Despre tatuaje, povesti, artisti si oameni misto

Bogdana v-a povestit despre tatuajele ei si eu v-am promis ca va voi spune si povestea mea. Nu prea stiu cum, mai bine zis cu ce sa incep. Eu am multe tatuaje, mult mai multe decat Bogdana si mai am destule idei si chiar si programari facute pentru urmatoarele sedinte de tatuat. Totul a inceput cu un tatuaj dedicat copiilor in care am vrut sa surprind initialele si data lor de nastere. Imi amintesc ca am ajuns la Teo care atunci avea salonul undeva in spatele fostului magazin Adam, am facut cunostinta si apoi ne-am asezat si i-am povestit pur si simplu ce imi doresc. Am ajuns la detalii la care eu nu ma gandisem cum ar fi, tipul fonturilor sau grosimea acestora si am stabilit ca ne vedem peste 1 saptamana si ca pana atunci Teo va desena ceea ce eu imi doream/imaginam. Pe vremea aia programarile pentru intalniri erau facute de Andrei, fratele lui Teodor Isfan, un baiat foarte jovial, comunicativ si simpatic, pasionat de….magie (a trecut chiar si pe la “Romanii au talent” si intre timp Andrei a ajuns un magician de succes in Anglia). Am asteptat cu nerabdare urmatoarea intalnire. Atunci cand am ajuns din nou la Machina Electrica (asa ii gasiti pe Irina, Teo si Coma pe facebook), desenul cu tatuajul meu era deja pregatit si era mult mai ok decat ceea ce imi imaginasem eu. A urmat sesiunea de tatuat si in timpul acesteia am stabilit impreuna cu Teo detaliile pentru urmatorul tatuaj care a fost o cruce celtica. Apoi, i-am spus lui Teo ca imi doresc sa imi tatuez o leoaica (Bogdana)...

Dupa 25 de ani

Cred ca trebuie sa va avertizez de la bun inceput, urmeaza un articol care este foarte posibil sa va afecteze emotional :). Sambata am avut intalnirea de 25 de ani de la terminarea liceului. Da, au trecut 25 de ani, nu mai sunt chiar asa de tanar desi eu asa vreau sa cred in continuare. M-am revazut cu oameni dragi mie, m-am reintalnit cu prieteni foarte vechi, am vizitat liceul si chiar si clasa in care am invatat vreme de 4 ani – daca nu cei mai frumosi, cu siguranta cei mai intensi ani din viata mea de pana acum. Pentru ca nu se putea altfel, la final de zi am avut si o petrecere de pomina, la fel ca cele de acum peste 25 de ani, cu muzica buna si la fel de “batrana” ca si noi, cu multa distractie si in egala masura bucurie si  multa nostalgie. Am ras, ne-am bucurat de revedere, unii dintre noi au mai si plans si cu siguranta absolut toti am trait cateva clipe in care mintea si inima noastra s-au intors in timp, la anii de liceu. Multa emotie, multa bucurie, probabil ca si urme de tristete si melancolie. Pe batranul Sfantul Sava (Balcescu pe vremea noastra, pana in 1990) l-am gasit la fel de impunator. Culoarele mari si largi, salile de clasa inalte cu usile care parca sunt aduse din Alice in Tara Minunilor, holul de la intrare, gangul, toate sunt aproape la fel ca acum 30 de ani. Singurul care a disparut, de fapt a fost mutat in curtea mare a liceului, este terenul, locul care in afara de...

Vacante altfel, impreuna cu copiii

La inceput de Martie va spuneam care sunt planurile noastre de viitor legate de blog. De atunci si pana acum pasii pe care i-am facut au fost mici dar apasati. Cel mai important este ca ne-am reapucat de scris chiar daca inca nu o facem cu regularitate. De fapt este exact asa cum v-am spus, scriem despre lucrurile care ne plac, care ne atrag atentia, ne implicam doar in proiectele care sunt “pe aceeasi lungime de unda cu noi”. In rest, ne dedicam cat de mult putem copiilor si familiei si face incercam sa facem cat mai mult ceea ce ne place, sa calatorim :) Si daca tot am ajuns la calatorii, trebuie sa va spunem ca o sursa de inspiratie si sfaturi si speram noi si parteneri de calatorie cat mai curand si de cat mai multe ori, ne vor fi Alina, Florin si copiii lor Ionut si Andrei, mai pe scurt Familia Hai Hui. Alina si Florin au pornit de curand proiectul lor de suflet blog-ul – jurnal de calatorii si sfaturi pentru vacantele in familie. Noua ne-au povestit despre proiect cu ceva inainte sa il porneasca. Ideea lor ne-a cucerit de prima oara de cum am auzit-o. Si nu e vorba doar despre idee, ci de aceea chimie care la noi exista cumva la nivel de familie. Adica noua ne place de Alina si Florin, iar copiilor nostri atunci cand s-au vazut prima oara le-a luat maxim 20 de secunde pentru a se imprieteni. :) Cred ca ei sunt in acest moment singura sursa on line care poate inspira cu adevarat familiile cu copii sa se...

Programa scolara din ziua de azi

Se da culegerea de matematica, pentru clasa a V-a, partea a II-a, semestrul 2 de Sorin Peligrad, Dan si Maria Zaharia. Este culegerea folosita de multi din elevii de clasa a V-a, printre care si Rebecca. Practic este cartea de baza dupa care Rebecca invata pentru ca manualul propriu zis, cel de la Editura Didactica si Pedagogica nu l-au folosit aproape deloc pana acum. Manualul l-am cumparat la inceputul clasei a V-a pentru ca se afla pe lista de manuale, culegeri si carti obligatorii) dar de atunci si pana acum Rebecca nu l-a luat la scoala de mai mult de 4 ori. Sa revenim la culegere. Ea este structurata in doua mari sectiuni cu mai multe capitole. Astfel, avem: Aritmetica si algebra – Capitolul 1 Numere rationale pozitive, Fractii zecimale (I); Capitolul 2 Numere rationale pozitive, Fractii zecimale (II); Capitolul 3 Ecuatii si Inecuatii in Q+ Geometrie – Capitolul 1 Elemente de geometrie; Capitolul 2 Unitati de masura Repet, discutam de clasa a V-a, discutam de mintea unor copii cu varsta de maxim 11 ani. Acestor copii li se explica undeva la inceputul culegerii – manual, pe mai putin de o pagina ce inseamna o fractie ordinara, ce inseamna o fractie zecimala si oarecum, intr-un fel extrem de alambicat, care sunt diferentele dintre cele doua tipuri de fractii. Despre fractii ordinare, o notiune extrem de abstracta pentru orice copil, au invatat prima oara in clasa a IV-a. Imi aduc aminte ca atunci pentru a o face pe Rebecca sa inteleaga despre ce discutam, am folosit piesele de Lego si am exemplificat pentru a-i explica vizual notiunea de fractie. Daca...

De ce ar trebui sa mergeti la seminariile Oanei Moraru despre scoala de ieri, copiii de azi si lumea de maine

Acum aproape o luna si jumatate, am participat pentru prima oara la un seminar al Oanei Moraru despre copii intre 6 si 12 ani. A fost o decizie pe care am luat-o imediat dupa ce am aflat (de fapt dupa cu Bogdana mi-a spus ca vom fi parteneri media). Imi doream de ceva vreme sa o ascult pe Oana Moraru si in plus, copiii nostri au exact varstele copiilor despre care Oana a vorbit in cadrul seminarului. Radu si Rebecca sunt exact la extreme, 6 si 11 ani, iar David 8 ani. Participarea la seminar a fost probabil una din cele mai bune decizii pe care am luat-o pana acum vreodata in privinta materialelor si seminariilor pentru parinti si despre copii. Cu toata sinceritatea, trebuie sa spun ca nu imi aduc aminte ca cel putin in ultimii ani sa fi fost la vreun seminar la care sa imi iau pagini intregi de notite si care parca as fi vrut sa nu se mai termine. Desi imi doream de ceva vreme sa particip la unul din seminariile Oanei, am asteptat intr-un fel momentul cel mai potrivit. Dupa cum va spuneam mai sus, copiii nostri ocupa toata „plaja” varstelor despre care Oana a povestit. Daca Radu la varsta de 6 ani abia incepe sa-si stabileasca anumite standarde interne personale prin care interpreteaza lumea din jurul lui, David este la etapa in care vrea sa-si demonstreze talentul si abilitatile, iar Rebecca se afla spre finalul etapei 6-12 ani, la ea schimbarile fiind majore. Din anumite perspective poate parea simplu pentru noi si chiar este uneori, pe de alta parte provocarile carora trebuie...