Chiar daca nu am pus pe Facebook, 11 septembrie a insemnat si pentru noi „prima zi de scoala”.

A saptea „prima zi” la Rebecca, a treia „prima zi” la David si a doua „prima zi” la Radu.

Am facut slalom ca deh, o festivitate la ora noua si o a doua festivitate la ora zece, si de anul asta niciuna din scoli nu mai este in raza a cinci minute de mers pe jos, insa pana la ora 11:00 totul se terminase, iar eu am ajuns inapoi acasa, la un acasa gol si pustiu.

Spre deosebire de o majoritate covarsitoare din lista mea de facebook (da, inca un reper) nu m-am bucurat ca a inceput scoala. Nu stiu ce ar fi de bucurat, faptul ca o sa ne adunam iar cate doua/trei ore pe zi sau ca vom fi toti iesiti din casa la 8 fara un sfert in fiecare dimineata?

Stiu ca voi avea timp sa fac o gramada de lucruri, stiu ca imi voi putea vedea linistita de munca mea, insa asta nu ma face sa ma bucur de faptul ca a inceput scoala. Da, m-am bucurat pentru ei, pentru bucuria lor de a merge intr-o scoala nou nouta (unul din colegii lui Radu a declarat ca el vrea sa mearga si cand va fi bolnav, fiindca e prea frumoasa scoala, iar Radu protesteaza vehement in fiecare zi cand mergem il luam acasa), dar nu m-am bucurat pentru mine.

Anul asta am luat chiar si flori. Niste irisi mov neimpachetati, legati doar cu o panglica asortata, complet iesiti din peisajul de cosuri/cutii si mai nou pungi umplute cu flori. Asa am simtit nevoia, nu pot explica de ce, a fost o decizie pe ultima suta de metri, noroc ca florareasa noastra e la datorie in fiecare zi.

La ora 17:00 insa mi s-a reumplut casa de glasurile lor zglobii. Si da, i-am intrebat cum a fost ziua lor si ce-au facut la scoala (aparent nu e o intrebare buna) si pana acolo mi-a fost, ca au inceput sa toarne tot ce s-a intamplat in aceasta prima zi, pe trei voci care de care mai entuziasmate.

Intrebarea cu siguranta nu e una potrivita, insa la fel de sigur nu e una cretina si nici toti cei care o pun nu-s constipati. Mi se pare o exagerare usor tabloida si tipica pentru cultura invinovatirii in care ne tot zbatem.

Le-am pus special intrebarea asta fiindca eu nu prea ii intreb asa, de curiozitate, sa ii vad cum reactioneaza si sa vad daca intrebarea are raspunsul Pavlovian „Bine”. Ii intreb vrute si nevrute, de la ce le-a placut cel mai mult pana la ce le-a placut cel mai putin (momentele neplacute fac parte din viata oricui si trebuie recunoscute ca atare), ii intreb pe unde s-au jucat in pauze sau cu cine s-au jucat. Este un lucru pe care am inceput sa il fac cam de cand am inceput sa o urmaresc pe Urania si asta a fost una din mai multele schimbari majore in gandirea mea de parinte pentru care ii sunt recunoscatoare. Cred ca am si scris la un moment dat pe acest subiect, trebuie sa sap in arhivele de acum vreo cinci ani, daca nu si mai mult.

Cu toate astea, fiti atenti la un aspect: toate aceste intrebari care imbie copilul sa raspunda deschis nu vor avea ecou daca intre parinte si copil nu este o punte de comunicare solida. Mai clar, daca parintele si-a intrebat copilul cinci ani la rand „Cum a fost la scoala?” dupa care brusc a virat spre alte intrebari, cea mai posibila reactie va fi o ridicare de spranceana din partea copilului insotita de vreun „Dar ce te-a apucat dintr-odata?”.

Ah, ok, daca se cultiva placerea de a impartasi experientele bune si rele ale zilei inca de pe la grupa mica (si chiar recomand asta din frageda pruncie!), la clasa a treia nici nu va mai avea nevoie de „x” intrebari pentru a povesti ce s-a intamplat la scoala, fiindca va veni singur sa povesteasca. Asta daca va mai avea energie. Fiindca la fel cum si noi avem zile in care venim sleiti de puteri acasa si tot ce ne dorim este sa zacem undeva si sa NU fim luati la intrebari, asa vor avea si variantele noastre mai mici zile similare la scoala.

Pana la urma in parenting si in gestionarea unor situatii similare este nevoie de intuitie si de mult fine tuning. Si uneori si de niste intrebari.

Mai jos aveti o lista de intrebari numai potrivite pentru scoala, le puteti folosi, puteti improviza, cu siguranta mai sunt multe variante, mai ales in functie de fiecare context in parte. Pentru gradi, aveti un articol extrem de bun si cuprinzator la Cristina Otel.

1. Care a fost partea cea mai interesanta/captivanta de azi? Care a fost cea mai plictisitoare?
2. Care a fost cel mai distractiv lucru care ti s-a intamplat azi?
3. Ce fel de mancare ti-a placut cel mai mult?
4. Care coleg din clasa a fost cel mai tacut/linistit azi? Dar cel mai galagios/energic/activ? – fiecare adjectiv are un inteles diferit :)
5. Cum ai fost azi de folos/de ajutor?
6. Ce te-a facut azi fericit? Ce te-a intristat/plictisit/debusolat azi? – nu radeti, problema esentiala in sistemul de stat este ca nu li se explica copiilor utilitatea multora din lucrurile pe care le invata. Am stat in nenumarate randuri sa ii explic Rebeccai de ce are nevoie de anumite notiuni si la ce o vor ajuta mai tarziu.
7. Cum era imbracata doamna/diriginta/profa azi?
8. Ce activitate ti-a placut azi cel mai mult? – intrebare diferita de prima sau a doua intrebare.
9. Care parte din ora ti se pare cea mai interesanta?
10. Ce ti-ai dori sa faci mai mult la scoala?
11. Ce ai vrea sa uiti din ziua de azi?
12. Despre ce ai vrea sa inveti mai mult?
13. Care activitate/subiect/materie ti s-a parut azi inutila?
14. Daca maine ai fi profesor, ce ai face diferit? – nu vreti sa stiti ce turuiala iese din gura Rebeccai la intrebarile astea doua si ce observatii fine si pertinente imi ofera uneori (mai ales anul trecut).
15. Ce compliment ai primit azi? Ce compliment ai oferit azi?
16. Ce jocuri ati jucat azi in pauze?
17. Cine a intrat in bucluc azi?
18. Pe care dintre colegii tai ti-ai dori sa il cunosti mai bine?
19. Care coleg a avut nevoie de sustinere/incurajare azi?
20. Care a fost cea mai grea parte din ziua de azi?

Niciuna din aceste intrebari nu are legatura cu partea administrativa, care este totusi si ea foarte importanta, mai ales ca de multe ori exista mesaje pe care scoala le transmite catre parinte prin intermediul copilului si acelea chiar trebuie sa ajunga la parinte, dar de cele mai multe ori nu ajung.

Nu trebuie puse toate, ca asta se numeste interogatoriu. Uneori una sau doua sunt mai mult decat indeajuns pentru a da drumul la morisca. Copiii isi doresc instinctiv sa povesteasca, sa se descarce, sa „verse” tot. Si da, uneori ajunge chiar si o intrebare ca hulita „Cum a fost azi la scoala”.