Azi, in timp ce scotoceam prin arhivele mailului din 2015 am redescoperit acest infografic realizat la vremea respectiva de echipa de la „Totul despre mame”. Sondajul a fost facut cu ocazia venirii Laurei Markham in Romania in 2015.
O ora mai tarziu mi-a aparut stirea de la Hotnews: Romania, condamnata la CEDO pentru ca nu a putut apara un copil de bataile pe care i le aplica tatal sau
„D.M.D s-a nascut in 2001, iar parintii lui au divortat in 2004. Inainte de divort mama a semnalat agresiunile sotului la un hotline al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului din Bucuresti.
Autoritatile au declarat ca au „monitorizat cazul”, copilul fiind inclus intr-un program de consiliere psihologica incepand din 2004. In ciuda monitorizarii, comportamentul tatalui a continuat, astfel ca mama a depus patru plangeri la Politia Bucuresti (in martie, aprilie, mai si iunie 2004) si abia la cea de-a cincea politia a inaintat dosarul catre procuror, dupa ce a audiat mama si mai multi martori din centrul maternal in care fusese internata cu copilul.
Ancheta procurorului a durat doi ani (2005-2007), timp in care au fost audiati martori si s-a facut o expertiza, care a demonstrat ca minorul a suferit traume din cauza comportamentului agresiv al tatalui. Pentru ca in prima instanta tatal a negat ca si-ar fi batut fiul, tribunalul l-a achitat, in 2008, motivand: „comportamentul nepotrivit ocazional al tatalui nu a fost suficient de sever ca sa constituie o infractiune”.
In apelul facut de mama in 2009, instanta l-a audiat si pe minorul D.M.D, care a declarat ca tatal sau l-a lovit, l-a incuiat intr-o debara intunecoasa, ca a aruncat apa pe el in timp ce dormea, ca adesea era agresiv si cu mama lui, cu bunica sau matusa materna si ca nu vrea sa isi intalneasca tatal pentru ca ii e frica de el.
Condamnat la patru ani de inchisoare cu suspendare de a doua instanta, tatal a facut apel, cerand si o examinare a copilului de catre un medic legist. In urma readministrarii tuturor probelor, Curtea a constatat ca „faptele tatalui nu pot fi considerate pedepse fizice izolate, sau aleatorii pe care parintii le pot administra copiilor lor minori, ci ca au fost grave si i-au provocat copilului probleme de atasament”.
Pedeapsa pentru tata a fost, totusi, de un an cu suspendare si interzicerea drepturilor parintesti pe doi ani.”
Nu au fost indeajuns de umilitoare si traumatizante bataile, a mai fost nevoie de opt ani de zile pentru ca acest copil sa fie tarat in tribunale, pus sa povesteasca din nou si din nou toate relele tratamente la care a fost supus. Cinismul suprem a fost cand tatal a cerut reexaminarea copilului de catre un medic legist.
Prima instanta nici macar nu a considerat ca faptele au fost severe indeajuns pentru a fi considerate infractiune si l-a achitat pe tata.
Judecatorii care au analizat al doilea apel, cu toate ca au remarcat ca faptele au fost grave si i-au provocat copilului probleme de atasament, au redus pedeapsa primita la apel de la 4 ani de inchisoare cu suspendare la un singur an si interzicerea drepturilor parintesti pe doi ani.
Pentru ca asta e Romania. Asa intelege Romania sa isi protejeze cele mai neputincioase categorii de cetateni.
Mai e nevoie sa ne reamintim de discutiile generate de Studiul Salvati Copiii, care arata ca in Romania 63% dintre copii sunt agresati verbal sau fizic de catre familie?
Cand va mai uitati in jurul vostru ganditi-va ca din 3 copii, doi primesc acasa ori cate o palma, ori cate o umilinta. Din 3 adulti din jurul vostru, cunostinte, colegi, prieteni, 2 isi trateaza copiii acasa cu cate o palma sau ii jignesc.
Se schimba perspectiva, nu?
