Si, ce aveti de gand sa faceti cu blogul?

In curand se implinesc aproape doua luni de cand nu am mai scris pe blog. Daca punem la socoteala si faptul ca nici de undeva de la jumatatea lui Decembrie pana pe 10 Ianuarie nu am publicat nimic, putem spune ca am avut o pauza lunga de aproximativ 3 luni. A fost o perioada pe care am dedicat-o aproape exclusiv familiei si calatoriilor. A fost si o perioada in care ne-am gandit pe ce drum trebuie sa o luam pe mai departe cu blog-ul nostru, au fost momente reflexive si discutii pe care le-am avut despre ceea ce am facut pana acum in online, unde am ajuns cu blog-ul, ce putem face in continuare si mai ales DACA sa mai facem ceva. Am hotarat – si pentru asta le multumim multor oameni care ne-au citit si inca ne citesc – sa mergem mai departe, sa scriem in continuare despre familia noastra, despre viata noastra, despre copiii nostri, de acum mari, despre cateii nostri, despre locurile in care am calatorit si pe care le vom vizita in viitor. Vor fi cateva schimbari, despre ele vom povesti intr-un articol viitor, dar, in esenta felul in care v-ati obisnuit cu noi si cu articolele noastre va ramane acelasi. Asadar, “we are back”, chiar daca momentan mai degraba pare a „santier in constructie” si incercam sa facem mai multe schimbari (unele vor fi vizibile in curand). Mai jos aveti asa, la o prima strigare, cateva subiecte pe care le vom aborda in urmatoarea perioada, articole care deja sunt in plin proces de redactare, ca este o cantitate enorm de mare de informatii (deh, dupa...

Povestea unui final de an cu bucurii pentru piticii de la Asociatia „Ana si Copiii”

A trecut aproape o luna de la serbarea organizata de Orange pentru copiii de la Asociatia Ana si Copiii si totusi amintirile sunt in mintea mea la fel de proaspete si de limpezi ca si cum abia s-ar fi petrecut ieri. Recunosc insa ca mi s-a facut dor de ei si abia astept sa se mai linisteasca treburile si pe la mine ca sa le fac iar o vizita si sa vedem cum si in ce fel putem crea o relatie pe termen lung, mai ales ca asta a fost promisiunea pe care le-am facut-o cand mi-am luat ramas bun de la ei. Spre rusinea mea, am ajuns la serbarea lor cu o destul de marisoara intarziere. Avusesem o dimineata mai mult decat agitata, statusem in frig cam toata dimineata cu niste clienti si eram mai mult decat zgribulita cand am aterizat in mijlocul spectacolului ce se desfasura pe scena, in fata copiilor. Aveam senzatia ca am poposit brusc si dintr-odata intr-o alta lume. In sala era cand o liniste din aceea “asurzitoare” (daca ar fi existat vreo musculita inca in viata, sunt sigura ca zgomotul ei prin sala ar fi fost deranjant), cand dintr-odata, la invitatia actorilor de pe scena, sala se anima brusc si zecile de glasuri de copii umpleau de sunete care de care mai incantate fiecare coltisor al salii. Era o frenezie si o bucurie care nu a avut cum sa ma lase indiferenta, oricat de ancorata as fi fost eu in realitatea mea si in problemele de final de an care mi se ivisera la birou in ziua respectiva, asa ca, fara sa imi...

Summer sale in mijlocul iernii

Acum doua veri mi-am cumparat cea mai misto geaca de snowboard si o luna mai tarziu am gasit si pantalonii perfecti sa se potriveasca la ea. Toate la vreo 60% reducere. Si daca vara imi cumpar echipament de iarna, evident ca iarna mai cumpar ba cate-un costum de baie, ba cate o rochie vaporoasa, ca asa e normal, nu, sa respectam zicala cu vara sanie si iarna car, adaptata la frivolitatile femeiesti, deh…. Anyway, nu despre comportamentul meu destul de bizar voiam sa va vorbesc, cat despre faptul ca e momentul sa imi fac cumparaturile pentru zilele calde, iar  la Happy Friday sunt reduceri la toata colectia de vara. Si nu, nu este articol publicitar, martora imi este Irina, mama lui Happy Friday. Atata doar ca simt nevoia sa fac un material special pentru reducerile ei si nu pentru ale altora, fiindca mie brandul asta dar mai ales femeia din spatele lui mi-a intrat la inima si nu mi-a mai iesit. Fiindca stiu cat risca la fiecare colectie, cat suflet depune, cat investeste (si material dar si emotional) si cata munca este in fiecare produs. Si ca prefer la orice ora un produs realizat de ea, sau de o Antoaneta de la Chic Victim, sau de o Mihaela Glavan sau de o Andreea Badala, sau de o Ioana Ciolacu, chit ca poate costa mai mult decat zece alte produse la un loc de serie. Nu zic ca ele sunt za shit si ca restul, alde Zara, Inditex sau Reserved si care or mai fi, sunt de cacao si sa cumparati numai de la ele. Zic doar ca eu prefer unul 100%...

De ce s-au inchis scolile?

Tocmai ce ne-am intors de la Paltinis, in caminul nostru drag, Bucuresti, oras pe care il asteptam conform relatarilor de la TV sa fie complet ingropat in zapada. Cand colo, am dat peste un strat delicat de zapada (anul trecut de ziua lui Raducu a fost cam de trei ori grosimea stratului actual, daca va mai amintiti). Si de cand am intrat in urbe ne tot intrebam un singur lucru: de ce au fost inchise scolile si luni si marti? Ca este frig? Hmm, ar fi trebuit sa vedeti sute de copii la Paltinis zilele trecute, stand cu orele pe partii la minus 12-15 grade (banuiesc ca au fost si mai putine), cu obrajii ciclam si care se rugau de parinti sa se mai dea o tura (inclusiv ai mei). Nu mai zic de cei mai mici, de 1 an care erau ca niste papusi vii si care tot asa, rezistau fara probleme in aerul inghetat. Cred ca totusi nu prea mai stim ce inseamna iarna serioasa, daca inchidem scolile la primul strat de zapada (pare-se totusi ca mai vin sa se depuna inca 15-25 de cm de zapada)… Nu mai zic de toti parintii care trebuie, vor nu vor, sa gaseasca variante si alternative unde sa isi tina copiii inca doua zile, ca nu-s multi aia care isi permit sa isi mai ia doua zile de concediu si nici nu au bunici sau bona… Banuiesc ca de copiii care fac cate sase-zece kilometri pe jos, zilnic pe drumul spre scoala, la minus cinci grade nu se ingrijeste nimeni… Cred ca e multa cocoloseala si mai ales e lipsa de...

Exercitiu de recunostinta si de bucurie pentru reusitele altora

Nu stiu cum e la voi, insa noi suntem pana la gat ingropati in liste. Ce avem de cumparat pentru Craciun, ce avem de cumparat pentru a treia zi de Craciun (avem invitati la masa atunci), ce trebuie sa luam pentru Revelion si ulterior pentru mini-vacanta la schi de la Paltinis. Suntem o familie absolut normala (well, un pic anormala prin faptul ca iesim din clopotul lui Gauss cand vine vorba de numarul total al membrilor), cu dorinte, nevoi si asteptari pe care le cam regasiti in marea majoritate a familiilor din jurul vostru. Realitatea din apropierea noastra este insa cu totul alta. Zilele trecute mi-am petrecut cateva ore (care au parut minute) la Asociatia „Ana si Copiii”. Nu a fost o vizita extrem de planificata si nici nu am mers cu vreun scop anume. Ideea era sa fac cunostinta cu cativa dintre copiii care beneficiaza de acel spatiu (dupa parerea mea neincapator, dar despre asta discutam alta data). Nu am vrut sa ma duc cu mana goala, asa ca am anticipat cumva faptul ca in perioada asta sunt invadati de ciocolatele si alte nimicuri si i-am intrebat direct “Ce va trebuie in mod special?” Am primit un raspuns care imi spunea ca e nevoie de jocuri de societate, ca chiar duc lipsa de asa ceva. Si m-am dus si-am cumparat tot ceea ce experienta de mama cu copii jucausi mi-a spus sa iau. De la Monopoly-ul care face furori in casa la noi, la pachetul de 30 de jocuri de societate (nu va lasati pacaliti de titlu, nu-s 30, dar tot e fain conceptul), de la fotbal cu...