Ajutorul vostru inseamna viata pentru Ilinca

Din pacate, din aceasta seara Ilinca nu mai este printre noi. Sa aveti un gand bun pentru familie! Va multumesc tuturor pentru implicare, felul in care ati reactionat a fost coplesitor.  O sa revin cu o alta actualizare de la familie, cand va fi cazul.  Nu m-am mai implicat de ceva vreme in campanii umanitare. A fost o decizie personala, luata dupa multe campanii in urma carora s-au rupt bucati din mine si care m-au transformat in neom. A ramas un mare sentiment de vinovatie, fiindca stiu ca una din responsabilitatile mele de baza ca om care a strans in jurul sau o comunitate este sa incerc sa ajut atat cat imi sta in puteri si de ce nu, mai mult de atat. Ieri am realizat insa ca nu pot sta deoparte dupa ce am vazut povestea de mai jos, cu atat mai mult cu cat pustoaica de cinci luni care este, din pacate, protagonista principala este nepoata unei persoane pe care nu numai ca o cunosc de niste ani buni, dar pe care o si admir foarte mult.   La doar trei zile de la venirea pe lume, Ilinca a făcut un icter puternic. Și pentru că problema nu s-a rezolvat nici măcar după câteva zile în care a stat la lampă, micuței i s-a făcut o ecografie abdominală în urma căreia medicii  au ridicat o suspiciune de chist de coledoc – o malformație congenitală rară, caracterizată prin dilatarea chistică congenitală a căii biliare principale sau dilataţia segmentară idiopatică a canalului hepatocoledoc. Acela a fost momentul în care doctorii au decis să o transfere pe Ilinca la spitalul...

De la 6 la 12 ani, copiii au nevoie sa integreze esecul in forma lui constructiva.

Ciudat titlu am pus, nu-i asa? Intriga, fiindca mentalitatea noastra nu vede decat „esecul”. Daca vedem esecul, imediat trebuie aflat responsabilul, vinovatul, nu? Cum poate fi un esec constructiv? Exprimarea din titlu nu imi apartine, ii apartine Oanei Moraru. Putini sunt oamenii pe care i-as citi la orice ora si pe ale caror cuvinte le-as sorbi asa cum fac cu cele ale Oanei Moraru. Pe Oana am intalnit-o pe viu prima oara la o intalnire a Totul despre Mame, de la Humanitas, in care am dezbatut „Mitul temei de acasa”, inclusiv cu un live cu Alfie Kohn. M-am regasit aproape complet in cuvintele ei,  in ideile si viziunea ei fata de ceea ce ar trebui sa fie un sistem de invatamant cu adevarat bun pentru copiii nostri. „Un copil care s-a jucat la timp, a visat la timp, s-a cățărat în copaci la timp, a construit la timp, a exerimentat la timp şi nu a fost forțat să înghită informație sau să îşi formeze deprinderi anacronic – are, probabil, o mie de şanse în plus să crească academic la standarde înalte, dacă este croit pentru ele. De ce? Pentru că nu a fost condiționat să se scindeze de sine însuşi, de ce îi spun inima şi mintea că merită făcut. Orice copil silit într-o direcție, o ia pe acolo eventual, ca să îşi asculte părinții. Asta nu înseamnă că toată identitatea lui s-a înscris pe o traiectorie unică. E aproape sigur că părți fracturate din eul fiecăruia plutesc în abandon, în spate, unde fiecare dintre noi a învățat la un moment dat să nu se mai uite.” Oana Moraru –...

O sedinta foto aproape pierduta

Acum trei luni am primit o invitatie neasteptata. Era o invitatie la o sedinta foto mai inedita, venita din partea Lidl, cu ocazia lansarii unei linii de ingrijire a fetei speciale, Cien Gold pe numele ei. Daca sunteti clienti Lidl, ca si mine, banuiesc ca stiti deja despre ce gama e vorba si tot ce se poate sa o fi si folosit-o deja. Eu am profitat de aparitia ei pe piata in perioada Sarbatorilor (vorbim de decembrie 2016) pentru a o face cadou catorva doamne dragi mie, care s-au bucurat mult de rasfat. Anyway, sedinta foto a avut ca scop principal (cel putin pentru mine, nu stiu daca a fost valabil si pentru restul doamnelor cu care, de altfel, m-am simtit excelent) sa imi iau o gura de respiro de la nebunia si frenezia din preajma Sarbatorilor de Iarna. Au fost cinci ore de „pampering” pur, in care cineva mi-a bibilit parul, altcineva mi-a transformat chipul si altcineva a stat cu obiectivul pe urmele mele, totul asezonat cu niste prosecco, de care nu am reusit sa ma ating, eu fiind venita cu masina (intre noi fie vorba, am avut inclusiv oferta de a fi luata si dusa inapoi acasa cu un black cab, insa eu nu am profitat de ea, ca mai aveam multe drumuri de facut ulterior) Am iesit din zona mea de confort, cel putin din punct de vedere vestimentar, fiindca paietele si glitterul si auriul nu prea ma caracterizeaza, dar daca tot imi place sa cred ca sunt deschisa la experiente noi, am acceptat cu inima deschisa cele mai shiny tinute, si chiar mi-a placut atat de mult varianta mea...

Am fost si noi in Mecca schiorilor

Asa cum v-am promis, continuam povestile noastre despre locurile pe care le-am vizitat impreuna cu Raducu, David si Rebecca. Dupa ce ne-am intors de la Paltinis, am revenit la programul nostru zilnic scoala – birou – activitati extra scoala si am si inceput sa pregatim noua noastra aventura. Rezervarile pentru cazare le facusem de prin luna Iulie asa ca abia asteptam sa pornim din nou la drum. “Printre picaturi” am serbat oarecum in avans si zilele de nastere ale lui Raducu si a Rebeccai. Am facut si cateva vizite la prietenii nostri Teodor si Irina de la Machina Electrica pentru a finaliza din tatuajele pe care doream sa ni le facem de ceva vreme. Despre tatuaje o sa va povestim in curand mai mult si promitem si mai multe fotografii. In cele doua saptamani am avut parte, dupa numai cateva zile de scoala si de putina febra, dureri in gat si muci dar am plecat voiosi si sanatosi de acasa. Pe 19 Ianuarie, dimineata la ora 6 am pornit spre Austria. Dupa un drum nesperat de liber in Romania, undeva pe la ora 17.00 eram in fata hotelului din Viena. Singurele portiuni de drum pe care pot exista eventuale probleme sunt Pitesti – Sibiu (de fapt pana la Valcea pentru ca apoi se circula aproximativ ok) si apoi portiunea Deva – Lugoj unde inca nu este gata autostrada, iar drumul este cumplit de prost si denivelat. De la Lugoj se intra pe autostrada si se merge „ata” pana la vama, apoi prin Ungaria si mai departe in Austria. La vama am stat aproximativ 30 minute pentru ca ne-am asezat la...

We are back

Acum doua-trei zile Bogdana va povestea despre schimbarile prin care va trece blog-ul nostru si despre directiile si subiectele pe care le vom aborda si mai ales felul in care o vom face. Primele schimbari, chiar daca ele sunt nu tocmai vizibile pentru voi, le-am facut deja. Ele au tinut mai mult de partea „tehnica” si au intrat in responsabilitatea mea. Unul dintre lucrurile pe care chiar daca nu il vedeti o sa-l simtiti este acela ca ne-am mutat pe un alt server, am schimbat pachetul de gazduire cu unul ce ne ofera un spatiu de stocare mult mai mare, iar resursele alocate in server, procesorul, memoria ram, numarul de conexiuni concurente au crescut si ele semnificativ. Asta se traduce pentru voi intr-un timp mult mai mic de acces chiar si pentru articolele foarte vechi, cele cu fotografii si filme de dimensiuni mari, intr-o viteza mult mai mare. Diferentele sunt vizibile si eu le-am observat inca de Joi, la finalizarea transferului pe noul server. Ne dorim ca pentru fiecare schimbare sa avem si feedback-ul vostru indiferent de tipul acestuia si de aceea va rugam, insistam chiar, sa ne scrieti si sa comentati felul in care va afecteaza modificarile facute de noi. Asadar, “we are back”. Pentru a intelege mai bine unde am disparut in ultimele luni o sa incerc sa surprind in cele ce urmeaza cate putin din experientele traite de noi la final de 2016 si inceput de 2017. Povestile noastre vor continua, nu neaparat respectand ordinea cronologica a evenimentelor, cu articole din care veti afla cum ne-am simtit in calatoriile noastre din ultimele cinci – sase luni,...

Consumul media in randul mamelor din Romania

Am primit acum cateva zile pe mail infograficul de mai jos si mi s-au parut tare interesante informatiile din el. Mai jos aveti un scurt rezumat, extras de catre realizatorii infograficului, Starcom Media Invest, rezumat pe care am si ales sa preiau o parte din el ad literram , fiindca este destul de reprezentativ. „Televizorul reprezintă principalul canal la care mamele care stau acasa apelează. 76% dintre acestea vizionează programe TV zilnic, petrec mai multe ore în faţa televizorului comparativ cu mamele angajate, având flexibilitate în a-şi organiza programul zilnic în funcţie de orele la care sunt difuzate emisiunile lor preferate. Conţinutul media consumat ajunge la aproximativ 217 minute zilnic. Celelalte canale de informare, precum radio-ul sau internetul sunt utilizate mai mult în scopuri de relaxare sau amuzament. Mamele angajate consumă mult mai mult conţinut media prin radio, ziare, reclamele din mijloacele de transport în comun sau internet. În medie, acestea ascultă radio zilnic, aproximativ 175 de minute, în comparaţie cu mamele care stau acasă, unde media ajunge la 151 de minute zilnic. Astfel, mamele care lucrează sunt mai expuse conţinutului media prin radio, mult mai receptive la reclamele şi debate-urile din cadrul emisiunilor difuzate şi se bazează pe informaţiile primite prin această sursă în formarea sau întărirea propriilor opinii. Ele recurg la răsfoirea revistelor pentru a se relaxa, majoritatea formându-şi un ritual din a citi presa în fiecare zi. Deşi timpul petrecut online este considerabil mai scurt pentru mamele casnice, în cazul consumului de internet de pe mobil, diferenţele se egalizează – ambele categorii de mame petrec un numar similar de minute pe zi. Mamele angajate au preferinţe clare în...

Dupa sase ani de „Portret de femeie”

Dupa cum s-a solicitat vehement din public in mod repetat (:P), am pus laolalta fotografiile realizate la cele sase editii de Portret de Femeie la care am participat pana acum. 2012 2013 2014 2015 2016     2017 Multumesc, Foto...

Si, ce aveti de gand sa faceti cu blogul?

In curand se implinesc aproape doua luni de cand nu am mai scris pe blog. Daca punem la socoteala si faptul ca nici de undeva de la jumatatea lui Decembrie pana pe 10 Ianuarie nu am publicat nimic, putem spune ca am avut o pauza lunga de aproximativ 3 luni. A fost o perioada pe care am dedicat-o aproape exclusiv familiei si calatoriilor. A fost si o perioada in care ne-am gandit pe ce drum trebuie sa o luam pe mai departe cu blog-ul nostru, au fost momente reflexive si discutii pe care le-am avut despre ceea ce am facut pana acum in online, unde am ajuns cu blog-ul, ce putem face in continuare si mai ales DACA sa mai facem ceva. Am hotarat – si pentru asta le multumim multor oameni care ne-au citit si inca ne citesc – sa mergem mai departe, sa scriem in continuare despre familia noastra, despre viata noastra, despre copiii nostri, de acum mari, despre cateii nostri, despre locurile in care am calatorit si pe care le vom vizita in viitor. Vor fi cateva schimbari, despre ele vom povesti intr-un articol viitor, dar, in esenta felul in care v-ati obisnuit cu noi si cu articolele noastre va ramane acelasi. Asadar, “we are back”, chiar daca momentan mai degraba pare a „santier in constructie” si incercam sa facem mai multe schimbari (unele vor fi vizibile in curand). Mai jos aveti asa, la o prima strigare, cateva subiecte pe care le vom aborda in urmatoarea perioada, articole care deja sunt in plin proces de redactare, ca este o cantitate enorm de mare de informatii (deh, dupa...

Povestea unui final de an cu bucurii pentru piticii de la Asociatia „Ana si Copiii”

A trecut aproape o luna de la serbarea organizata de Orange pentru copiii de la Asociatia Ana si Copiii si totusi amintirile sunt in mintea mea la fel de proaspete si de limpezi ca si cum abia s-ar fi petrecut ieri. Recunosc insa ca mi s-a facut dor de ei si abia astept sa se mai linisteasca treburile si pe la mine ca sa le fac iar o vizita si sa vedem cum si in ce fel putem crea o relatie pe termen lung, mai ales ca asta a fost promisiunea pe care le-am facut-o cand mi-am luat ramas bun de la ei. Spre rusinea mea, am ajuns la serbarea lor cu o destul de marisoara intarziere. Avusesem o dimineata mai mult decat agitata, statusem in frig cam toata dimineata cu niste clienti si eram mai mult decat zgribulita cand am aterizat in mijlocul spectacolului ce se desfasura pe scena, in fata copiilor. Aveam senzatia ca am poposit brusc si dintr-odata intr-o alta lume. In sala era cand o liniste din aceea “asurzitoare” (daca ar fi existat vreo musculita inca in viata, sunt sigura ca zgomotul ei prin sala ar fi fost deranjant), cand dintr-odata, la invitatia actorilor de pe scena, sala se anima brusc si zecile de glasuri de copii umpleau de sunete care de care mai incantate fiecare coltisor al salii. Era o frenezie si o bucurie care nu a avut cum sa ma lase indiferenta, oricat de ancorata as fi fost eu in realitatea mea si in problemele de final de an care mi se ivisera la birou in ziua respectiva, asa ca, fara sa imi...

Summer sale in mijlocul iernii

Acum doua veri mi-am cumparat cea mai misto geaca de snowboard si o luna mai tarziu am gasit si pantalonii perfecti sa se potriveasca la ea. Toate la vreo 60% reducere. Si daca vara imi cumpar echipament de iarna, evident ca iarna mai cumpar ba cate-un costum de baie, ba cate o rochie vaporoasa, ca asa e normal, nu, sa respectam zicala cu vara sanie si iarna car, adaptata la frivolitatile femeiesti, deh…. Anyway, nu despre comportamentul meu destul de bizar voiam sa va vorbesc, cat despre faptul ca e momentul sa imi fac cumparaturile pentru zilele calde, iar  la Happy Friday sunt reduceri la toata colectia de vara. Si nu, nu este articol publicitar, martora imi este Irina, mama lui Happy Friday. Atata doar ca simt nevoia sa fac un material special pentru reducerile ei si nu pentru ale altora, fiindca mie brandul asta dar mai ales femeia din spatele lui mi-a intrat la inima si nu mi-a mai iesit. Fiindca stiu cat risca la fiecare colectie, cat suflet depune, cat investeste (si material dar si emotional) si cata munca este in fiecare produs. Si ca prefer la orice ora un produs realizat de ea, sau de o Antoaneta de la Chic Victim, sau de o Mihaela Glavan sau de o Andreea Badala, sau de o Ioana Ciolacu, chit ca poate costa mai mult decat zece alte produse la un loc de serie. Nu zic ca ele sunt za shit si ca restul, alde Zara, Inditex sau Reserved si care or mai fi, sunt de cacao si sa cumparati numai de la ele. Zic doar ca eu prefer unul 100%...