„Hai ridica-te odata de jos, care e problema? Ai cazut nitel. Plangi ca o fetita, uite ca rad cei din jurul tau de tine”
 
„Cat ai de gand sa ii mai dai tzatza? Pana la 18 ani? E baiat mare acum” (NB: avea doi ani si vreo doua luni)
 
„Cand ai de gand sa il tunzi? Arata ca o fetita, baietii trebuie sa fie tunsi scurt”
 
„Ce faci, Raducu, cum te supara cineva cum te duci la mami si iei tzatza in gura? Pai e frumos, sa fugi sub fusta mamei cum esti suparat?”
 
„Vai, cat de frumos este, e ca o fetita de frumos!”

Astea sunt doar cateva fraze pe care eu le-am auzit, spuse de catre altii, unii dintre ei membri apropiati ai familiei, mie, in calitate de mama in legatura cu unul din baietii mei.

Dincolo de gradul de rudenie pe care il am sau nu cu autorii spuselor, pe mine ma socheaza cultura aceasta a „calirii” baietilor, inca din frageda pruncie. Ma lovesc de ea inca de cand s-au nascut, iar acum, de la o vreme incoace, mai ales de cand este Rebecca la scoala, ma lovesc de reversul ei.

Fiindca la scoala, INVARIABIL, discutiile se poarta in jurul comportamentului baietilor, care dintr-odata a devenit prea agresiv, prea brutal. Baietii s-au transformat cumva deja si li s-au pus etichetele de „rai”, „agresivi”, „pusi pe prostii”, „agitati”. Baietii in scoala devin problema mereu nerezolvata. Fetele sunt fetele doamnei, sunt gentile, dragute si frumoase, baietii, in opozitie sunt mult prea agitati, mult prea energici si degeaba li se spune sa stea cuminti, ca tot nu stau.

Undeva pe drum se intampla ceva extrem de gresit in cresterea baietilor.

Si la fel cum mi-am auzit vorbele de mai sus, la fel am mai auzit o „perla” nemuritoare: „baietii sunt mai usor de crescut”.

Si eu sunt intrebata adeseori, avand si fata, dar si avand baieti: e mai usor sa fii mama de fata sau mama de baiat? Si, cu tot respectul mi se pare o intrebare idioata, pentru ca orice comparatie nu este numai inutila, dar chiar e daunatoare. Am raspuns  mereu ca lucrurile au venit mult mai firesc de cand am baietii. Cumva imi vine mult mai natural sa fiu mama de baiat, decat mama de fata, insa asta este si din cauza ca la venirea pe lume a baietilor aveam deja experienta materna, deci e mai degraba apanajul experientei, nu al sexului copiilor.

E un subiect pe marginea caruia am tot discutat in ultima vreme si cred ca e abia inceputul.

Motiv pentru care voi participa in calitate de invitata si la happening-ul Ioanei Grozea, si ea mama a doi baieti, alaturi de ea si de Gaspar Gyorgy. Nu ii mai prezint pe niciunul dintre ei, fiindca sunt sigura ca deja ii cunoasteti si ii si cititi!

Iata ce spune Ioana despre acest eveniment:

„Observand diferite tipologii masculine in jur am ajuns la concluzia ca exista o presiune si niste idei preconcepute care ne limiteaza modul in care privim baietii. Unele limitari sunt evidente, altele sunt fine de tot.

Credem ca baietii si fetele sunt foarte diferiti si aproape mereu diferentele sunt prezentate intr-un mod negativ. Care, fara sa vrem, impun cum sa ne crestem baietii.

Imaginea masculului tare si imbatabil ne este vanduta la tot pasul. Prin reclame, prin eroii desenelor animate, peste tot. Iar rolul nostru de parinti de baieti este sa sustinem acesti omuleti sa infloreasca asa cum au dreptul si libertatea sa o faca.

Asadar rolul nostru este sa privim in adancuri ca sa descoperim ce credem noi cu adevarat despre viata baietilor si ce ne-a fost programat sa gandim. Sa ii ajutam sa devina adulti responsabili, siguri pe ei, sa poata spune ce simt, sa stie ca emotiile vin in paleta larga si este perfect ok sa le simtim pe toate in momente diferite.”

Deci, tineti minte coordonatele principale:

Cand:  Vineri, 12 mai, la ceas de seara, de la ora 18:00,

Unde: Seneca Anti Cafe, Str. Arhitect Ion Mincu Nr 1, Bucuresti

De ce: Sa povestim despre „Baietii din viata noastra”.

Bilete: La Ioana pe site.