O seara cu Cirque du Soleil

O seara cu Cirque du Soleil

Acum doua seri am fost invitata la ceea ce banuiesc eu ca a fost doar o particica din aniversarea celor noua ani de Baneasa Shopping City. A fost un eveniment nu de foarte mare avengura, cu cateva sute de spectatori,  totusi a fost o desfasurare de forte si un statement pe care nu multi si-l permit. Mai exact, pe scena ridicata in locul fantanilor arteziene a performat, special pentru acest eveniment, o parte din echipa Cirque du Soleil care se afla in acest moment in Romania in turneu cu Varekai, unul din cele mai logevive turnee ale lor.

Eu am profitat ulterior de ocazia care mi s-a oferit si am „smuls” la cald un interviu de la unul din cei mai „hot” acrobati ai Cirque du Soleil, Cedric Belisle, care este acrobatul responsabil cu Roue Cyr, o roata uriasa si extrem de spectaculoasa. 

Cedric are 25 de ani, este acrobat de ani de zile, insa pana acum specialitatea sa a fost trambulina, facand parte o buna perioada din echipa Canadei si luand inclusiv medalii la niste campionate panamericane de gen. Are si o diploma in psihologie si cam asta a fost si subiectul cu care am inaugurat interviul.

Deci, de unde si pana unde tocmai psihologie?

Razand, mi-a raspuns ca de-a lungul competitiilor la care a participat ca si saritor la trambulina a avut mari probleme in a-si gestiona emotiile, in a-si controla mintea si a se concentra exclusiv pe concurs si ca la un moment dat a apelat la serviciile unui psiholog specializat pe psihologie sportiva, care nu numai ca l-a ajutat mult sa isi gestioneze si sa isi depaseasca propriile frici si emotii, insa i-a deschis o perspectiva noua, fiindca a realizat ca asta isi doreste sa faca dupa ce isi va termina cariera sportiva. Intre timp cariera sportiva s-a transformat intr-o cariera in domeniul acrobatiilor in Cirque du Soleil, insa are de gand mai incolo sa isi ia si Master Degree-ul (cu alte cuvinte, cred ca licenta) de psiholog sportiv si sa profeseze efectiv in domeniu. 

Care e treaba cu cercul acesta imens?

Mi-a povestit cum a devenit fascinat de acest cerc dupa ce a vazut-o pe o colega de a sa performand cu acesta si si-a zis ca trebuie sa incerce si el. Si a invatat cel mai mult din filmulete de pe youtube, exersand si cazand de multe multe ori. „Este destul de complicat, fiindca efortul trebuie sa fie continuu si constant, pentru a tine cercul in miscare permanent si ca o singura miscare gresita sau chiar si o mica ezitare este indeajuns pentru ca cercul sa isi piarda energia din rotatie si sa cada la pamant si odata cu cercul si el. Roata nu este un element cu vechime in istoria circului fiind „creatia” lui Daniel Cyr, un acrobat canadian foarte faimos, de la care a luat si numele din 1998, insa este foarte spectaculoasa, tocmai prin dimensiunile sale, imi povesteste Cedric. In timp ce povesteste, chiar daca ochii ii tradeaza oboseala acumulata de la atatea spectacole, se vede cum apare sclipirea aceea a pasiunii de fiecare data cand mentioneaza roata. 

Cat de grea e roata?

Hmm, pai sa tot aiba vreo 15 kilograme si inca a mea este creata dintr-un soi de aluminiu care o face sa fie mai usoara, dar tot grea este!

Si cu transportul? (legat de transport, caravana Varekai are nu mai putin de 21 de tiruri)

Pai cu transportul este o provocare, e una din piesele care chiar pune probleme, fiindca spre deosebire de alte obiecte de recuzita ea nu se dezasambleaza :) si ocupa foarte mult spatiu

Oboseala din privirea lui Cedric ma indeamna sa il intreb daca nu e epuizant sa calatoresti atat de mult si sa ajungi practic sa traiesti in camerele de hotel. Rade si imi zice:

Da, s-ar putea spune ca e obositor, insa cumva m-am obisnuit si mereu imi spun ca e un privilegiu ceea ce mi se intampla, ca o data la o saptamana sa ma mut intr-un cu totul alt oras, dintr-o cu totul alta tara si sa vad atat de multe lucruri intr-un timp atat de scurt. Nu stiu cat voi mai face asta, asa ca acum e momentul si ma bucur din plin de experienta.

Ok, si ce apuci efectiv sa vezi din orasele in care ajungeti?

Imi povesteste mai departe ca intotdeauna primele doua zile sunt zile de acomodare, relaxare si vizite (lunea si martea pentru artisti, iar pentru tehnicieni doar lunea), in care fac cunostinta cu orasul in care urmeaza  sa performeze. La noi in Bucuresti si-au petrecut mai bine de jumatate de zi plimbandu-se prin Centrul Vechi si i-a placut foarte mult atmosfera extrem de relaxata si faptul ca oamenii erau foarte zambitori si deschisi (NB: interviul a fost pe 2 mai, deci ei se plimbasera prin Centrul Vechi pe 1 mai). Zilele urmatoare sunt dedicate efectiv spectacolului si pregatirilor. Ma priveste patrunzator si imi spune: Zilele astea doua, stii cum le vad eu? Ca pe niste „aperitive” care imi sunt servite si pe care, daca mi-au placut, le pot gusta mai tarziu. Daca mi-a placut un oras in aceste doua zile stiu ca mai tarziu in viata ma voi reintoarce la el sa il vizitez pe indelete. Asa, acum sunt la antreuri, gust din toate cate putin :)

Trei orase din lumea asta care te-au impresionat.

Amsterdam, e un vibe cool si te simti bine acolo, Tokio si nu stiu pe care sa il mai aleg intre Londra si NY.

Si cateva  orase de mai mici dimensiuni in care ai ajuns si care ti-au placut mult.

Orasele britanice. Am fost in Glasgow si in Dublin si au un aer extrem de diferit de tot ceea ce am vazut in rest si mi-a placut extrem de mult atmosfera aceea unica. 

O ultima intrebare: cum se impaca tatuajele tale cu spectacolele? (NB: are foarte multe tatuaje, in afara de cel de pe spate si partial abdomen)

Pe acesta (si mi-l arata pe cel de pe abdomen) il am de foarte multa vreme, in momentul in care am intrat in echipa Cirque du Soleil il aveam deja, asa ca sefii mei ii cunosteau existenta si m-au acceptat asa. Costumul meu si de fapt personajul meu din Varekai (The Black Lizzard) sunt contruite in asa fel incat tatuajul este parte din poveste, este incorporat in aceasta si toate se imbina in mod armonios.  

Aveti mai jos si un mini-interviu filmat cu Cedric.

Despre Varekai (care apropos, inseamna „oriunde” in limba romani) puteti sa cititi mai multe chiar pe Wikipedia si nu numai. Si de ce nu, poate va luati si bilete.

Va mai spun doar ca (,) costumele (care sunt fabuloase, am vazut cateva din ele si le-am studiat indeaproape) sunt creatia Eiko Ishioka, unul din cei mai cunoscuti si apreciati designeri de costume, avand chiar si un premiu Oscar castigat pentru costumele realizate pentru Bram Stoker’s Dracula al lui Coppola (1992). In total sunt peste 130 de costume in show si peste 600 de alte piese, de la accesorii, la obiecte de incaltaminte, peruci si altele si saptamanal niste oameni petrec peste 250 de ore pentru a ingriji, spala, reconditiona, coase aceste costume. La realizarea costumelor dansatorilor georgieni inspiratia a venit de la eruptiile vulcanilor.

In iunie 2015 s-au aniversat peste 4500 de reprezentatii ale Varekai.

Cred ca o sa se cumparam si noi bilete, sper doar sa mai gasim.

Multumesc, Baneasa Shopping City pentru experienta, si…. La multi ani!

 

2 Comments

  1. Noi avem invitatii si mergem. :) Duminica.
    Despre Cirque du Soleil am avut norocul sa aflu povesti din culise cu fff multi ani in urma, de la un om care a fost „inauntru” si care mi-e drag prieten. Atunci mi-a daruit si spectacolele lor pe dvd. (cele care fusesera facute pana atunci)
    Asa ca..pt mine duminica e cu emotii. Sper sa ii placa si juniorului, caci merg eu cu el si as vrea sa vad tot spectacolul.
    Sunt sigura ca o sa fie fascinat..

    Poate ne vedem pe-acolo? :)

    Reply
    • Bravo voua, ma bucur mult! Noi nu o sa reusim, din pacate. Nici nu am avut timp sa luam bilete si de fapt, nici nu prea avem timp sa mergem. Asa ca, data viitoare. Oricum m-am bucurat mult ca am avut ocazia sa ii vad in alta ipostaza decat aceea arhicunoscuta, de pe scena!

      Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *