Cu toata nebunia pregatirilor pentru serbare, repetitii, costume, recuzita si alte lucruri marunte de sezon cu care am o legatura de love and hate, am realizat ca noi suntem an de an in aceeasi paradigma cu serbarea asta de final de an. Si ca sunt momente in care ma simt ca in scena din Love Actually, in care, in scena nativitatii, apar o caracatita si niste homari uriasi si saraca Ema Thompson e epuizata.

Si iata ca se poate si altfel :)

 

Astept cu nerabdare ziua in care scena va fi ocupata doar de profesori si copiii vor fi beneficiarii spectacolului :) cum vi se pare?

Sursa foto: un caption din Love Actually.
Note to myself: trebuie neaparat sa revad filmul :P