Oamenii strazii si Dumnezeu

La noi in cartier, la mai putin de 10 minute de mers pe jos de casa noastra, de mai bine de un an s-au pripasit niste oameni ai strazii. Si-au ales ca loc de “campare” intrarea si scarile unei institutii publice – ISCIR, aflate in imediata apropiere a unui magazin Mega Image si a pietei din cartier. Locul este ales bine, am vazut destula lume care intra in Mega si le cumpara mancare si bautura. La inceput a fost unul singur pe care il stia tot cartierul si care ii ajuta zilnic pe cei ce au tarabele in piata si din cand in cand mai cara si sacosele oamenilor ce faceau cumparaturi la Mega, fie pana la masina, fie, uneori chiar pana la domiciliu. Ion, asa il chema, era un fost profesor cazut in patima bauturii si ramas fara familie si casa. Lumea din cartier il „adoptase” si il ajuta cu ce putea. Iarna trecuta, Ion a murit pe scarile din fata ISCIR-ului, locul in care dormea. Pana sa moara, multe persoane din cartier au sunat la primaria sectorului 5, la serviciul de asistenta sociala, pentru a-i ruga sa vina sa il ridice si sa il duca intr-un adapost. Din pacate cei din primarie nu au trimis pe nimeni la fata locului. Dupa moartea lui Ion, probabil datorita pozitiei strategice, locul s-a umplut de oameni ai strazii, absolut toti fiind dependenti de alcool. Cred ca au existat momente in care pe treptele de la ISCIR erau 7-8 oameni ai strazii, fiecare cu sticla lui de bere sau vodka. Inchipuiti-va cum mirosea, imaginati-va cam cum se putea trece prin zona,...