In spatele blocului.

Nu am foarte multe amintiri din spatele blocului, in primul rand fiindca acolo era locul in care se afla ghena, de care imi amintesc cu fiori pe sina spinarii, deoarece indiferent de anotimp mirosul era acelasi, la fel de ingrozitor. Tot acolo se afla batatorul de covoare si mai ales primavara se bateau covoarele, asa ca era locul „adultilor” si uneori si al copiilor pedepsiti de catre parinti sa bata ei covoarele. Nu in cele din urma, era fieful gastilor care stateau in blocul din spatele blocului meu si care in afara de faptul ca erau mai mari ca varsta, erau genul acela de bullies pe care era mai bine sa ii ocolesti. Mai adaug la toate astea si faptul ca toate camerele apartamentului dadeau inspre strada si mama imi spunea mereu sa fiu „in raza vederii”, asa ca nu, nu am amintiri din spatele blocului, insa am cat cuprinde din fata acestuia. Dincolo de asta, cele mai puternice si minunate aminitiri sunt de la bunica de la Cluj, de pe strada prafuita pe care nu trecea niciodata nicio masina si pe care se invartea toata viata noastra, a copiilor de pe la casele din jur,  de dimineata devreme si pana noaptea tarziu. Imi amintesc cu claritate sute de momente si senzatia care ma invaluie fara exceptie este aceea de libertate totala. Paradoxal, fiindca toate acele momente au fost traite in cea mai lipsita de libertate perioada. Pana la urma nici nu conteaza locul si fara sa fi citit inca vreun cuvant, ma hazardez sa afirm ca despre aceste amintiri este vorba in cartea Marei Wagner, „In spatele blocului”. Recunosc, Mara, ca mi-e cumva teama...

Cam cate cosmetice foloseste o femeie in pragul varstei de 40 de ani?

Sa fiu sincera habar nu am, ma astept sa imi raspundeti (si) voi. Pot sa va spun ca in ceea ce ma priveste, de cand a inceput sa imi sune din ce in ce mai insistent un clopotel in cap cu mesajul: „Faci 40 de ani, faci 40 de ani, faci 40 de ani, faci 40 de ani”, am inceput sa ma uit din ce in ce mai atenta in oglinda si consecinta fireasca a fost ca involuntar am inceput sa caut cam orice produs care include „anti-rid”, „anti-ageing”, „anti whatever” are legatura cu inaintarea in varsta. Ma consider in aceeasi masura norocoasa, fiindca chipul arata inca destul de copilaresc, pielea e intinsa si nu mi-a pus probleme (asta in pofida faptului ca nu am avut absolut niciun ritual de ingrijire pana acum vreo cinci-sase ani) si o pun in mare masura si pe seama mostenirii genetice bune (ar trebui sa o vedeti pe mama ce ten impecabil are la 65 de ani!) :) Altfel, sa stiti ca varsta se simte. Daca mai pacatuiesc din cand in cand seara si nu imi dau jos machiajul de peste zi (cum s-a intamplat saptamana trecuta, de exemplu) a doua zi zici ca sunt cruella combinata cu doamna Adams. In fine, exagerez acum, nu arat chiar asa naspa, insa pielea se resimte, ceea ce nu se intampla acum zece ani (asta ca tot am o gramada de persoane in lista care tocmai au schimbat prefixul de la 2 la 3 si trec prin o pleiada de stari si ele). Anyway, ce fac, ce folosesc, cu ce maglavaisuri imi dau pe fata, cat de des...