Baietii din viata noastra

 „Hai ridica-te odata de jos, care e problema? Ai cazut nitel. Plangi ca o fetita, uite ca rad cei din jurul tau de tine”   „Cat ai de gand sa ii mai dai tzatza? Pana la 18 ani? E baiat mare acum” (NB: avea doi ani si vreo doua luni)   „Cand ai de gand sa il tunzi? Arata ca o fetita, baietii trebuie sa fie tunsi scurt”   „Ce faci, Raducu, cum te supara cineva cum te duci la mami si iei tzatza in gura? Pai e frumos, sa fugi sub fusta mamei cum esti suparat?”   „Vai, cat de frumos este, e ca o fetita de frumos!” Astea sunt doar cateva fraze pe care eu le-am auzit, spuse de catre altii, unii dintre ei membri apropiati ai familiei, mie, in calitate de mama in legatura cu unul din baietii mei. Dincolo de gradul de rudenie pe care il am sau nu cu autorii spuselor, pe mine ma socheaza cultura aceasta a „calirii” baietilor, inca din frageda pruncie. Ma lovesc de ea inca de cand s-au nascut, iar acum, de la o vreme incoace, mai ales de cand este Rebecca la scoala, ma lovesc de reversul ei. Fiindca la scoala, INVARIABIL, discutiile se poarta in jurul comportamentului baietilor, care dintr-odata a devenit prea agresiv, prea brutal. Baietii s-au transformat cumva deja si li s-au pus etichetele de „rai”, „agresivi”, „pusi pe prostii”, „agitati”. Baietii in scoala devin problema mereu nerezolvata. Fetele sunt fetele doamnei, sunt gentile, dragute si frumoase, baietii, in opozitie sunt mult prea agitati, mult prea energici si degeaba li se spune sa stea cuminti, ca...

A venit randul clientilor IKEA Romania sa faca „pasi mici pentru schimbari mari”

Mâine poimâine se face un an din momentul în care am fost invitaţi să ne alăturăm proiectului “Schimbari mici – economii mari” iniţiat de IKEA şi preluat şi la noi de către IKEA România. Dacă mai întâi au fost implicaţi o serie de angajaţi şi după aceea am urmat noi, cinci bloggeri, toţi cu background extrem de diferit, dar cu interese comune pe această zonă de sustenabilitate, acum a venit rândul clienţilor să treacă prin aceiaşi paşi mici cu schimbări mari, la fel ca noi. Ce a însemnat pentru mine proiectul acesta? Aşa cum le spun tuturor celor cu care mai stau de vorbă despre proiect, este proiectul din care am avut cele mai mari beneficii (şi nu mă refer aici la beneficii materiale) şi din care am învăţat cele mai multe lucruri. Iar proiectul este departe de a se fi încheiat, fiindcă el este on going. Este genul de proiect care schimbă lucrurile şi dinamica familiei pe ici şi colo, prin părţile esenţiale şi care nu se termină niciodată. Fiindcă nu ai cum să te opreşti din a face anumite gesturi şi lucruri, odată ce te-ai obişnuit cu ele, nu? Mai ales dacă acestea îţi aduc în timp economii. O să le iau uşurel pe rând, pe cele patru zone, fiindcă de mult vreau să scriu despre asta şi ca de obicei nu prea mai ajung să o fac ☺ Pe zona consumului de energie, spuneam acum un an că primul pas a fost să schimbăm, acolo unde s-a putut toate becurile din casă. Spun “acolo unde s-a putut”, fiindcă acum cincisprezece ani când m-am mutat aici am...