De când am început să scriu pe subiectul parentingului – prin asta înţelegând cum să învăţăm să ne creştem copiii într-un mod cât mai empatic, autentic, non-violent, unul din subiectele cele mai aprinse a fost ideea de disciplină. Un termen care, în ochii celor mai mulţi părinţi din generaţia noastră este similar cu pedepsele. Asta a fost una din primele reacţii pe care le-am primit în urma articolelor scrise la vremea respectivă pe subiectul disciplinei în creşterea copiilor. Asta se mai întâmplă şi în prezent, ceea ce denotă în continuare o confuzie în stăpânirea anumitor noţiuni sau, după caz o plasare la una din cele două extreme atât de nocive în creşterea copiilor: permisivitate sub umbrela lui „eu nu îi îngrădesc libertatea copilului”.

Aşa cum zice şi Daniel Siegel în cartea sa, Inteligenţa Parentală – disciplină dincolo de drame şi haos emoţional

„Cuvântul disciplină provine din latinescul „disciplina” care a fost folosit încă de la începuturi cu sensul de a învăţa, de a oferi lecţii şi îndrumare….. atunci când ne disciplinăm copiii, scopul nostru general nu trebuie să fie acela de a-i pedepsi sau de a le impune o consecinţă, ci de a le oferi lecţii. La rădăcina cuvântului disciplină stă discipulus, care înseamnă discipol, elev, învăţăcel. Un discipol, acea persoană care primeşte disciplină, nu este un deţinut sau subiectul vreunei pedepse, ci este o persoană care învaţă din lecţii.”

Chiar şi Daniel Siegel recunoaşte că a avut dileme în momentul în care a decis să pună în titlul cărţii termenul „disciplină”, însă tot el spune că „am decis să reabilităm cuvântul disciplină redându-i sensul iniţial. Ne-am dorit să răsturnăm sensul discuţiilor pe acest subiect şi să impunem diferenţa între disciplină şi pedeapsa”

Suntem mulţi, enorm de mulţi cei care ne dorim să nu ne creştem copiii aşa cum am fost noi crescuţi, să le oferim libertate de mişcare şi iubire, dar în acelaşi timp ne dorim că aceiaşi copii să fie şi ascultători, cooperanţi şi în principiu să (ne) respecte. Or noi, care am fost crescuţi în sistemul condiţionării pedeapsa-recompensă, în momentul în care lucrurile nu se întâmplă cum ne-am fi aşteptat noi, oricât ne-am dori să nu folosim o pedeapsa, NU ştim CE să folosim în locul ei. Aici intră în scenă tot ceea ce povesteşte Siegel, dar nu numai el, Tina Payne Bryson, Laura Markham, Alfie Kohn, Michael Thompson, şi câţi şi mai câţi.

Vorbesc la un plural comun, fiindcă şi eu, după atâţia ani, încă mai am scăpări, încă mai avem conflicte în casă şi uneori sunt dese, şi asta doar pentru că este extrem de greu să ştergi din creier scurtăturile create în atâţia ani şi să reconstruieşti şosele noi mentale, care să te ajute pe tine că părinte să foloseşti automat o lecţie de invatare şi nu o consecinţă sau o pedeapsă. E cumplit de greu să îţi reprogramezi mintea să iasă din modul de reacţie apărare/atac/fugă şi să intre în modul în care înainte de toate respiri şi cauţi cea mai logică şi bună varianta de a acţiona într-o situaţie dată.

E uşor să impui un „faci aşa pentru că aşa spun eu şi ştiu mai bine decât ţine” şi mult mai greu şi mai consumator de resurse să stai cu copilul şi să faci paşi mărunţi în aceeaşi direcţie, aceea de a-l convinge că ceea ce spui tu este calea corectă. Rezolvi problema de moment, dar ce te faci pe termen lung, fiindcă pe termen lung se complică lucrurile într-un mod în care nici măcar nu îţi poţi imagina atunci când copilul are trei ani, de exemplu. E infinit mai greu să cauţi limbajul potrivit, să cauţi argumentele potrivite şi adaptate vârstei, să creezi acea „schemă logică” care îl poate ajută pe copil să traducă ceea ce vrei tu să îi transmiţi, să faci toate astea păstrând mereu un ton calm, empatic, din care copilul să simtă cu adevărat că îi eşti aproape şi îi înţelegi toate trăirile, neputinţele şi frustrările şi devine cu atât mai greu cu cât aproape niciodată nu este nici momentul şi nici locul pentru că tu să faci toate astea. Story of my life with three children.

De aceea cred cu tărie că parentingul nu este despre copii, este doar şi doar despre noi ca părinţi. Am spus asta încă de acum aproape cinci ani, când m-am implicat în organizarea conferinţei „Parenting prin ochii copilului” şi o spun la fel de răspicat şi acum.

Nu mi-e ruşine să spun că mai am încă multe de învăţat şi că, de fapt, niciodată nu ştii îndeajuns de bine şi îndeajuns de mult. Că în fiecare zi mai învăţ câte ceva, mai trebuie să (mă) ajustez pe ici pe colo, că fiecare zi apar noi şi noi provocări şi că încă mă lupt cu vechile autostrăzi din mintea mea şi că de cele mai multe ori reuşesc să fac rerouting, dar uneori nu îmi iese şi tot pe vechile drumuri o iau. Şi mă simt ca naiba după.

Tocmai din toate aceste motive, în măsura în care pot, nu ratez nicio ocazie de a mi le mai sedimenta, şi una din aceste ocazii, una extraordinar de bună şi de potrivită este conferinţă de la finalul lui octombrie, „Cultivarea inteligenţei parentale prin curaj, compasiune şi conectare”. Speakeri vor fi: Urania Cremene, Gáspár György şi Diana Stănculeanu.

La fel cum copiii noştri au nevoie de mesaje repetitive pentru a căpăta anumite deprinderi, la fel şi noi avem nevoie de astfel de mesaje repetitive, cum sunt cele pe care le vom primi în această conferinţă, pentru a putea deveni exact părinţii de care copiii noştri au nevoie pentru a creşte curajoşi, dar în acelaşi timp plini de compasiune şi înţelegere.

Despre conferinta

Așadar, conferința de la București, din 29 octombrie, este despre: nevoile reale ale copiilor, flexibilitatea și inteligența parentală, impactul relației de cuplu asupra dezvoltării și sănătății copilului, dar și despre sănătatea emoțională și relațională a întregii familii. Acestea fiind strategiile prin care îi putem ajuta pe copiii zilelor noastre să-și dezvolte sănătatea mintală și reziliența, pentru a deveni adolescenți și, mai apoi, adulți curajoși, plini de compasiune și deschiși față de conectarea umană.

Mesaje de la speakeri

Diana Stănculeanu (Salvați Copiii): „Trăim într-un context social bogat și flexibil, care permite și încurajează discursul despre ființa umană dintr-o perspectivă complexă ce aduce laolaltă nevoi, emoții, progres, sănătate, dezvoltare, echilibru, corp, minte, spirit. Suntem preocupați mai mult ca niciodată de binele, dezvoltarea, devenirea și progresul copiilor noștri încă din primele clipe de viață. Puține sunt dimensiunile vieții lor, ce rămân neanalizate — ne preocupă educația, socializarea, relațiile, adaptarea lor; ne lăsăm zilnic prinși în dezbateri fără sfârșit legate de abordările de parenting care vor transforma, sau nu, copiii noștri în super adulți. Rămâne însă o bucățică din copiii noștri care pare să nu cucerească încă agenda publică, deși, atunci când o va face, va împărți părinții, educatorii, profesioniștii în creșterea și educarea copiilor, în tabere fierbinți — sexualitatea, ca parte fundamentală a personalității umane, deci și a copilului.”

Diana Stănculeanu este psihoterapeut specializat în terapii cognitiv comportamentale și coordonează în cadrul Organizației Salvați Copiii, Centrul de Educație Emoțională și Comportamentală pentru Copii (CEECC) și o rețea de centre de consiliere pentru părinți. Practician acreditat în furnizarea de programe de educație parentală, adaptate nevoilor copiilor. Doctorand în cadrul Universității București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

Urania Cremene:Până să apară copiii, cuplul părea a fi un întreg, în care cei doi își terminau unul altuia propozițiile. Mai apoi, unul sugerează căciulița pe cap, celălalt susține călirea. Unul consideră că răsfățul este nociv și acționează mai dur, în timp ce celălalt își ia puiul în brațe, ferindu-l de cearta arțăgoasă… Și acesta este numai începutul.

Cu o experiență de peste 15 ani, ca trainer și public speaker, Urania deține mai multe acreditări naționale și internaționale în urma unor formări ca Master Trainer, Coach și Facilitator. A susținut sute de programe de training de leadership, pentru cele mai mari companii din România. A avut șansa să lucreze cu mii de oameni în acești ani. Majoritatea dintre ei sunt proprietari de companii, middle sau top manageri. În ultimii 3 ani, Urania a organizat sute de seminarii gratuite, conferințe și workshop-uri intensive la care au participat peste 40.000 de părinți din toată țara.

Gáspár György: Societatea evoluează de la o zi la alta și odată cu aceasta se schimbă și nevoile esențiale ale copiilor care ne colorează viața. Pe vremea noastră, cei mici (dar și cei mari) erau pupați doar în somn, iar adulții evitau emoțiile așa cum noi ne ferim astăzi de boli și viruși. În prezent, societatea s-a dezvoltat atât de mult încât inteligența emoțională și «emodiversitatea» sunt părți esențiale ale sănătății relaționale, ce reprezintă cel mai important predictor pentru succesul și reușita în viață.

Gáspár György este psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, având specializare în hipnoza clinică, psihoterapia de familie şi psihoterapia integrativă. Profesează în domeniul sănătăţii relaţionale de peste zece ani. Este membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Multiculturale de Psihologie şi Psihoterapie, unde coordonează programul de formare în psihoterapia familiei şi e responsabil pentru dezvoltarea strategiei de colaborare europeano-americană în domeniul psihologiei şi al psihoterapiei relaţionale.

Evenimentul este moderat de jurnalista Paula Herlo. Paula este senior corespondent ProTV și producător al emisiunii „România, Te Iubesc!. În 2008, a câștigat premiul internațional Emmy în urma campaniei media Tu știi ce mai face copilul tău?.

Programul evenimentului:

09:30-10:00 Înregistrarea participanților
10:00-11:30 Importanța sănătății sexuale: despre corp, emoții și relații în educația sexuală a copiilor
11:30-11:45 Coffee break
11:45-13:15 Stilurile parentale – impactul lor în cuplu și în relația cu cei mici
13:15-14:30 Pauza de prânz
14:30-16:00 Inteligența emoțională – cum îi putem ajuta pe copii să se împrietenească cu emoțiile
16:00-17:00 Q & A – întrebări și răspunsuri

Locație:

Din grijă față de participanți și de confortul acestora, am ales ca evenimentul din acest an să-l organizăm într-una dintre cele mai spectaculoase locații din București – Biavati Events.

Prețuri și înscriere:

Data limită de înscriere a participanților – vineri, 27 octombrie. Înscrierea se face completând datele în formularul de aici. Începând cu data de 27 septembrie, taxa de participare este de 200 lei.

Pentru mai multe informații, puteti să scrieți la adresa de e-mail contact@paginadepsihologie.ro. Detalii suplimentare găsiți și pe pagina de Facebook a evenimentului.