Cum a fost in aventura #3casein3zile

Acum fix o saptamana ne aruncam intr-o aventura nebuneasca dar foarte-foarte frumoasa. Asa cum v-am povestit in articolul anterior, timp de trei zile ne-am aventurat prin trei case diferite, in trei zone complet diferite ale orasului, in incercarea de a testa la maxim atat functionalitatile platformei Storia, dar si capacitatea noastra de a gasi ceva pe specificul familiei noastre, in eventualitatea unei mutari. Putem spune si eu si Radu ca toata aceasta idee ne-a depasit cu mult asteptarile, dar nu ma arunc inca in a trage concluzii, le veti vedea la finalul acestui lung, dar foarte interesant articol! ZIUA 1 Prima noastra aventura din proiectul Storia a inceput intr-o zona a Bucurestiului care poate fi considerata oricum, numai “exclusivista” nu :). De fapt prin fiecare alegere pe care noi am facut-o pentru cele 3 zile, 3 locuri si 3 apartamente pe care noi le aveam de vizitat am incercat sa demontam, sa dam la o parte niste prejudecati de care suntem siguri ca nu sunt doar ale noastre. Avem multi prieteni si cunostinte care ne-au povestit in ultima vreme despre cat de ok este si cat de mult s-a schimbat zona de sud a Bucurestiului. In plus, Radu a copilarit in acea zona, iar proximitatea Deltei Vacaresti a fost inca un argument in favoarea cartierului Berceni. Asadar, ne-am pus pe cautat si oarecum spre surprinderea noastra am gasit un apartament  care respecta aproape in totalitate absolut toate criteriile noastre de alegere a unei locuinte: are doua dormitoare pentru copii, are o camera de joaca special amenajata, are un spatiu de depozitare extrem de generos blocul se afla chiar langa...

De ce m-am reapucat sa beau cafea

Undeva la finalul lunii Mai m-am reapucat sa beau cafea dupa mai bine de doi ani. Ca sa intelegeti mai clar contextul in care am revenit la placerea de a savura cafeaua in fiecare dimineata si nu numai, trebuie sa fac o paranteza (introducere) mai mare. Atunci cand m-am lasat a fost o decizie bazata mai mult pe impuls si totul a pornit de la un moment in care mergand sa donez sange, la controlul de rutina, tensiunea mea mica a iesit cam mare. Pana la acel moment, de mai bine de 20 de ani, consumam cafeaua sau ness-ul fara zahar si foarte, foarte rar cu lapte. Imi aduc inca aminte de primele experiente in care am luat contact cu cafeaua “neagra”. Aveam 17-18 ani si faceam impreuna cu tatal meu ceva pregatire la matematica pentru examenul de la facultate. Daca aveam cafea (sau nechezol pe vremea aia) tata facea un ibric mare si nu ne lasam pana nu il terminam pe tot. Daca nu era cafea era ceva ness sau cafea solubila dar de fiecare data fara zahar. Mai tarziu, in anii de facultate, au urmat momentele in care consumam 3-4 cani mari de cafea in incercarea fie de a ma trezi dupa noptile nedormite, fie de a nu dormi si de a invata atunci cand eram in sesiune. Inainte de a ma lasa de cafea, vreme de cativa ani, am schimbat cafeaua pe ness, unul din motivele principale fiind acela ca ness-ul este mult mai simplu de preparat. Noi mereu dimineata suntem pe fuga, probabil ca la fel ca si voi, in incercarea de a trezi copiii,...

Revolutia sprancenelor mele

Fix acum o saptamana urcam aceasta poza si recunosc ca nu m-as fi asteptat la asa val de reactii si de povesti similare cu povestea sprancenelor mele. De atunci, chiar daca au trecut cateva zile, sprancenele mele au capatat/primit o noua forma si implicit o noua viata, iar mie inca nu imi vine sa cred cand ma uit in oglinda si le vad :) Undeva in urma cu vreo douazeci de ani cred ca am „intrat” prima oara in ele. Nu eu, ci evident o cosmeticiana, una in care aveam incredere si pe care o cunosteam de ceva timp. Mama ma amenintase tot liceul sa nu cumva sa imi fac ceva la sprancene, intrucat din perspectiva ei erau pur si simplu perfecte. Erau mostenire din partea tatei, erau groase, definite, negre, stufoase, Albulescu style, iar mama trecuse saraca prin anii ’80 perioada in care s-au purtat sprancenele ultra subtiri si moda lasase urme adanci in sprancenele ei si efectiv nu concepea sa ma vada si pe mine cu ele ciopartite. Eu nu eram complet multumita de ale mele, mi se pareau prea groase, prea „evidente” (mereu am avut aceasta parere despre mine cum ca as avea toate trasaturile „augmentate”, de la nasul foarte borcanat, la buzele prea carnoase – acum le iubesc) si mi le doream „arcuite”, ca in reviste. De aici a inceput un iures, cu experimente, cu tot felul de cosmeticiene, unele mai bune, altele mai putin bune. A culminat acum vreo patru sau cinci ani cu un moment in care mi-am zis „gata! nu mai pensez nimic!”. Si un an de zile nu le-am mai pensat deloc, dar deloc. Bonus, le-am...

3 case in 3 zile

Acum cateva saptamani am primit o provocare extrem de interesanta. Am fost intrebati mai intai ce inseamna pentru noi ca familie cu trei copii si trei catei sa “te simti ca acasa”. Raspunsul initial a venit rapid si am explicat ca acasa pentru noi inseamna in primul rand locul in care copiii nostri se simt ok, indiferent ca vorbim de apartamentul in care locuim sau de alte locuri din Romania sau din alte tari pe care le vizitam. Acasa pentru noi inseamna si Bucuresti si Thassos unde am ajuns sa petrecem mai bine de 1 o luna pe an, dar mai inseamna si Magura sau Galtur. Urmatoarea intrebare legata de cele mai importante criterii dupa care alegem o casa ne-a facut sa recalibram oarecum raspunsul nostru, chiar daca copiii au ramas cumva generatorii principali ai tuturor aspectelor care ne-au facut si ne fac sa alegem un loc in care sa locuim chiar si pentru o perioada mai scurta. Revenind la provocare :), trebuie sa recunosc ca noua, ca familie, ne cam plac provocarile. Eu si Bogdana suntem intr-un fel construiti astfel incat din timp in timp avem nevoie de putina adrenalina in viata noastra. Asta ca sa intelegeti mai bine, poate insemna un proiect nou pornit de la zero pur si simplu, o excursie sau o vacanta impreuna cu copiii intr-un loc aflat la mii de kilometri departare, renovarea casei intr-o luna sau chiar decizia de a adopta 3 catei deodata fara ca inainte sa discutam prea mult si fara a mai avea catei sau alte animale in casa pana in acel moment. De obicei, in cazul provocarilor nu...

Cand o casa devine acasa

Acum vreo doua saptamani IKEA mi-a pus intrebarea asta: “Ce inseamna pentru tine “acasa”?” si m-am gandit ca cel mai simplu ar fi sa las imaginile sa vorbeasca singure si a iesit filmuletul acesta, pe care l-am facut dintr-o suflare si care m-a emotionat mai mult decat m-as fi asteptat. Si tocmai din acest motiv, fiindca mi-a intrat la inima intr-un mod in care nu ma asteptam, vreau un pic sa si dezvolt ideea asta de “acasa” si sa povestesc si in cuvinte ce inseamna pentru noi. Eu stau de 15 ani in casa in care locuim in prezent. Pentru mine este a doua casa in care locuiesc pe termen lung si atasamentul fata de ea este greu de estimat sau de exprimat in cuvinte. Este casa in care m-am bucurat sau am plans, in care am dat petreceri si am sarbatorit in care s-au nascut si cresc copiii. Acest acasa al nostru face parte din familie. E ca un organism viu, care s-a schimbat si s-a dezvoltat odata cu noi, cu venirea fiecarui membru nou in familie (inclusiv venirea cateilor a remodelat un pic lucrurile). E locul in care ne regasim pe noi insine, locul in care ne recapatam linistea si suflul dupa o zi nebuna si plina, locul in care am venit cu copiii de la maternitate, au facut primii pasi dar au si tras primele cazaturi. O simt vie si am acest atasament profund fata de ea poate si pentru ca nu sunt deloc genul nomad, si prefer constanta si continuitatea in detrimentul schimbarii. Ma gandesc ca totusi nu e o problema de adaptabilitate, ci doar de...

De ce continui sa merg la Revvolution luna de luna

Se tot vorbeste de Revvolution de cateva luni incoace, am in comunitatea mea o multime de persoane care merg si ele acolo, care au scris, au documentat experientele lor, Radu a scris de foarte multe ori si m-am gandit ca totusi ar fi cazul sa imi povestesc si eu experienta mea, mai ales fiindca ma intreaba o gramada de lume de ce merg si cum este acolo. Sunt client Revvolution de opt luni de zile. Cu exceptia unei singure luni care a fost „complimentary”, in care am fost numita „ambasador Revvolution” (dar intre noi fie vorba nu stiu cat de bine m-am achitat de aceasta sarcina), in rest, atat eu cat si Radu ne-am platit cu constiinciozitate fiecare sesiune lunara, ceea ce recunosc ca a fost un efort financiar destul de serios pentru familia noastra. Am beneficiat si de niste oferte, de exemplu, in noiembrie anul trecut am prins 3 luni oricand in 2017 la 99 de euro luna, ceea ce pe de o parte ne-a ingreunat bugetul atunci, dar ne-a degrevat anul acesta, ulterior au mai venit si altele, la 100 de euro + 25 de euro 4 antrenamente extra, anyway, una peste alta a fost suportabil costul. Intr-adevar, vorbeam si cu Radu, ar fi perfect daca ar exista niste pachete pentru noi, cei care venim luna de luna (chiar daca in iulie si in august zicem pas, din septembrie suntem decisi sa ne reintoarcem), insa pana se lucreaza la ele noi suntem multumiti si asa. Mi se pare cumva ciudat sa spun ca e un efort financiar pentru noi, fiindca pe vremea cand fumam amandoi, o suma identica o...

40 pana la 40

A trecut atata timp de cand nu am mai scris, incat pana si site-ul m-a delogat. Imi spune sec ca ultima oara m-am conectat pe 7 iunie, acum noua zile si nici nu am cum sa ma supar ca m-a dat afara. Insa in astea noua zile am fost intr-un iures de nedescris. Doua zile date complet peste cap, din cauza unui om neatent, care si-a deschis portiera sa se dea jos din masina EXACT cand eram in dreptul lui si mi-a facut masina praf pe partea dreapta. Totul intamplat pe o straduta minuscula, cu mine la volan, masina mea avand sub 20 la ora si totusi… A urmat o zi de nastere, un botez la care Rebecca a fost nasa si eu ajutorul ei, au urmat cele trei serbari de final de an comprimate in doar doua zile si astea sunt doar  „varfurile”, care au venit peste rutina noastra oricum si-asa arhiplina. Nici pe facebook nu am mai postat nimic si-am constatat fara strop de surprindere ca nimeni nu prea s-a sinchisit din cauza asta :) Azi e ultima zi de scoala a copiilor (ultima oficiala, desi neoficial sunt deja in vacanta) si ca in fiecare din ultimii ani, creierul imi ofera momentul clasic de „wow” in care realizez ca mi-au mai crescut copiii cu un an. De acum pot spune ca am un copil in a sasea, unul in a doua si unul in clasa intai. E greu de cuprins cu mintea, va spun. Si azi dimineata mi-a mai oferit creierul ceva de rumegat. Mai sunt fix 40 de zile pana fac 40 de ani. Asa ca am...

Radiografia unei zile perfecte

Va previn, o sa urmeze multe fotografii. In timp ce trei patrimi din prietenii de pe facebook au ales litoralul pentru minivacanta asta de 1 Iunie & Rusalii (multumim, Itsy Bitsy pentru 1 iunie!!!!), miercuri dupa amiaza am luat copilul mare direct de la scoala, cu uniforma si ghiozdan cu tot si am plecat glont spre Magura. Joi si vineri am stat cuminti (mai putin vineri cand am avut proasta inspiratie de a merge la Dino Park, noi si alte cateva mii de parinti cu copiii lor), insa sambata ne-am pus pe cai mari, ne-am trezit si noi mai devreme, am dotat copiii cu bocanci, ne-am umplut rucsacurile cu apa din belsug si ceva echipament de ploaie/racorire brusca/etc si am plecat cu cinci copii in drumetie, spre Cabana Curmatura, un traseu pe care eu si Radu il mai facusem toamna trecuta, dar fara kinderi. Acum ne-am zis ca ce-o fi o fi, in cel mai rau caz facem cale intoarsa daca nu duc copiii tot urcusul. Traseul nu este unul foarte dificil, insa este mult de mers, iar partea a doua a sa inseamna un urcus sustinut, pe alocuri chiar destul de abrupt. Raportez gradul de dificultate in primul rand la copii si la capacitatea lor de a face un efort intins pe mai multe ore. Ai nostri s-au descurcat de minune si daca ziceam ca se vor lati cand ajungem acasa, surpriza, au mai avut resurse sa alerge prin ograda inca cateva ore dupa terminarea traseului, cu aceeasi energie. Traseul a durat in total sase ore, cu aproximativ o ora de pauza binemeritata la cabana Curmatura, unde au...

1 iunie de poveste

Am mai jos o veste super super tare pentru voi. Pentru prima oară de când Ziua Copilului a devenit zi liberă naţională, de 1 Iunie echipa Itsy Bitsy FM invită toţi copiii şi părinţii la un eveniment cu peste 10 ore de distracţie în aer liber. Se va sărbători ceea ce Itsy Bitsy a obţinut în 2016 pentru toţi românii: o zi liberă, în care copiii să poată petrece împreună cu părinţii. De la 10:00 dimineaţa, Parcul Al.Ioan Cuza (fost I.O.R.) se va transforma într-un uriaş loc de distracţie, în care fiecare familie va putea alege activităţile preferate, căci sunt pregătite surprize în zonele: Itsy Bitsy Show, Itsy Bitsy Joacă, Itsy Bitsy Creativ, Itsy Bitsy Sport, Itsy Bitsy Bebe, Itsy Bitsy Foto şi Itsy Bitsy VIP de la Foişorul de Lemn. Copiii şi părinţii se vor implica în activităţi pe alei, vor intra în direct la radio, în transmisiunile live de dimineaţă, chiar de pe scena Itsy Bitsy Show. Pe scena Itsy Bitsy Show vor urca eroii preferaţi ai copiilor: Itsy, Bitsy, SuperZăpă şi Profesorul de Joacă Leon Magdan. Alături de ei vor veni artişti ca Virgil Ianţu, Marius Moga, actorul Marian Râlea, Gabriel Cotabiţă, Magicianul Bogdan Muntean şi chiar Maia Malancuş, câştigătoarea de la Vocea României Junior. Vor cânta şi vor dansa copii din cluburile: DeMogaCamp & Contrapunct, Grupul Miniton, Corul Liliput, Corul de Copii Radio, Şcoala de Joacă, Trouble Crew şi Mini Trouble, STEYsha School of Irish Dance, Clubul Davidans, Asociaţia pentru formare. Gazda serii va fi realizatoarea radio Ruxandra Rusan. La Zona Itsy Bitsy VIP, care va fi în Foişorul de lemn, părinţii vor putea fi...

Despre tatuaje, povesti, artisti si oameni misto

Bogdana v-a povestit despre tatuajele ei si eu v-am promis ca va voi spune si povestea mea. Nu prea stiu cum, mai bine zis cu ce sa incep. Eu am multe tatuaje, mult mai multe decat Bogdana si mai am destule idei si chiar si programari facute pentru urmatoarele sedinte de tatuat. Totul a inceput cu un tatuaj dedicat copiilor in care am vrut sa surprind initialele si data lor de nastere. Imi amintesc ca am ajuns la Teo care atunci avea salonul undeva in spatele fostului magazin Adam, am facut cunostinta si apoi ne-am asezat si i-am povestit pur si simplu ce imi doresc. Am ajuns la detalii la care eu nu ma gandisem cum ar fi, tipul fonturilor sau grosimea acestora si am stabilit ca ne vedem peste 1 saptamana si ca pana atunci Teo va desena ceea ce eu imi doream/imaginam. Pe vremea aia programarile pentru intalniri erau facute de Andrei, fratele lui Teodor Isfan, un baiat foarte jovial, comunicativ si simpatic, pasionat de….magie (a trecut chiar si pe la “Romanii au talent” si intre timp Andrei a ajuns un magician de succes in Anglia). Am asteptat cu nerabdare urmatoarea intalnire. Atunci cand am ajuns din nou la Machina Electrica (asa ii gasiti pe Irina, Teo si Coma pe facebook), desenul cu tatuajul meu era deja pregatit si era mult mai ok decat ceea ce imi imaginasem eu. A urmat sesiunea de tatuat si in timpul acesteia am stabilit impreuna cu Teo detaliile pentru urmatorul tatuaj care a fost o cruce celtica. Apoi, i-am spus lui Teo ca imi doresc sa imi tatuez o leoaica (Bogdana)...