Pe Luna, Nor si Roy, cei care ne cititi ii cunoasteti deja. Ce nu prea v-am povestit despre ei, are legatura cu vacantele noastre, atunci cand din motive obiective nu ii putem lua cu noi si cu momentele in care ei au avut nevoie sa se intalneasca cu medicul veterinar.
Sa o luam cu inceputul. Prima noastra plecare de acasa a fost cam la doua luni si jumatate dupa ce i-am adus in Bucuresti pe Luna, Nor si Roy. A fost o decizie complicata, am tot cautat variante de a impaca vacanta cu ideea ca ii vom lasa singuri. Nu stiam unde ii putem duce si initial am luat in calcul inclusiv varianta de a-i lua impreuna cu noi. Dupa cateva zile de cautari si intrebari am descoperit oarecum intamplator, Pensiunea Canina “La Padure”.
Primul lucru pe care l-am facut a fost acela de a discuta la telefon si a afla despre conditiile din pensiune. Apoi, am programat o vizita la fata locului pentru a vedea cu ochii nostri despre ce este vorba. Pensiunea este situata intr-o padure din comuna Bragadiru, din Bucuresti se ajunge relativ ok pana acolo, dar nu trebuie sa va faceti griji despre drum pentru ca proprietarul pensiunii ofera si servicii de transport pentru animale. Noi am aflat despre asta abia dupa ce i-am dus prima oara pe catei acolo si asta a lasat niste mici multe urme si mirosuri in portbagajul masinii :) – cateii nostri sufera de rau de masina ca sa fim mai exacti.
La prima vizita pe care am facut-o, in afara faptul ca am vizualizat toate locurile de cazare pentru caini, l-am cunoscut pe Catalin, proprietarul pensiunii, un om extrem de sociabil, dar mai ales, cel mai important, pasionat de ceea ce face. Ne-a placut ceea ce am vazut, ne-a convins si stilul deschis si direct al lui Catalin si ne-am hotarat ca e ceea ce cautam pentru cainii nostri.
I-am dus pe Luna, Nor si Roy cu jucarii, castroane, boabe si mancare gatita de acasa si i-am lasat in grija lui Catalin si a angajatilor lui.
Stresul primei plecari de acasa fara catei a fost compensat din plin de pozele si filmarile pe care Catalin ni le trimitea zilnic.
Atat de bine s-au simtit la pensiune, incat in urmatoarele 2 luni au mai vizitat-o de inca 3 ori :). Ba mai mult, atunci cand in Bucuresti a fost prima zapada foarte mare, cateii nostri au prins-o la pensiune unde toata ziua nu au facut altceva decat sa alerge si sa se ascunda prin zapada.
Totul a fost mai mult decat ok de fiecare data, Luna, Roy si Nor s-au jucat, au mancat si au fost ingrijiti ca la carte. Am renuntat la a-i duce noi la pensiune, de fiecare data Catalin vine si ii ia cu masina lui special amenajata si apoi ii si aduce inapoi.
Acum, cateii nostri sunt veterani la pensiunea lui Catalin, au locul lor in care stau de fiecare data, iar in vacanta de vara au stat acolo mai bine de 1 luna. Pentru ca erau in perioada in care naparleau, au beneficiat si de servicii periodice de masaj si periere, iar cand s-au intors acasa erau atat de schimbati incat erau aproape de nerecunoscut :).
Din experienta noastra, Pensiunea “La Padure” este locul ideal in care va puteti lasa fara grija catelul atunci cand nu puteti sa il luati cu voi in calatorii. Despre preturi, transport, conditii si situatii mai speciale (tratament medical in curs, caini cu comportament neobisnuit, hrana si modalitati de hranire, etc.), puteti sa stati de vorba oricand impreuna cu Catalin. Numarul de telefon il gasiti pe web site-ul pensiunii. Daca aveti alte nelamuriri, ne puteti intreba si pe noi si va vom povesti cu placere din experientele noastre.
La medicul veterinar, am avut acelasi noroc ca si atunci cand am gasit pensiunea. Atunci cand i-am adus pe Luna, Nor si Roy acasa, am inceput sa cautam si sa cerem recomandari despre un medic ok si care sa aiba cabinetul cat mai aproape de casa noastra. Am sunat-o mai intai pe mama mea care este inca profesoara la Facultatea de Medicina Veterinara, apoi am intrebat si in alte locuri si asa am ajuns la clinica Regatul Animalelor din Soseaua Panduri. Acolo, absolut fara nici o programare prealabila, l-am cunoscut pe domnul doctor Marius Mirea, un medic si un om extraordinar care iubeste animalele si stie cum sa explice stapanilor, in cele mai mici detalii, tot ceea ce trebuie sa stie despre sanatatea prietenilor necuvantatori.
Doctorul Mirea i-a luat in evidenta pe Luna, Nor si Roy, le-a facut toate vaccinurile necesare si practic, i-a adoptat si el intr-un fel. Am sa va povestesc pe scurt doar doua intamplari, una mai veche si alta recenta, in care interactiunea pe care am avut-o cu domnul doctor ne-a convins si ne-a reconfirmat faptul ca am facut alegerea corecta in ceea ce il priveste.
Undeva pe la inceputul anului, cred ca in luna Martie, intr-una dintre dimineti am observat ca Roy nu este in apele lui, nu manca, refuza sa iasa din cotet si se misca greu. L-am dus imediat la clinica si acolo i-au fost facute toate analizele pentru a incerca sa aflam ce anume are. Noi am plecat acasa si Roy a ramas la clinica. Dupa cateva ore ne-a sunat domnul doctor care ne-a spus ca are o problema de coagulare a sangelui si ca dansul suspecteaza faptul ca a inghitit ceva otrava. Ne-am dus acasa, am cautat peste tot, ne-am uitat peste tot si am ajuns la concluzia ca sansele sunt mici sa fi luat otrava. Roy a ramas pe tratament cu diverse medicamente printre care si vitamina K la care a avut o reactie alergica (normala la multi catei). Il duceam dimineata la clinica si il luam seara. Peste trei zile am observat simptome similare la Luna. Am dus-o la clinica si am descoperit ca are aceeasi problema doar ca la o intensitate scazuta fata de Roy. Atunci domnul doctor ne-a intrebat daca avem sobolani si daca ei au muscat dintr-un sobolan, care poate purta cateva zile bune in el otrava pentru sobolani si amplifica reactia. Noi am refuzat din nou sa credem ca in gradina noastra pot exista sobolani.
Roy si Luna s-au facut bine dupa cateva zile si diagnosticul a ramas oarecum in aer. Dupa aproximativ doua saptamani, atunci cand am dat la o parte paletul pe care ei dormeau, ce credeti ca am descoperit? Un sobolan care intrase sub palet si care era mort de ceva vreme… L-am sunat pe domnul doctor si i-am multumit din nou spunandu-i ca a avut mare dreptate.
Mai de curand, dupa ce au implinit un an, ne-am hotarat sa ii castram pe Roy si Nor. Aveam experienta cu Luna unde operatia a fost una simpla iar in aproximativ cinci zile ea si-a revenit complet. Am discutat impreuna cu domnul doctor care ne-a spus ca la baieti e chiar mai simplu ca la fete, asa ca i-am dus pe amandoi la ora 11:00 dimineata la clinica, i-am lasat acolo si pe la ora 17.30 i-am adus acasa. Nu ne-am gandit insa niciunul la un alt aspect. In jurul orei 22, m-am dus sa ii inchid in cotetul lor si atunci am observat ca Nor isi rosese firele de la operatie. L-am sunat pe domnul doctor care mi-a spus ca este inca la clinica si sa merg repede acolo. In zece minute eram in clinica, dupa inca 10 minute Nor era pe masa, cusut din nou. Intre timp m-a sunat Bogdana care mi-a spus ca si Roy si-a ros firele. M-am intors l-am luat si l-am adus si pe el la clinica. Pe la ora 24, am plecat cu amandoi acasa nu inainte ca domnul doctor sa le puna gulere si corsete amandorura.
Apoi, dupa operatie, doctorul m-a sunat in fiecare zi, timp de 3 zile pentru a afla ca totul este ok. De altfel, am mai interactionat si in alte dati cu dansul pe telefon si indiferent de ora solicitudinea a fost maxima.
Daca sunteti in cautarea unui doctor pentru animalele dumneavoastra de companie, mergeti cu cea mai mare incredere la Regatul Animalelor si intrebati de domnul doctor Mirea.
Noi am avut noroc si cu pensiunea si cu medicul, ceea ce va dorim si voua pentru patrupedele voastre!
