de câte 5-10 min, cu feed-back imediat și cu criterii de notare elaborate anterior, împreună cu elevul;
6. Copilul de astăzi are nevoie să i se descrie concret cum arată ascultarea activă, atenția, liniștea în bancă. Are nevoie de stabilire de mize pentru asta și de laude pentru comportament stabil sau autocontrol.
7. Copiii au nevoie de laude permanente ale eforturilor, nu ale rezultatelor; lauda inteligenței distruge nevoia de a încerca lucruri noi sau capacitatea de a se ridica din eșec, de teama invalidării valorii personale.
8. Copilul de astăzi are nevoie ca în clasă să existe:
o Măcar câte un element de noutate în fiecare zi – în modul de aranjare a mobilei sau în bogăția de materia didactic sau de strategie a profesorului;
o Măcar câte un element de ”wow” – ceva care să le stârnească atenția, mirarea;
o Câte un rol social atribuit în oră: ”vorbitor”, ”interogator”, ”corector”, ”contrazicător”.
o De întrebări care le hrănesc ”ego-ul”: ”tu ce părere ai?”/”ce te face să crezi asta?”
9. Cel mai bine, copilul de astăzi învață dacă se mișcă. Fiecare profesor – chiar și cel de matematică – poate organiza ora ca să existe momente de deplasare, cu un scop anume, din bancă, de regrupare, de schimbare de rol;
10. Copilul de astăzi are nevoie să plece de la prezent, de la experiment, de la concret, de la relevant pentru viața lui. Nu invers, cum face majoritatea adulților.
11. Copilul de astăzi are nevoie ca toate criteriile de evaluare să fie dinainte stabilite pentru munca lui, clar și transparent, astfel încât să se poată nota singur. Testele –surpriză, de pedeapsă sau testele-fulger sunt percepute ca nedrepte; sunt bune doar dacă sunt acceptate ca provocări.
12. Copiii de astăzi învață cel mai bine în grup și dacă sunt puși să îi învețe pe alții.
13. Orele pot începe de la stabilirea de comun acord a obiectivelor. Ce știu/Ce nu știu/Ce aș vrea să aflu – poate fi organizat într-un tabel, ca set de întrebări la care să răspundă înainte de ora propriu-zisă.
14. Copiii de azi au gândire stelară sau în rețea. Se plictisesc dacă nu există conexiuni între informații către toate domeniile de activitate sau de cunoaștere; au nevoie de provocări cognitive în ritm susținut.
15. Copiii de astăzi au nevoie de trăiri puternice ca să rețină informație. Emoționalul este fundamental pentru memorie și energia de lucru.
16. Copiii de astăzi au nevoie de lideri puternici – de profesori democratici, dar fermi, capabili să le susțină emoțiile și să stabiliească riguros planul de lucru, ce este și ce nu este acceptabil în oră.
17. Fiecare oră nu are nevoie de titlu, ci de transmiterea clară a beneficiilor aduse de ea.
18. Copilul de astăzi are nevoie de ghidaj pentru tehnici de respirație, meditație, autoreflexivitate, centrare în sine, aliniere cu voința și intențiile proprii,
19. Copilul de astăzi are nevoie mai puțin de informație, cât de strategii de lucru și gândire. Înainte de a fi profesori de istorie, geografie sau matematică, va trebui să le arătăm cu ce contribuim la creșterea și rafinarea gândirii lor. Pedagogia gândirii vizibile – cu protocoale sau jocuri de gândire este una dintre cele mai eficiente în lume.
20. Tehnologia trebuie integrată în învățare. Mobilele, tabletele nu pot lipsi de pe bancă începând cu clasa a IV-a.
21. Copilul de astăzi învață foarte bine prin joc de rol, prin punerea în pielea personajelor sau a situațiilor istorice, a personalităților științifice etc.
22. Copilul de astăzi învață foarte mult în afara clasei – vizite, excursii; are mare nevoie de mobilitate și diversitate;
23. Copilul de astăzi nu suportă educația cu stiloul în mână, doar. Învață făcând lucruri cu mâinile – modelând structuri, machete, instalații; Învață negociind, selectând, exprimând opinii personale.
24. Copilul de astăzi are nevoie să își vadă familia efectiv interesată de viața lui școlară.
25. Copilul de astăzi are nevoie să își vizualizeze grafic progresul, direcția, planul de creștere personală.

Sursa

Si suna atat de bine si tot doare, fiindca singura intrebare care imi apare imediat dupa ce termin de citit si la care inevitabil ma blochez, fiindca nu intrevad solutie, rezolvare sau raspuns este: „Cum faci toate astea intr-o clasa de 35-42 de copii?”

Poate imi raspunde Oana sambata.

 

Va astept cu mailurile. Profitati. 

 

2 Comments

  1. Salut! Mie mi-ar prinde tare bine aceasta conferinta. Multumesc!

    Reply
  2. Buna seara! As dori și eu sa ma înscriu, cu ajutorul Dvs, la atelierul Oanei Moraru din 25 Martie. Copiii mei au 7 și 9 ani. Va rog sa-mi spuneti ce manșe făcut in continuare, pentru a/mi rezerva un loc la acest atelier. Va mulțumesc!

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *