Ce vraji a mai facut Gabita

Vreau sa scriu acest articol de cateva zile dar am avut alte prioritati editoriale si mai ales lucruri mult mai placute pe care sa vi le povestesc. Nu ma intelegeti gresit, cititi in continuare articolul si dati-l mai departe, poate la un moment dat intrebarile noastre vor primi si un raspuns. Nu stiu daca ati observat faptul ca de cateva luni, de prin Aprilie mai exact, Primaria Municipiului Bucuresti organizeaza aproape saptamanal diferite evenimente, festivalurisi concerte cu intrarea gratuita, pentru cetatenii din Bucuresti. Doamna primar apare periodic in fata camerelor cu un zambet larg pentru a ne transmite ca pentru noi toti a mai gandit si organizat un eveniment minunat la care neaparat trebuie sa participam pentru a ne relaxa si distra. Intr-un limbaj mult mai clar si direct, asta se cheama circ pentru voturi, distractie gratuita in speranta de a acoperi toate nerealizarile majore si degradarea vizibila a Bucurestiului de o zi la alta. Milioane de euro cheltuiti pentru evenimente si artisti, unii dintre ei altfel foarte buni si cunoscuti – ii enumar doar pe cei din weekend-ul trecut: Angela Gheorghiu, Pink Martini, Moonlight Breakfast. Ma intreb oare care sunt firmele care se ocupa periodic de organizarea evenimentelor dar asta e o alta poveste. Am auzit si despre faptul ca ofertele facute de primarie pentru anumiti artisti sunt mult peste ceea ce ei primesc in mod normal pentru o reprezentatie. Milioane de euro aruncati pentru evenimente in timp ce infrastructura rutiera este la pamant si nici macar solutiile cele mai simple si logice cum ar fi sincronizarea semafoarelor nu sunt implementate. Milioane de euro alocate distractiei in timp...

Dimineti in familie

Nu este încă şapte dimineaţa, iar eu aud doua perechi de “lipa-lipa” pe gresie. Băieţii ies şuşotind din cameră: “ai văzut-o dormind?”, “da, încă doarme”, se aude raspunsul. “Hai în sufragerie, sa ne punem finalul filmului de aseară”, “Bine, hai”. Lipa-lipa în continuare pe gresie. Mă întorc să verific dacă Radu s-a trezit, locul lui este gol, deci clar e trecut de 6:40. Mă ridic, mă îndrept spre sufragerie, băieţii sunt tolăniţi în fotoliile lor, se uită la Kung Fu Panda. “Mammmaaaa”, se aude miorlăit glasul mezinului, care întinde braţele spre mine. Încă un “Maaammmmaaaa”, dar mult mai zglobiu iese din gură mijlociului şi îşi întinde şi el mâinile spre mine. O iau ca de obicei de la mic spre mare, mezinul îşi încolăceşte braţele în jurul meu, eu nu-s încă perfect trează, şi m-aş tolăni la loc în pat, cu el în braţe să mai dormim un strop. Dar nu e timp de dormit, aşa că, cu greu mă eliberez din strânsoarea lui şi mă îndrept spre fratele său. Mezinul continuă să protesteze vocal că l-am dragalit prea puţin, o trezeşte şi pe sora cea mare cu tânguielile lui, iar surioara iese cu ochii cârpiţi de somn şi se duce spre bucătărie mormăind de zor. Reiau tot ritualul de iubire încă o dată cu fiecare dintre ei, în tot timpul asta filmul rulează în continuare, pe fundal se aud luptele aprige duse de ursul panda şi într-un final chiar reuşesc să mă eliberez şi să mă duc la bucătărie, să îmi continui rutină matinală. O prind şi pe Rebecca într-o îmbrăţişare fugitivă şi îi dau un pupic pe...

Ar putea copiii sa rezolve crize mondiale?

The children have a lack of pre-conceptions, a lack of experience really, of what has or has not worked, of what can or cannot be useful. Because of that innocence, or naivete, their solutions come across as bold, creative, and often wildly open-hearted. Their failures, which I fully expect and accept, are welcomed as sincere experiments. They are working from a place before perspectives harden and attitudes solidify, where for example, compromise is demonstrated to be a lack of separateness from others, rather than being seen as personal sacrifice. Compromise as a method does not seem to be experienced as a lost of self. Rather the students’ over riding concern in negotiations is for a happier outcome for all.   Sistemului de invatamant din Romania ii lipsesc multe, insa cel mai mult ii lipseste viziunea pe termen lung, iar in ceea ce priveste programa si majoritatea oamenilor care o predau, acestora le lipsesc, de cele mai multe ori, cu desavarsire capacitatea de a stimula gandirea critica, creativitatea, flexibilitatea, capacitatea de adaptare si de a face fata la schimbari, abilitatea de a gasi solutii alternative. Totul este in continuare inchistat in gandirea mimetica, glorificarea abilitatii de a reproduce cat mai fidel totul si de a ramane in matrita initiala. Nu, nu este inca o postare in care ma plang de sistemul de invatamant de la noi, mi-am propus sa incerc sa nu o mai fac, sau daca o fac, sa o fac aratand ca exista si solutii/variante/alternative la aceasta problema eterna. Vreau sa ma concentrez pe ceea ce se poate face ca sa schimbam aceasta stare de fapt in loc...

Mai mult loc pentru distractie in bucatarie

Vara aceasta a fost plina nu numai de evenimente pentru noi, ci si de multe “momente” in care am realizat ca mai avem multe lucruri de schimbat pentru a ne fi si mai bine pe viitor. Chiar daca lucrurile nu au iesit chiar asa cum ne-am planificat cu renovarea casei, pe care am pus-o in asteptare pana anul viitor, asta nu inseamna ca batem pasul pe loc si in celelalte zone, mai ales in cele in care schimbarile mici chiar pot genera economii mari. Prima schimbare va fi inlocuirea clasicului aragaz cu o plita pe inductie. Astept de mult schimbarea asta, am gandit-o si analizat-o o gramada de timp, am pus intrebari in stanga si in dreapta (prieteni si chiar si specialisti in ale bucatariei, oameni care isi petrec zi lumina timpul folosind asemenea echipamente) si am ajuns la concluzia ca este cea mai buna, eficienta si practica alternativa pentru noi in acest moment. Odata cu aceasta schimbare (mai mare, dar si aducatoare de economii) mi-am pus in plan sa folosesc numai vase de gatit din inox si fonta si sa renunt la clasicele tigai cu teflon. Deja am avem cateva vase cumparate si indraznesc sa afirm ca e o mare diferenta, in gust, mai ales. Am mers pe mana familiei de produse SENIOR, din care fac parte: cratita cu capac 3 litri, cratita cu capac 5 litri si tigaia cu diametrul de 28 cm. Sunt impecabil manufacturate, iar eu am redescoperit nuante noi in gustul mancarurilor de cand am inceput sa le folosesc. Merg folosite si pe plitele de ceramica si pe cele pe inductie si pe cele...

Sport si dragoste pentru natura

Si mie si Bogdanei ne place sportul, ne place sa alergam, mergem la sala in programul Revvolution si in general credem ca sportul reprezinta unul dintre ingredientele de baza pentru o viata sanatoasa. Am incercat mereu sa le transmitem acest lucru si copiilor nostri si credem ca in mare parte am si reusit. Despre alergat am mai scris, in ultimii ani nu am ratat aproape niciuna din cursele de 10, 15 sau 21 de km organizate in general in Bucuresti. De departe cursele noastre favorite sunt cele in care nu se alearga pe asfalt sau cele in care se alearga in parcuri, in zone cu multa verdeata. In Bucuresti nu exista multe curse de acest fel. Una dintre ele este Crosul Padurii Copiilor. Am alergat amandoi anul trecut la Crosul Padurii cu mare placere. Anul acesta o voi face doar eu, voi alerga la cursa de 15 km, Bogdana avand inca de ispasit din luna cu interdictie la efort intens.   Crosul Padurii Copiilor este la a 9 a editie si ea este dedicata unei cauze de mediu. Practic cine participa, face si sport si in acelasi timp, prin taxa de inscriere, prin donatii, face si mult bine si ajuta la cresterea responsabilitatii fata de natura. Toti banii stransi din taxele pentru participare merg spre impadurirea zonei de sud a Romaniei. Cursa imbina sportul, alergarea si relaxarea. Evenimentul va avea loc pe  30 septembrie -1 octombrie in Ploiesti si pe 7-8 octombrie in Bucuresti. In fiecare dintre cele doua orase, o zi este dedicata curselor de 5, 10 si 15 km, iar cealalta activitatilor de familie si „Regasirii Copilariei”, unde...