A trecut aproape o saptamana de cand ne-am intors din calatoria noastra la Detroit si New York.
Nu v-am povestit nimic pana acum din lipsa de timp, dar mai ales pentru ca de 1-2 zile am reusit sa ne reacomodam, si noi si copiii, cat de cat, cu schimbarea de fus orar. Sunt multe lucruri de povestit despre americani si tara lor, despre locurile de vizitate, mai ales in New York, diferentele culturale, gastronomice si de educatie dintre americani si europeni, dar cred ca “experienta americana” trebuie traita din plin de toti cei care isi doresc sa o faca. Tocmai de aceea nu o sa insist pe aceste detalii, ci o sa incerc sa va povestesc putin despre copii si competitia la care ei au participat, cu promisiunea vom raspunde tuturor intrebarilor pe care ni le veti trimite si la care putem raspunde despre ce inseamna vizitarea New York-ului si a Detroit-ului.
Cei care ne urmariti pe Facebook stiti deja ca motivul principal al vizitei noastre in SUA a fost faptul ca echipa de robotica din care fac parte si baietii nostri, Raducu si David, a castigat la concursul din Romania premiul pentru strategie si inovatie si a fost invitata sa reprezinte Romania la Detroit, la concursul international First Lego League Junior World Expo.
Pentru noi, parintii, castigarea concursului din Romania a fost o mare bucurie, dar si o mare surpriza. Bucurie se intelege de ce, iar surpriza, mai ales pentru faptul ca dorinta de a participa la cursurile de robotica a fost exclusiv a copiilor si tot ceea ce au facut pe parcursul celor 5 luni de antrenament, cel putin in cazul copiilor nostri, a reprezentat pentru ei prima activitate extrascolara facuta cu foarte multa pasiune si fara nici un efort vizibil din partea lor. Daca pot spune asa, pentru ei a fost ca o joaca. Zilele de luni cand aveau cursuri la scoala si apoi cele de sambata cand aveau antrenamentul suplimentar in Politehnica erau cele mai asteptate zile ale saptamanii.
In cazul lui David observasem in timp abilitati si inclinatii spre partea tehnica si analitica, iar ceea ce s-a intamplat acum a venit intr-un fel sa ne confirme faptul ca drumul lui in viata va merge si in aceasta directie. Pentru Radu, fratii mai mari sunt un model, iar tot ceea ce face David trebuie sa faca si el. Peste acest lucru a venit si atractia, si mai apoi pasiunea pentru cursurile de robotica.
Toate aceste lucruri au fost observate si modelate cu mare pricepere de catre profesorul lor – Bogdan Gioga. Bogdan a stiut cum sa foloseasca si mai ales sa dezvolte calitatile si abilitatile fiecaruia dintre copiii ce fac parte din echipa RObot Academy Junior. A reusit un lucru foarte important intr-un timp scurt, oarecum fara ca cei mici sa isi dea seama de asta, sa defineasca rolul fiecaruia in cadrul echipei si sa creeze o echipa in adevaratul sens al acesteia.
La toate cele de mai sus am contribuit si noi, parintii celor 5 membri ai echipei, sustinandu-i, implicandu-ne si ajutandu-i de-a lungul lunilor de pregatire. Pot spune ca fost o conjunctura fericita si ne-a ajutat mult faptul ca, fara sa ne cunoastem foarte bine ca si familii am descoperit ca avem un set de principii si valori comune in ceea priveste cresterea si dezvoltarea copiilor nostri. Acest lucru a contribuit si el mult la coeziunea si succesul echipei. Deciziile in ceea ce priveste partea logistica si financiara legata de participarea la concursul din SUA le-am luat extrem de rapid la nivel de grup, iar sarcinile ce ne-au implicat pe noi parintii le-am impartit si apoi finalizat toti cu entuziasm si implicare maxima.
In aventura din Detroit copiii si antrenorul au fost si vor fi si de aici inainte sustinuti si ajutati de catre cei de la eMAG si de la Olga Gudynn International School carora doresc sa le multumesc si aici. Reactia pesoanelor de decizie din cadrul ambelor companii atunci cand au aflat de succesul copiilor la concursul national, a fost una pozitiva si foarte rapida. Pe mine personal acest lucru m-a surpins si impresionat intr-un mod extrem de placut.
Pe langa implicarea financiara, copiii si intreaga echipa au avut parte de multe momente emotionante si motivante, puse la cale de conducerea scolii Olga Gudynn Cotroceni, atat inainte de plecare cat si la intoarcerea de la concurs.
Despre competitia de la Detroit as avea de povestit cat sa mai scriu probabil inca 2-3 articole :). Cee ace s-a intamplat acolo a fost pur si simplu impresionant, atat pentru noi, adultii, cat si pentru copii.
Organizarea evenimentului la care au participat peste 30.000 de copii din intreaga lume insotiti de antrenori si parinti a fost fara cusur. Tot evenimentul s-a desfasurat, in centrul orasului Detroit, intr-un singur spatiu – COBO Center. Imaginati-va o cladire uriasa, desfasurata pe 3 niveluri cu zeci de sali, unele din ele cu tribune imense ce puteau gazdui cateva mii bune de spectatori. Toate spatiile si locatiile in care au avut loc concursurile au fost extrem de bine delimitate si semnalizate, iar intreg procesul de participare, pornind de la acreditare si ridicarea ecusoanelor, de la ocuparea locului desemnat in salile de concurs si pana la perioadele de timp si spatiile in care se putea servi masa, a functionat perfect.
Dupa prima zi in care ne-am acomodat toti cu spatiul, copiii nostri au putut circula singuri, fara insotitori adulti, intre spatiile si salile in care a avut loc evenimentul.
Nu organizarea a fost lucrul care ne-a impresionat cel mai mult, ci spiritul in care s-a desfasurat intregul eveniment. First Lego League a fost creat avand la baza un set de valori fundamentale bazate pe concurenta prieteneasca si lucrul in echipa. Toate aceste valori au fost transmise catre participanti prin toate mijloacele si metodele posibile.
Cu mana pe inima va spun ca este prima competitie de orice fel la care particip si la care m-am simtit perfect de la inceput si pana la final. Si acelasi lucru ni l-au transims si copiii, fiecare in felul lui.
Toti copiii participanti s-au simtit extraordinar, nu au existat diferente intre invingatori si invansi, spiritul a fost gandit de la bun inceput pentru a incuraja prietenia si buna dispozitie. Efectiv nu va pot descrie in cuvinte tot ceea ce am simtit eu ca adult, ganditi-va acum la cum s-au simtit copiii care erau personajele principale ale intregii adunari.
Pentru dezvoltarea copiilor pentru increderea si stima lor de sine tot ceea ce ei au trait inainte si mai ales in timpul competitiei de la Detroit este absolut minunat. Asa cum spuneam si mai sus cuvintele sunt prea putine pentru a va descrie ceea ce am trait alaturi de echipa de robotica a copiilor nostri. Sper sa va ajute cat de putin cateva din fotografiile pe care le-am facut.
Echipa RObot Academy Junior s-a intors de la Detroit cu premiul “CREATIVE RESEARCH AWARD”, iar pentru noi robotica a devenit parte din familia noastra si ne este foarte clar ca vom face toti si copiii si parintii, totul pentru a dezvolta aceasta pasiune.
O sa detaliem intr-un articol separat ce au facut efectiv copiii la Detroit, si o scurta descriere a orasului si a locurilor ce merita vizitate in caz ca aveti in plan sa ajungeti in viitorul apropiat in Detroit.
Unul din holurile COBO Center. In stanga, jos, a fost zona dedicata celor „mici”, adica echipelor First Lego League Junior, in dreapta, jos, zona copiilor aflati in competitie la categoria First Lego League (10-14 ani).
In filmulet aveti prezentata zona rezervata celor mari, First Robotics Competition. In fata, unde sunt tribunele avea loc competitia, iar in spate erau standurile de prezentare ale echipelor. In zona standurilor nu puteai sa intri fara ochelari de protectie. Existau cinci mese special amenajate la fiecare intrare de unde iti puteai lua acesti ochelari de protectie, pe care ii lasai la iesire intr-o cutie. Ca un detaliu, la fiecare masa erau cel putin doua persoane care dezinfectau fiecare pereche folosita.
Un pic din atmosfera generala, am avut un noroc urias fiindca am avut parte numai de zile frumoase.
Copiii s-au jucat, au socializat si ne-au dovedit inca o data ca la varsta lor nu exista bariere lingvistice, de rasa, de ce vreti voi.
Aceasta este Detroit People Mover, o linie suspendata care face inconjurul centrului orasului, linie care, undeva in spatele cladirii expozitionale intra in cladire si are o statie in ea.
Standul echipei noastre, in curs de pregatire. Pana la final am avut si o tableta pe care am pus cateva clipuri filmate cu drona din Romania, idee care a avut un succes imens, fiindca lumea a inceput sa vina la stand in numar mult mai mare. Dupa cum am zis si pe Facebook, am fost printre cele mai exotice aparitii. Ar fi interesant de povestit cum am carat bannerele si afisul sau modelul din Romania pana in SUA si inapoi (fiindca am plecat din Romania cu el asamblat, nu a fost construit la fata locului), dar mai ales cum am trecut de controalele de securitate de prin aeroporturi cu ditamai bagajele ce ieseau clar din sablonul standard.
Poza de la finalul prezentarii, cand copiii erau deja epuizati, dar super fericiti :)
Acesta este trofeul lor :)
Despre modelul copiilor, cum au gandit ei si au lucrat, despre Detroit in general si primul impact al copiilor cu continentul american, intr-un alt articol.
Ii mai multumesc inca o data echipei minunate de la eMAG care ne-a ajutat enorm sustinand echipa si speram ca Detroit este doar inceputul unei frumoase prietenii intre eMAG si ROBot Academy Junior! Multumim, eMAG!
Felicitari!!! Sunteti o familie minunata!
Felicitari! Pentru ca si eu am un copil ce va prezenta in cadrul unei conferinte organizata de NASA un poster, despre un proiect premiat de aceeasi organizatie, va rog sa-mi spuneti cum ati transportat posterul din Romania in America. Noi i-am luat un tub pentru proiecte, din plastic, dar ar vrea sa-l ia cu el in avion, nu sa-l pun la cala, de teama ca-l pierde….Multumesc tare mult pentru ajutor!
Hello, Monica, multumim mult pentru vorbele frumoase si felicitari pentru faptul ca va participa la conferinta NASA, vestea este WOW! Cu siguranta sa il ia pe avion. Noi l-am avut ca bagaj de mana, bagat intr-un tub cilindric de 1 metru lungime si cam 12-14 cm diametru. a fost o provocare sa il punem de fiecare data in spatiul destinat bagajelor de mana, dar insotitorii au fost foarte ok si ne-au ajutat de fiecare data. Deci, da, tubul acela pentru proiecte este foarte ok. Atentie la zborul de intoarcere, fiindca sunt foarte nesuferiti cei de la checkin si nu te lasa cu niciun bagaj care are dimensiuni iesite din standard (cutia cu modelul nostru Lego nu ne-au lasat sa o mai luam pe cabina si rezultatul a fost ca s-a facut praf pana am ajuns noi acasa – norocul nostru a fost ca asta s-a intamplat la intoarcere si nu la plecare), iar tubul efectiv nici nu l-am declarat ca bagaj de mana, l-am ascuns in spatele fetei noastre mari. Tot la intoarcere a fost verificat in detaliu de cei de la security de pe JFK, am asteptat dupa el vreo zece minute in plus, dar nu am avut in final probleme cu el. Iar Rebecca arata foarte cool prin aeroport cu tubul ala mare in spate, ziceai ca e Katniss din Jocurile Foamei :)
Bafta multa si inca o data felicitari pentru realizare! Poate aveti timp dupa intoarcere sa povestiti experienta si sa o impartasiti aici pe blog, merita aceasta recunoastere! Daca mai ai intrebari tehnice, da-mi un mesaj aici pe blog, iti raspund cu drag.
Multumesc foarte mult pentru raspuns si pentru cuvintele frumoase! Da, merita recunoasterea caci a castigat Premiul II la concursul NASA Spacesettlement contest, unde au mai castigat multe premii si alti copii romani. Poate merita scris pe undeva despre asta….
BTW, ma bucur ca il poate transporta in avion.
Banuiesc ca asta inseamna ca nu mai poate lua alt bagaj de mana, nu? (mi-e teama sa nu-i rataceasca bagajul de cala si i-as pune intr-un rucsacel cateva lucruri).
Multumesc mult pentru tot, felicitari inca o data si voiua si, asteptam restul articolelor despre calatorie!