Ca noi scriem si am scris mereu doar despre lucrurile care ne plac si pe care le-am testat si incercat, cred ca deja stiti.
Am scris despre copii, despre familia noastra, despre vacante, despre intamplari, despre mancare sau haine, despre masini si case dar, intotdeauna, am facut-o autentic si mereu, indiferent despre ce a fost vorba in articole am implicat si latura personala.
Am refuzat nenumarate campanii si articole pentru ca efectiv nu stiam nimic despre lucrurile propuse spre promovare, nu credeam in acele lucruri sau pur si simplu ele nu aveau legatura cu viata noastra de zi cu zi, cu familia noastra. Am scris mereu doar atunci cand am avut ceva de spus, indiferent despre ce a fost vorba. Vom refuza si in continuare propuneri in care credem ca nu avem de ce sa ne implicam si mai ales vom refuza mereu sa scriem “fortat”, sa inventam povesti si intamplari doar de dragul de a scrie.
Am inceput si am capatat recunoastere in zona de parenting, treptat, odata ce copiii au crescut dar mai ales pentru ca lucrurile in nisa de parenting s-au schimbat mult, am decis ca ar fi bine sa ne indreptam si spre alte zone si directii. Au fost perioade in care nu am scris, pur si simplu pentru ca nu am simtit ca trebuie sa scriem, pentru ca nu am avut timp sau nu am avut chef si inspiratie. In ultimii ani am decis ca atunci cand suntem in vacanta cu copiii sa incercam sa nu scriem ci doar sa ne concentram pe vacanta si pe copii. Nu am scris regulat, nu am scris zilnic sau odata la doua zile, uneori nu am scris nimic chiar si dupa o luna si repet, niciodata, absolut niciodata nu am scris doar de dragul de a scrie.
Articolul asta e pus pe hartie dupa multe zile de reflectie, e scris dupa multe discutii pe care le-am avut impreuna cu Bogdana, e scris pentru ca m-am saturat. Cum spuneam si mai sus, odata cu trecerea timpului, lucrurile s-au schimbat. Au aparut multi, chiar foarte multi oameni care au inceput sa scrie – unii din ei foarte bine si cu mult success si cititori, au aparut vloggerii, au aparut oameni care dupa succesul din online s-au apucat sa scrie cu la fel de mult success si in off line, nisele ce existau acum 5-6 ani s-au largit si intr-un fel s-au echilibrat. Din pacate si asta e un lucru extrem de vizibil pentru mine in ultima vreme, minunatul internet a scos la suprafata si foarte multi oameni falsi, oameni ce scriu doar pentru ca in spate exista un anumit interes fie el financiar sau nu, oameni ce forteaza asocieri de produse cu intamplari inventate doar pentru ca au semnat o colaborare cu agentia X sau Y.
E plin internetul de articole fara sens, articole in care autorii se contrazic pe ei insisi, articole scrise doar ca sa umple spatiul zilnic din paginile blog-ului. E plin internetul de blog-uri ce au pe pagina de facebook zeci de mii de urmaritori, probabil ca 90% din ei fiind cumparati. E plin internetul de asa zisi infuenceri care scriu dupa cum bate vantul, fara cap si fara coada, fara principii sau directie sau mai exact doar dupa cum li se propune in colaborarile venite de la agentii. Au aparut agentii care “conecteaza brand-urile cu cititorii prin intermediul bloggeri-lor” dar de fapt nu fac altceva decat sa bage pe gatul oamenilor ce reprezinta brand-urile, diverse articole si povesti inventate ce dau verdicte clare – asta este cel mai bun brand ca asa spun eu si cei ce nu fac cum spun sau scriu eu sunt mai putin inteligenti. Nu mai exista autenticitate, nu mai exista principii. Cititorii sunt ca o turma care trebuie manata in directia in care decide blogger-ul sau mai exact contractul semnat cu agentia.
Cam despre asta este vorba in ziua de azi mai ales in nisa de parenting dar nu numai acolo. Cateva zeci de influenceri si “turma” care ii urmareste si ii asculta orbeste. Pe primii nu ii intereseaza cat si mai ales daca pot face rau prin ceea ce scriu si pe ceilalti nu ii deranjeaza prea tare daca ceea ce citesc nu are prea multa legatura cu realitatea.
Dragii mei influeceri, bloggeri de mare succes cu zeci de mii de urmaritori sau doar bloggeri, dragii mei angajati din agentii, cum ar fi daca cat mai multi dintre noi am incerca sa schimbam cate ceva? Cum ar fi daca ne-am asuma toti ca suntem responsabili de ceea ce scriem, de felul in care scriem si in acelasi timp si de cei care ne citesc. Cum ar fi daca cati mai multi dintre noi am spune lucrurilor pe nume mereu, ne-am asuma de la bun inceput si am respecta un set de principii clare pe care le-am comunica si cititorilor si nu am devia de la ele, dupa cum bate vantul (a se citi, dupa ce brand ne plateste mai mult). Cum ar fi daca am incerca sa scriem prezentand mereu realitatea, fara a cosmetiza, fara a inventa povesti fantastice doar pentru a integra un brand intr-un text, cum ar fi daca cat mai multi dintre noi ne-am respecta mai mult cititorii si am incerca sa-i informam corect?
Îmi place foarte tare articolul vostru! Eu am intrat abia de un an în lumea asta și pe la toate evenimentele la care am participat, întrebarea principală era „Cum fac să câștig bani din blog?”
Asta chiar dacă blogul respectiv avea doar 2-3 luni de existență. Aș fi ipocrită să nu recunosc că și eu am luat în calcul aspectul ăsta, dar nu este motivul principal pentru care am creat blogul. Îmi doresc să schimb puțin gândirea oamenilor și să-i fac să înțeleagă cât de important e să avem grijă de sănătatea noastră și a copiilor. Eu am anumite principii de la care nu mă abat pentru că nu mi se pare corect în primul rând față de mine.
Legat de promovare, nu aș putea scrie despre produse/servicii cu care nu mă identific și pe care nu le-aș folosi. Că nu toată lumea gândește așa, e partea a doua. Mă bucur doar să citesc articole ca acesta, așa măcar nu mai am impresia că sunt un dinozaur de modă veche într-o lume mult prea interesată doar de partea financiară :)
Multumim pentru aprecieri si sa stii ca nu esti deloc un dinozaur daca iti respecti principiile si cititorii!
Cum ar fi? Ar fi mișto.
Dar ăsta e un drum greu. Pentru că trebuie să-ți asumi, trebuie să ții spatele drept, pentru că nu trebuie să scrii de foame, pentru că trebuie să fii genul de individ care se luptă să facă lucruri care arată un om mișto în oglindă.
Deci… nu prea cred că iese.
Ar fi foarte misto si eu cred ca daca cativa am porni la drumul asta greu, in timp lucrurile se vor schimba.
Ah,mi-a mers la suflet! Întâmplarea (sau poate nu e întâmplător) face că exact aseară am avut o lungă discuție pe acest subiect cu soțul meu și mă întrebam dacă doar mie mi se pare că au apărut multe forme fără fond, urmărite și aplaudate degeaba. Mă bucur că nu sunt singură. :)
Este atat de dificil in ziua de astazi sa incerci sa iti mentii linia pe care ai pornit, principiile pe care singur ti le-ai stabilit, in acelasi timp sa incerci sa cresti organic, prin articole de calitate si pareri pertinente, oneste.
Este cu atat mai dificil cu cat activezi pe o nisa extrem de ingusta (cum e a mea), intr-un domeniu in care companiile (brandurile, sa folosesc cuvantul tau) nu investesc in social media in general, ce sa mai vorbim de campanii cu bloggeri.
Cu toate astea, mi-am propus si m-am tinut timp de 4 luni de cand am deschis blogul, sa scriu exact despre ce am planificat inca de acum doi ani, de la idee. Calatorii si activitati in familie, experimentate de familia noastra.
Am dat de inteles cui m-a intrebat sau m-a propus pentru o campanie (neplatita, caci deocamdata nu a venit niciuna platita) ca nu pot scrie despre lucruri bebelusesti, iaurtele, detergenti sau alte chestii care ar putea altera vreodata nisa pe care am pornit sau autenticitatea mea. Dupa patru luni incepi si iti pui intrebari, oare fac bine ce fac? Cititorii par sa confirme, insa trebuie sa pui si o paine pe masa. Diferenta dintre o paine si un cozonac o face coloana vertebrala. Pe care multi nu o au.
Ai scris bine, sunt in asentimentul vostru, insa parca imi e si mai greu sa scot capul din blogul meu printre atatia influenceri si bloggeri de succes.
Reteta o stiu, nu trebuie sa mi-o spuna nimeni: perseverenta, articole bune, timp.
Alina, iti spun sincer ca in forma initiala a articolului erai trecuta la exemple de „asa da”. Am modificat pentru ca am luat in calcul respectul despre care vorbeam in articol si m-am gandit ca e mai bine sa il scriu fara a da exemple, mai ales pe cele negative.
Faci o treaba excelenta si nu ti-o spun pentru ca ne cunoastem. Perseverenta ta o sa dea multe roade cat de curand!
Apreciez foarte mult articolul aceasta și ca om de comunicare văd și simt felul în care s-au schimbat lucrurile în zona de parenting. Deși n-a fost ușor, am evitat agenția care vinde la pachet advertoriale pe bloguri. Nu cred în genul acesta de comunicare, chiar dacă din spate ți se cer cifre. Or fi ele importante, însă un articol autentic, realizat de un om care are niște principii, care are o anumită coerență în scriere, care are o comunitate pe care și-o cunoaște.
Cred că bloggerul trebuie să aibă autonomie, să decidă când scrie și despre ce scrie, să decidă dacă merge sau nu la un eveniment, dacă vrea să împărtășească comunității lui informațiile despre eveniment/brand etc. În momentul în care în această schemă intervine o agenție cu niște constrângeri, lucrurile se schimbă și se văd.
Urmăresc și știu toate discuțiile despre monetizare. Le înțeleg și cred că atunci când bloggerul respectă principiile de mai sus, lucrurile vin firesc. Am realizat campanii și cu bloggeri vechi, cu trafic mare, dar și cu bloggeri abia intrați în nișă. Criteriile alegerii au fost simple – să avem afinitate, să fie sinceri, mesajele lor să aibă o direcție, să aibă o comunitate în jurul blogului (se vede dacă un articol este citit sau nu), să știe a scrie, blogul să aibă o ținută. N-am intrat niciodată pe așa-zisele blogguri producătoare de conținut.
Am avut și situații în care am dat greș în alegerea bloggerului. Mi-am învățat lecția și data următoare am știu ce n-ar fi bine să fac.
Discuția asta este foarte lungă. Poate de la agenție, acolo unde se cere volum, lucrurile se văd altfel. Aici este rolul agenției să vină către client și să explice puțin cum stă treaba cu influențatorii și cu articolele autentice. N-ar fi rău să le prezinte puțin cazul advertorialelor clasice din presă.
Închei aici fără să trag vreo linie. Sunt lecții pe care ar fi bine să le înțeleagă toți actorii implicați în această relație.
Mulțumesc! Este nevoie să vorbim deschis despre asta. Când eram în agenție am lucrat cu Bogdana și am apreciat verticalitatea ei. Atunci am ales numai bloggeri care să fie autentici. Advertoriale și ad-uri poți cumpăra oriunde. Nu ele îți aduc loialitate și încredere. Da, se poate să fii vertical și ca blogger și ca om de agenție, doar trebuie să vrei și să înțelegi obiectivul pe termen lung. Și să ți-l asumi cu bune și cu rele. Am trecut de curând în tabăra bloggerilor și văd și eu schimbările în ritm accelerat și foamea de proiecte și de vizibilitate (reach). Văd cum se laudă singuri referitor la rata de bounce foarte mare (e ironic, nu? nici măcar nu înțeleg că nu e de bine). Asocierea forțată cu brandurile, inconsecvența și superficialitatea sunt motive pentru care nu citesc anumiți influenceri mari, nici din curiozitate profesională. Îmi stau efectiv textele în gât. Văd cu ochiul liber unde e scris ca să dea bine brandul sau ca să iște discuții aprinse și să obțină share-uri chiar dacă ideile propagate fac un rău pe termen lung contribuind la stereotipuri și prejudecăți. Mai ales în zona de parenting e nevoie de multă responsabilitate. E singura noastră șansă ca să contribuim la o lume mai bună pentru copiii noștri. Sună ca un clișeu, dar acesta-i adevărul. Avem șansa să îi creștem altfel, mai bine, asumându-ne greșelile noastre și ale părinților. Citesc tot felul de prostii sau scăpări legate de sănătatea copilului și alimentație (unde-s mai în temă) și mă îngrozesc. Văd cum unele articole contribuie voit sau nu la războiul mamelor și etichetarea în bune și rele (doar pentru că alăptează sau nu, aleg cezariana sau nu pot renunța la fumat). Citesc comentariile la fiecare articol și văd că bloggerul nu intervine ca să nu permită derularea războiului. Dar comentariile înseamnă engagement, dau bine la raportările către agenții și branduri pentru pitchingul de proiecte. Mă trec fiori reci. Nu ne-ar strica un cod de etică asumat, la început ca referință măcar. În timp poate ni l-am asuma mai mulți.
Multumesc si eu Diana. Ai mare dreptate cu responsabilitatea, mai ales in zona de parenting.
Chiar vorbeam mai devreme cu cineva despre faptul că acum majoritatea își face blog direct cu scopul de a face bani. Caută aproape cu disperare această formă de venit, în loc să se gândească la multe alte aspecte înainte: de ce îmi fac blogul, care este scopul lui, în ce fel pot ajuta oamenii din jur prin ceea ce scriu și activitățile în care mă implic etc. Uită de autenticitate, de calitate, de faptul că oamenii au nevoie să creadă în chestii reale. Am scris și am spus în repetate rânduri că mi-ar plăcea tare mult ca oamenii cu influență de orice fel să se folosească de capitalul de popularitate pe care l-au dobândit ca să facă un bine, în primul rând. Sunt foarte puțini care fac asta cu adevărat. În blogging are acum loc un soi de competiție pentru premiul de popularitate și doar atât, când de fapt trebuie să fie despre cu totul altceva. Despre oameni care ajută oameni, în primul rând. Prin scrieri, prin video, prin orice fel de formă de exprimare am alege. Evident că rezonez sută la sută cu ceea ce ai scris și mă bucur pentru faptul că devenim din ce în ce mai vocali pe subiecte de acest gen. Și cred că, ușurel, dar sigur, lucrurile se vor cerne și vor rămâne doar cei cu intențiile cele mai bune. Spor și succes în tot ce faceți! :)
In ultimele 3-4 zile am tot citit bloguri. Unele m-au amuzat. Am ras amar. Am descoperit ca multi scriu doar ca sa … nu stiu? Ca o fi pentru bani, nu ma bag. Dar ca sa scrii asa, fara macar sa exersezi o exprimare frumoasa, folosirea virgulei, parca nu are rost. Iti ocupi timpul degeaba pentru 2 lei si o crema de fata.
Mi-au cazut sub priviri vara asta atatea articole de umplutura, de mi-a venit greata!
Si mie imi place sa scriu, dar cand am un mesaj, cand cred ca ce spun poate atinge viata cuiva. De aceea, cred eu ca e bine sa si verificam ce spunem, chiar daca e un articol de blog sau un simplu status pe Facebook. Iar cand nu avem de spus nimic cu adevarat life-changing, e ok sa mai si tacem! Pamantul va continua sa se invarta, chiar daca nu am comunicat noi oamenilor nimicul nostru!
Anyway, in urma acestei veri ce tocmai ne-a parasit, am realizat ca mi-e dor de blogosfera de acum 5-6 ani, in care simteam mai mult sufletul blogerului si mai putin zanganitul monedelor.