The children have a lack of pre-conceptions, a lack of experience really, of what has or has not worked, of what can or cannot be useful. Because of that innocence, or naivete, their solutions come across as bold, creative, and often wildly open-hearted. Their failures, which I fully expect and accept, are welcomed as sincere experiments. They are working from a place before perspectives harden and attitudes solidify, where for example, compromise is demonstrated to be a lack of separateness from others, rather than being seen as personal sacrifice. Compromise as a method does not seem to be experienced as a lost of self. Rather the students’ over riding concern in negotiations is for a happier outcome for all.

 

Sistemului de invatamant din Romania ii lipsesc multe, insa cel mai mult ii lipseste viziunea pe termen lung, iar in ceea ce priveste programa si majoritatea oamenilor care o predau, acestora le lipsesc, de cele mai multe ori, cu desavarsire capacitatea de a stimula gandirea critica, creativitatea, flexibilitatea, capacitatea de adaptare si de a face fata la schimbari, abilitatea de a gasi solutii alternative. Totul este in continuare inchistat in gandirea mimetica, glorificarea abilitatii de a reproduce cat mai fidel totul si de a ramane in matrita initiala. Nu, nu este inca o postare in care ma plang de sistemul de invatamant de la noi, mi-am propus sa incerc sa nu o mai fac, sau daca o fac, sa o fac aratand ca exista si solutii/variante/alternative la aceasta problema eterna. Vreau sa ma concentrez pe ceea ce se poate face ca sa schimbam aceasta stare de fapt in loc sa ma mai lamentez.

Am aflat de tipul care a spus citatul de mai sus acum vreo doua-trei zile si de atunci sunt fascinata de ceea ce a putut crea in ultimii trezeci de ani si nu inteleg cum de nu am stiut de el pana acum. Si nici nu as fi aflat de el, daca nu mi-ar fi spus intamplator Ana Nicolescu – Mamica Urbana ca acest om, John Hunter pe numele sau, va veni saptamana viitoare la Bucuresti.

Sincer, prima reactie a fost sa ii invinovatesc pe organizatori ca nu si-au promovat evenimentul mai bine si inca mai imi vine sa o fac, insa in acelasi timp stiu si cat de greu e sa faci asta in ziua de azi cand sunt din ce in ce mai multe evenimente pe zona de educatie (vedeti ca nu am scris parenting, da?) si e din ce in ce mai greu de cernut intre ele.

Ca sa fac o paralela un pic fortata, citind despre acest John Hunter am senzatia ca realitatea lui Orson Scott Card incepe sa prinda contur, dar nu intr-un scop distructiv, ci in totala opozitie, in spiritul pacii si armoniei.

Trecand peste aceasta introducere deja lunga, as dori sa ma concentrez pe motivele care m-au facut sa intru in  aceasta stare de fascinatie fata de nenea asta. Pentru asta, va las mai intai cu acest material, discursul sau din 2011, de la TED (atentie, este TED, nu TEDx, care inseamna evenimente organizate independent de TED, prin terte organizatii), discurs care a intrat intr–un top 100 all time. Da, dureaza douazeci de minute aproape, insa va promit ca nu vor fi 20 de minute irosite si ca la finalul ei nu numai ca veti vedea elementele esentiale ale educatiei copiilor dintr-o alta perspectiva, dar mai mult, veti dori sa il cunoasteti pe omul acesta si sa il ascultati pe viu.

 

Dupa conferinta, in perioada 27 septembrie – 1 octombrie, John urmeaza sa joace impreuna cu 35 de copii din Romania timp de 5 zile The World Peace Game. Jocul consta in amplasarea unei structuri cu 4 niveluri (subacvatic, terestru, aerian si spatial-cosmic) impartita intre 4 tari care isi disputa o serie de conflicte inspirate din situatii reale care sunt de actualitate in lume. In toate cele 4 niveluri se simuleaza 50 de crize care se petrec simultan si pe care copiii impartiti in cele 4 tari trebuie sa le rezolve integral pe parcursul celor 5 zile. Copiii primesc dosare de lucru in care sunt prezentate detaliat aceste crize, scopul jocului fiind stimularea copiilor in identificarea solutiilor viabile in contextul realitatii mondiale care au un impact major asupra celorlalte tari si cu implicatii socio-politice si financiare. Este declarata castigatoare tara care reuseste sa (i) rezolve un numar cat mai mare de crize pe cale cat mai pasnica si (ii) sa isi sporeasca averea initiala a tarii. In cei peste 30 de ani de cand John Hunter joaca acest joc in intreaga lume cu diverse echipe de copii a existat o singura situatie in care copiii nu au reusit ca in timpul alocat sa rezolve toate cele 50 de crize in timpul alocat de 5 zile.

“Ca instrument educational, jocul ‘World Peace Game’ este bazat pe cateva concepte cheie, dintre care:

  • Elementele contradictorii pot si ar trebui sa co-existe
  • Crearea sau incurajarea crearii intentionate a unui sentiment coplesitor de complexitate de diferite niveluri, in alte cuvinte… crearea haosului
  • Solutii de echipa rezultate in urma unor presiuni intentionate (ex. termenul limita), si a unui sentiment de urgenta
  • Incurajarea solutionarii unor probleme complexe din scenarii ce sunt in acelasi timp de colaborare, dar si de o aparenta competitivitate
  • Stimularea dezvoltarii empatiei si compasiunii autentice prin oferirea unei mize mari
  • Promovarea capacitatii de a avea si de a mentine, simultan, multiple perspective legate de o problema, fara a apela la o prejudecata sau fara a sari prea devreme la concluzii

Incetinirea procesului de rezolvare a problemelor asigura:

  • Profunzime in timp – stimularea si sustinerea gandirii pe termen lung
  • Cresterea numarului de solutii posibile
  • Aprecierea complexitatii, in locul negarii sau fricii in fata provocarilor vietii

Promoveaza gandirea critica prin:

  • Diferentierea intre complexitatea si simplitatea inerenta a vietii
  • Lucrul direct cu situatii complexe, in schimbul realizarii doar a unei analize sau a evitarii – confruntarea directa cu “se intampla/situatia este”
  • Promovarea non-atasamentului la fenomenele care apar in prezent. Acceptarea efemeritatii ca parte a existentei normale
  • Descoperirea aptitudinilor personale innascute prin simularea unor situatii de criza
  • Abilitatea de a cultiva si a mentine in timp abilitati puternice de rezolvare a problemelor
  • Facilitarea constientizarii procesului de auto-evaluare prin evaluarea interna proprie
  • Crearea unui jurnal de gandire reflexiva pentru explorarea obiceiurilor personale ale mintii
  • Aratarea, intelegerea, si aprecierea valorii rezultatelor incomensurabile
  • Extrapolarea actiunilor/reactiilor in diferite directii/nivele/dimensiuni, in acelasi timp
  • Fara experti – oferirea posibilitatii ca expertiza sa se formeze pe masura ce lucrurile se schimba
  • Libertatea de a gresi ca suport pentru invatare “cum sa esuezi, ca in cele din urma sa reusesti”
  • Flexibilitatea gandirii si a atitudinilor
  • Elaborarea unui mecanism de dezvoltare a ideilor de baza

Conferinta va avea loc in data de 26 septembrie, la Hotel Sheraton intre orele 17:00 si 21:00, iar costul per participant este de doar 99 de lei. Iar voi beneficiati de un discount de 40% din valoarea de 99 de lei, utilizand codul VIS260917JHBLOG40.

Daca decideti sa va inscrieti, aveti pe acest link toate informatiile necesare. Eu astept sa ne vedem acolo, sa aflam raspunsul la intrebarea din titlul articolului meu. 

Alte surse: Charlottesville Tomorrow

Huffington Post

TED.com

World Peace Game