Si mie si Bogdanei ne place sportul si incercam cat de mult putem sa il si practicam nu doar sa il urmarim la TV, in sala sau pe stadion.  Alergam, mergem la sala, ne dam cu bicicletele (cam rar in ultima vreme) schiem si inotam (mai mult in vacante). Am incercat si cred ca am reusit sa transmitem si catre copii dragostea noastra pentru sport.

Primul contact mai serios cu sportul l-au avut fiecare dintre ei de la varste destul de mici. Exceptandu-l pe Raducu la care din motive medicale am amanat putin momentul, David si Rebecca au pus schiurile in picioare prima oara pe la varsta de 4 ani. Recunosc ca aici “a fost de vina” si pasiunea mea pentru schi si istoricul meu de fost schior si monitor.

De mers pe bicicleta merg toti trei foarte bine si mult mai putin decat si-ar dori ei sa o faca din motive ce tin de timp si acum de zilele din ce in ce mai scurte. Am preferat ca cel putin in ceea ce ii priveste pe baieti sa lasam lectiile de bicicleta pe mana unor profesionisti si lucrul asta a fost extraordinar, atat pentru noi, dar mai ales pentru copii, care au invatat intr-un cadru organizat si regulile de comportament si de siguranta, si ce e permis si ce nu atunci cand mergi cu bicicleta pe drumurile publice. Lectiile le-au facut cu profesorii de la Echiliber, vi-i recomandam cu drag oricand.

I-am incurajat sa alerge impreuna cu noi atunci cand si-au dorit acest lucru si au facut-o mereu cu mare placere fie ca a fost vorba de alergari prin parc fie de curse pentru copii sau chiar curse ale familiilor de 3 sau 5 km.

La tenis a mers mai intai Rebecca si apoi au urmat Radu si David, Radu avea putin peste 5 ani. Rebecca a facut tenis aproape doi ani. Din motive logistice si mai ales datorita programului foarte incarcat de la scoala am oprit antrenamentele de tenis la un moment dat. La baieti dragostea pentru tenis a durat cateva luni, dupa care si-au dorit sa mearga la fotbal sau baschet.

I-am dus la baschet aproape un an, le-a placut dar am surprins si momente in care, mai ales David se cam chinuia pe teren pentru ca antrenamentele erau seara si in zile in care statea la scoala mult dupa pranz.

Am decis de comun acord sa ne oprim, sa facem o pauza si apoi sa vedem ce avem de facut tot impreuna. De fapt cam asta e principiul pe care l-am aplicat cu fiecare dintre cei trei copiii ai nostri atunci cand a fost vorba de activitati extrascolare, nu doar cele sportive. Intr-un fel le-am lasat lor libertatea de a alege daca vor sa continue sau nu, nu inainte de a evalua impreuna motivele alegerii lor si nu inainte de a le explica mereu ce presupune decizia lor de a renunta sau de a continua, din toate perspectivele.

Sporturile la care au mers le-am ales tinand cont, pe langa dorintele lor si de aspectele logistice ce intrau in spectrul nostru de analiza si decizie – distanta de parcurs pana la teren/sala, durata si intensitatea antrenamentului, orele si zilele la care se desfasurau antrenamentele, costul antrenamentelor si mereu am cautat variante cat mai ok pentru a-i lasa sa experimenteze sporturile alese de ei. (asta desi inca nu i-am dus pe baieti si am o retinere in a o face, la fotbal)

In momentul asta Radu si David merg la inot de doua ori pe saptamana si pot spune ca pe langa progresele majore pe care le-au facut amandoi, pare sportul pe care il indragesc cel mai mult pana acum, activitatea sportiva pe care o fac cu cea mai mare placere si la care nu dau semne ca se chinuie din punct de vedere fizic sa duca la capat antrenamentele.

Rebecca merge la volei, e talentata (asta o spune antrenorul) dar problema mare pe care o avem este legata de ora la care se desfasoara antrenamentul, seara dupa 19.30. In unele dimineti dupa antrenament se trezeste greu si asta a fost motivul pentru care am ales sa mai rarim putin frecventa antrenamentelor.

Pentru ca ne vede si stie ca noi mergem la sala, ne-a spus de multe ori ca isi doreste si ea sa mearga. Dupa ce am discutat impreuna cu antrenorii nostri si ne-am asigurat impreuna care este varianta optima ca si intensitate de clasa si antrenament, potrivita cu varsta ei, am decis ca e ok sa o lasam sa incerce. E la inceput, dar ii place si asteapta cu entuziasm zile cu antrenamente.

In acest moment, dupa anii de inceput in care i-am lasat pe copii sa testeze si sa incerce cat mai multe sporturi, am ajuns, de fapt au ajuns, la un echilibru. Vom continua cu inotul la baieti, fitness-ul si probabil si voleiul la Rebecca, ii vom incuraja sa isi perfectioneze din ce in ce mai mult schiatul. Nu stim ce va fi peste cativa ani dar va putem spune ca acest echilibru are mare legatura cu toate experientele sportive pe care le-au trait pana in acest moment, cu antrenorii si felul in care copiii interactioneaza cu ei si mai ales cu felul in care copiii percep sustinerea si incurajarile parintilor de a face sport.

Anii ce au trecut ne-au intarit convingerile ca faptul ca sportul face bine sanatatii nu reprezinta doar un slogan.

Activitatea fizica constanta pe care au practicat-o de 2 sau chiar de 3 ori pe saptamana i-a ajutat din foarte multe puncte de vedere. Pe langa partea fizica, pe langa cresterea imunitatii si a rezistentei nu doar fizice, efectele vizibile la noi au fost legate de motricitate, creativitate, disciplina, incredere si comunicare sau mai bine zis dezinvoltura in a interactiona cu cei din jurul lor.

Lasati-va si incurajati-va copiii sa faca sport. Ajutati-i sa aleaga activitatile cele mai potrivite pentru ei si implicati-va pe cat puteti in sportul pe care ei aleg sa il practice! Beneficiile le veti resimti la nivelul intregii familii.