Ma bate de mult un gand si chiar daca am reusit cat de cat sa il conturez in mintea mea, nu am prins niciodata momentul potrivit pentru a-l materializa. Nu stiu daca ati remarcat, dar noi parintii de copii mai mari nu prea vorbim despre ai nostri. Cei mai vocali parinti sunt cei cu copii de varsta prescolara. Odata cu inaintarea in varsta lucrurile devin mult mai nuantate, problemele capata o complexitate greu de imaginat, bataliile nu se mai duc pe ore de somn/nesomn, cantitati (ne)mancate si numar de tantrumuri, ci gasesc noi teritorii, care nu mai tin in principal de partea fizica, cat tin de partea emotionala, iar limitele se testeaza in feluri pe care adultul trecut prin viata nici nu si le-a imaginat vreodata.

Nu exista voci indeajuns de multe, cel putin in acest online, care sa vorbeasca despre aceste suisuri si coborasuri, nici la nivel personal si nici la nivel profesional,  nu exista atat de multe surse de informare si de educare. Daca pe zona de parenting prescolar spatiul este deja arhiplin, pe zona scolara-pubertate-adolescenta nu e mai nimic. Nu mai pot citi la nesfarsit articole despre alaptare puericultura, tantrumuri, cum sa diversifici si asa mai departe, ca le-am trait si le-am povestit si eu acum jumatate de deceniu.

Si am nevoie. Eu am nevoie. Am nevoie sa gasesc surse de inspiratie, care sa ma lumineze pe anumite subiecte, am nevoie de experientele parintilor care deja au trecut prin aceste perioade, am nevoie sa fac schimb de sfaturi, sa cer pareri, sa primesc si de ce nu, sa ofer si eu raspunsuri pe masura experientelor mele.

Asa ca, dupa indelungi framantari, daca fac bine, cum sa fac, de ce sa fac, am decis sa creez un grup pe Facebook. Mda, stiu, geniala idee, am reinventat roata. Culmea, mai ales ca eu m-am retras din toate grupurile parintesti de pe Facebook. S-ar zice cumva ca m-a ajuns nevoia din urma si ca imi lipseste „satul”. Da si nu, dat fiind ca satul se ocupa in mod firesc cu prioritate de cei mici. Eu am nevoie de un alt tip de sat, adaptat realitatii mele de azi si din urmatorii ani, ani care vor fi pe cat de frumosi, pe atat de plini de tulburari si conflicte.

Copiii la varsta (pre)adolescentei sunt intr-o furtuna. O furtuna hormonala, care ii schimba, fizic si mental, schimbare care ii sperie oricat ai sta de vorba cu ei, la care se adauga o furtuna emotionala, care vine la pachet cu razvratiri si contestarea pana si a evidentelor si toate astea asezonate cu petrecerea timp de cel putin sase-opt ore in interiorul unui sistem de invatamant care le ingenuncheaza personalitatile celor mai multi dintre ei. Peste cele de mai sus, daca mai adaugam interactiunile dintre ei, micile rautati care se pot transforma usor fenomene intense de bullying, presiunile pe care si le pun intre ei (de la cele legate de aspect la cele legate de posesiunile materiale ale lor si/sau ale parintilor) aveti un tablou un pic “scary”.

Evident, nu e mereu asa, nu pot zugravi totul in culori inchise, fiindca in acelasi timp odata cu trecerea spre adolescenta se intra intr-o perioada care mie mi se pare cea mai fascinanta. Si e cumva numai treaba noastra sa facem in asa fel incat sa adunam cat mai mult din zona fascinanta si sa minimizam cat putem efectele negative ale celeilalte zone.

Cum vad eu acest grup? Il vad ca un grup de interactiune si de suport, un grup pe care sa nu il gestionez doar eu si nici sa fiu eu vioara intai fiindca, repet, nu am multe raspunsuri, ci o droaie de intrebari, dar am dorinta de a afla, de a ma informa si de a face lucrurile sa mearga. Un grup in care sursele si informatia de calitate sa primeze, in care scopul principal sa fie imbuntatatirea relatiilor cu copiii nostri (pre)adolescenti, moduri in care ii putem sustine si ajuta in aceasta perioada extrem de tulburatoare si plina de neprevazut. Ma intereseaza experienta voastra, asa cum si pe voi poate va intereseaza experienta mea pe anumite subiecte si ma intereseaza ca acest schimb sa fie constant.

In timp lucrurile se vor dezvolta, fiindca deja am gandit si o serie de evenimente/intalniri – seri tematice in care vom aborda subiectele cele mai delicate si la care ma voi stradui sa aduc cei mai reputati specialisti din domeniile respective. Insa toate la momentul potrivit.

Asadar, daca doriti sa va inscrieti, puteti sa solicitati direct pe grup sau puteti sa imi trimiteti mesaj, sau sa comentati la postare/articol si va adaug eu ulterior. Eu va astept. Si nu, nu interzicem accesul mamelor cu copiii de varsta prescolara, ba chiar le primim si pe ele cu bratele deschise. Nu interzicem nici accesul tatilor, ba dimpotriva, sunt de mare ajutor experientele lor.

Grupul se numeste “Parentingul in vremea pubertatii”. Va astept!

PS: Ana, iti multumesc mult, fiindca datorita tie si discutiilor purtate sambata la Digital Parents Talk am reusit sa ma decid sa fac acest pas!