Am sa incep acest articol altfel decat am facut-o vreodata pana acum, am sa-l incep cu niste intrebari: voi va acordati libertatea de a va bucura din cand in cand de lucrurile si intamplarile simple din jurul vostru? Le observati, le luati in seama?

Poate parea ciudat dar sunt sigur ca pe unii dintre voi va vor surprinde nu intrebarile, ci, de fapt veti fi surprinsi de raspunsurile pe care o sa vi le dati. La mine cel putin, asa a fost!

Am inceput sa fac acest exercitiu in noptile (multe la numar) in care copiii mei, inca foarte mici la acea vreme ma trezeau o data la doua ore, daca nu si mai des si cine a trecut prin asa ceva, cu siguranta stie despre ce vorbesc si ma si intelege :).

Cand treci prin zeci, sute de treziri si stai cu orele, intr-o liniste absoluta, in care efectiv iti poti auzi gandurile, incercand, de multe ori fara succes, sa iti adormi puiul, mintea ta zburda libera pe campii. Si foarte usor ajunge sa fie napadita de ganduri, sa zic, mai putin luminoase, lucru pe care am vrut  sa il controlez si ulterior sa il stopez. Am reusit sa fac asta exersand in mod sistematic si constant o stare constienta de gratitudine pentru lucrurile pe care le traiesc, le vad, le simt. Asa am ajuns sa vad exact aceasta „magie a lucrurilor simple”, indiferent ca era vorba de o frunza colorata care cadea din copac (ca tot suntem in plin sezon), detaliu care m-ar fi intristat inainte (eu fiind o fana infocata a verii), de gangureala copiilor mei, sau de o masa duminicala cu toata familia. Recunosc ca nu am ajuns sa ma bucur complet si de o ploaie, doar daca e una scurta si rapida de vara :) pana la urma, nu e nimeni perfect!

Exercitiul acesta al recunostintei nu numai ca m-a ajutat sa trec peste o perioada complicata si dificila din viata mea, insa m-a ajutat sa vad lumea in alte nuante, sa fiu mult mai empatica si mult, mult mai recunoscatoare pentru ceea ce imi este dat sa traiesc si sa experimentez.

Reintorcandu-ma la intrebarile de mai sus, haideti sa va ajut putin cu cateva exemple mai de actualitate:

Bruce, pisoiul nostru care miorlaie de bucurie in momentul in care ne aude pasii pe scari cand ne intoarcem acasa si care ne asteapta in fiecare dimineata tolanit la usa ce desparte dormitoarele de restul casei noastre;

Raducu, atunci cand din senin, in momente in care nimeni nu se asteapta, tipa cat poate de tare „Mamiiii!” sau „Tatiii!” si se arunca in bratele noastre;

David, care mereu cand se uita la documentare de la TV sau cand suntem pe afara si vede un pui, indiferent al carui animal ar fi, scoate un “awwww” atat de induiosator, pe care nimeni din familia noastra nu il poate reproduce;

Rebecca, care in fiecare seara inainte de culcare trece pe la noi pentru cate un pupic de noapte buna si care ma ia de umar pe neasteptate si imi zice „Prietenas!”

Bunica, mama mea, care i-a sunat pe Radu si pe David pentru a-i felicita ca au participat la primul concurs de inot din viata lor, concurs de unde s-au intors fiecare cu diplome si medalii

Strabunica de la Brasov, bunica lui Radu, care la cei 95 de ani ai ei nu mai aude foarte bine si care ne suna periodic si indiferent de ceea ce noi am spune, repeta absolut de fiecare data aceleasi cuvinte: “Ce faceti, ce fac copiii, aveti tot ce va trebuie? Ne e dor de voi! Bine pa, pupa copiii!”

Toate cele de mai sus sunt lucruri simple pe care noi prinsi in valtoarea cotidianului, de multe ori, nu le mai bagam in seama. Toate acestea sunt lucruri de care de foarte multe ori uitam sa ne mai bucuram. Nu-i asa ca am dreptate? Mi-am propus de mai multe ori pana acum sa incerc cumva sa imi notez cat mai multe lucruri de acest fel, sa incerc sa creez un jurnal al lucrurilor simple, un jurnal cu idei si ganduri pe care sa le recitesc de fiecare data cand simt nevoia sa o fac. Chiar daca acest jurnal nu s-a materializat inca sub o forma fizica, sunt multumit de faptul ca el exista in mintea mea si ca il pot accesa de fiecare data cand  imi doresc sa fac acest lucru. Intr-un fel sunt mandra ca am reusit sa ajung si “doar” pana aici.

Revenind la intrebarile de la inceputul articolului, vreau sa va rog sa ne povestiti, sa ne scrieti, cum faceti voi sa descoperiti si sa va bucurati de lucrurile simple? Nu este doar invitatia mea, ci ea vine si din partea celor de la Hochland al caror indemn pentru consumatori este acela de a redescoperi magia fiecarei zile, a fiecarui moment si lucrurile simple pe care il putem intalni la tot pasul. Credeti-ma, e nevoie doar de putina atentie si poate uneori de un strop de imaginatie!