La mare, la soare, la fotbal si relaxare

Din 10 Iunie urmeaza fotbal, mult fotbal de calitate. Noi ne-am facut tot felul de planuri atunci cand Romania s-a calificat la campionatul european din Franta, ne-am gandit daca sa mergem acolo, mai ales pentru atmosfera, apoi ne-am razgandit si am zis ca e mai sigur daca ramanem acasa alaturi de copii. In ultima luna am tot dezbatut despre locul in care vom urmari campionatul european de fotbal, cel putin meciurile Romaniei. Am vorbit cu prieteni, am luat in calcul mai multe optiuni dar nici una din ele nu mi-a atras atentia. In acelasi timp Bogdana ma tot intreba cum ar fi daca i-am duce pe Radu, David si Rebecca pentru cateva zile la Marea Neagra in luna Iunie, inainte sa se termine scoala. David si mai ales Radu ne-au tot intrebat in ultima vreme cum e marea din Romania, ei neaducandu-si aminte decat de cea din Grecia :). Rebecca e la final de clasa a IV-a, cu evaluari, stress si multe ganduri despre cum si ce va fi de la anul, deci o mini surpriza era binevenita pentru toata lumea. M-am pus pe cautat bineinteles fara a-i spune Bogdanei toate criteriile mele, tinand cont si de faptul ca trebuie sa vad meciurile Romaniei intr-un loc cu o atmosfera cat mai aproape de cea de pe stadion (iar in mintea mea asta trebuia sa se intample in Bucuresti). Am tot cautat locatii si hoteluri, am citit recomandari ale altor parinti pana cand intr-una din zile am dat peste Blaxy. Blaxy se anunta a fi o locatie atipica pentru Romania. Asa cum puteti citi si pe pagina oficiala, Blaxy este...

Fotbal si ciocolata

Am dat peste articolul de aici. Titlul m-a facut sa il citesc “Extremistilor nu le place ciocolata”. Nu e asa ca suna ciudat? Cititi si uitati-va la filmare pana la capat. O sa aflati cu surprindere, mai ales cei care aveti copii, ca pana in acest moment voi si familia voastra ati mancat ciocolata cu chipuri de arieni imprimate pe ambalaj. Mie unul ideea celor de la Kinder de a imprima pe ambalaje fotografii cu jucatorii nationalei Germaniei la varsa copilariei mi se pare una extraordinara! Marketing destept, facut la momentul potrivit si mai ales in felul potrivit. Ceea ce ma sperie este reactia extremistilor la ideea ca pe ambalajele Kinder vor aparea figurile (si numele), nu tocmai de arieni ale unor jucatori emblematici ata pentru nationala Germaniei cat si pentru tot fotbalul cel putin la nivel european: Jerome Boateng, Shkodran Mustafi, Karim Bellarabi, Emre Can, İlkay Gündoğan, Sami Khedira, Mesut Özil. Oare extremistii germani care tocmai au cerut retragerea produselor de pe piata, la meciurile ce urmeaza la campionatul european daca Boateng sau Özil vor inscrie pentru Germania se vor bucura strigand “scheiße”?! Oare in Romania cum va fi? Atunci cand vom avea si noi in nationala de fotbal (sau alt sport popular) un jucator de culoare va exista vreo initiativa pentru a strange semnaturi impotriva prezentei acestuia pe teren? De la homofobie pana la xenofobie nu este decat un pas foarte, foarte mic. Catre ce ne indreptam oare? Pana unde putem impinge absurdul? sursa foto:...

Un weekend in Parcul National Buila – Vanturarita

Daca deja nu stiti acest lucru, si eu, si Bogdana am absolvit (la diferenta de 4 ani) liceul Sfantul Sava. A fost probabil perioada din adolescenta noastra care ne-a marcat cel mai mult. Eu am ramas din acea perioada si cu prietenii cei mai apropiati pe care ii am. Tocmai din acest motiv, mai ales in ultimii 5 ani, eu si gasca din liceu, de doua – trei ori pe an, incercam sa ne revedem si sa petrecem (la propriu) cateva zile impreuna alaturi de familiile noastre. Am inceput cu Bucuresti, apoi am continuat de mai multe ori cu Sinaia si Magura. Weekendul care tocmai a trecut a venit randul unei noi intalniri de data aceasta intr-o zona aproape necunoscuta, la Olanesti. Am ales Olanesti dupa ce am citit despre frumusetea locurilor de acolo, am stat de vorba cu oameni nascuti in zona si care mi-au spus toti ca Valcea este probabil cel mai frumos judet din tara. Cazarea am cautat-o pe internet, uitandu-ne dupa numarul de camere (aveam nevoie de minim 7), impresiile despre locatia respectiva si bineinteles tinand cont de faptul ca impreuna cu noi sunt cel putin 7 copii de varste diferite si catelul Toto. Dupa vreo doua zile de cautari am ales pensiunea Casa Vanatorilor. Pensiunea este situata la intrarea in Olanesti si are multe lucruri care o recomanda ca o locatie aproape perfecta pentru petrecerea vacantei. As enumera printre altele – curtea extrem de mare, plina de iarba si la poalele careia curge raul Olanesti, animalele pentru copii (fazani, ponei), locul de joaca amenajat, terasa foarte incapatoare, cele doua locuri pentru gratar, tiroliana si...

Femei pe Matasari – editia 2016

Weekendul acesta are loc a sasea editie a Femei pe Matasari. Dincolo de faptul ca nu am ratat in ultimii trei ani nicio editie si imi place la nebunie atmosfera relaxata si hippie flower power de acolo, anul acesta cred ca va fi si mai simpatic, din mai multe motive. Manifestul   Line-up super fain de formatii (preferatii mei, mai jos): French Kissing Booth, cu ajutorul careia se vor strange bani pentru Radu Fabian Dobre. Povestea lui o aveti mai jos: Radu a inceput sahul la varsta de 5 ani. A fost „dragoste la prima vedere”, dupa prima lectie de sah jucand cu oricine accepta provocarea. De atunci aproape toate week-end-urile si le-a petrecut mergand la Club jucand sah cu aceeasi bucurie ca in primele zile. Este un jucator corect, iubit si admirat de colegii sai. Acasa, rezolvarea diagramelor si studierea partidelor marilor maestrii fac parte din rutina zilnica. Este pasionat si de matematica, desi sahul i se pare mai antrenant. Cumva sahul si matematica sunt inrudite, amandoua avand darul de a dezvolta gândirea ordonată, logică, sistematică şi analitică, precum şi creativitatea. La mai putin de 10 ani, Radu Fabian Dobre a obtinut anul acesta trei medalii la Campionatele Nationale Individuale pentru juniori de sah clasic, rapid si blitz: medalii de aur la sah rapid si sah blitz si medalie de argint la sah clasic. Anul acesta Radu Fabian Dobre va reprezenta Romania la Campionatele Mondiale de sah pentru juniori la grupa sa de varsta – 10 ani. Acestea vor avea loc in perioada 18.10-31.10.2016 in Batumi/Georgia. La o competitie de asemenea anvergura fiecare copil ar trebui insotit cel putin de antrenorul sau, antrenor de care are nevoie pentru analiza partidelor, pentru pregatirea fiecarei partide inainte de...

Am primit mail de la Nicusor Dan

Zilele trecute in inbox-ul blogului nostru a ajuns un mesaj care ne-a surprins intr-un mod placut. Domnul matematician, candidat la primaria municipiului Bucuresti, Nicusor Dan, ne-a scris trimitandu-ne o invitatie la o intalnire in care sa dezbatem problemele comunitatii de parinti din Bucuresti (si nu numai). Nu va ascundem faptul ca l-am sustinut si votat pe Nicusor Dan si la alegerile din 2012. Personal nu va ascund nici faptul ca si atunci si acum am avut si am anumite retineri legate de capacitatea manageriala a domnului Nicusor Dan de a schimba lucrurile si de a gestiona tot ceea ce inseamna o capitala europeana in 2016. Pe de alta parte, cred cu tarie ca este singurul candidat care merita voturile noastre. Invitatia pe care noi am primit-o mi-au scos din nou in evidenta principalele lucruri prin care Nicusor Dan se diferentiaza de toti ceilalti candidati: inteligenta si bunul simt. Noi, prin acest articol, declaram public faptul ca il sustinem pe Nicusor Dan. Pe voi, dupa ce cititi mesajul de mai jos, cel primit de noi, va rugam sa ne trimiteti intrebarile voastre pentru Nicusor Dan, intrebari pe care i le vom adresa direct si deschis si apoi vom publica raspunsurile pe blog. Intrebarile ni le puteti trimite fie pe email fie in comentariile la acest articol. Email-ul primit de noi este urmatorul:   „Bună Bogdana,   Iti adresez o invitatie la o intalnire pe problemele comunitatii de parinti. Alături de mine sunt Andrei şi Diana, care te vor contacta zilele următoare pentru a confirma disponibilitatea ta.   Pentru mine este foarte important sa am ocazia sa discut deschis şi concret...

Doppelherz – o alternativa in prevenirea aparitiei ridurilor

Ma apropii cu pasi din ce in ce mai repezi de pragul 40+, insa pe masura ce trece timpul, ma simt din ce in ce mai putin stresata si presata de acest prag. Ba, mai mult, as putea spune ca ma simt din ce in ce mai bine in propria-mi piele, din ce in ce mai constienta de frumusetea mea si din ce in ce mai sigura pe mine. In mod clar, la mijloc e un complex de factori si de la felul in care stilul meu de viata, alimentatie are implicatii directe si pana la familie si oamenii cu care aleg sa interactionez, care au si ei, fiecare in felul sau un efect asupra mea si asupra starii mele de “well-being”. As mai adauga faptul ca, pentru mine conteaza enorm si “alegerile” pe care le fac zilnic, in fiecare situatie in care ma aflu si e o munca asidua si constanta aici, fiindca incerc zilnic sa ma educ sa aleg sa vad doar partile bune sau educative dintr-un context sau altul. Asta nu inseamna nici ca sunt intr-o stare perpetua de negare, sau ca bag sub pres anumite aspecte sau intamplari negative. Insa, pur si simplu, refuz sa le las sa ma acapareze. Le acord atata atentie cata le trebuie pentru a le rezolva intr-un fel sau altul si gata, reset, urmatorul la rand. Pentru sanatatea mea mentala este extraordinar! Revenind la povestea de azi si la ceea ce fac eu a la long pentru a avea grija de mine, dincolo de sport (care a ajuns sa fie omniprezent intr-un fel sau altul in viata mea), dincolo de...

Opt zile interesante. Peripetiile ultimelor 48 de ore

Vara trecuta, cred ca in penultima sau ultima zi, am descoperit o plaja. Este destul de ascunsa vederii, mai ales ca soseaua, care altfel este la doi pasi de plaja, este intr-o mare linie dreapta, ce vine dupa multe, multe curbe, asa ca aproape nimeni nu sta sa admire peisajul, ci apasa pedala de acceleratie. Nu e nimic, pierderea lor, castigul nostru, fiindca, dupa cum ziceam, plaja e aproape pustie. Anul trecut eram noi cinci, un cuplu cu o chitara si o familie de nordici dupa vorba si dupa port. Foarte hipsterish, as adauga :) Anul asta am fost singuri :) iar eu sunt mandra ca am reusit performanta de a-mi convinge toata familia sa adune scoici cot la cot cu mine (de regula eram doar eu cu fundul in sus si ochii-n nisip si ceilalti ma bodoganeau non stop. Acum cred ca a fost o mobilizare tacita intre ei, de genul: „Hai sa o ajutam pe nebuna sa stranga mai repede” :))))   Nu am golit toata plaja de scoici, fiindca mai aveam planuri pentru ziua respectiva (de fapt, ii deturnasem si facusem un ocol special pentru plaja asta, ca eram un pic stresati de cele doua celule imense care se tot dezvoltau pe continent, la doi pasi de noi – una din ele e foarte vizibila in poze). Si fiindca insula asta este mereu surprinzatoare si de asta o iubim noi atat de mult, treizeci de minute mai tarziu eram in creierii muntilor, dupa niste hurducaieli, pe un drum catalogat de David drept „groaznic”. Am reusit sa bag in sperieti toata masina, dupa ce un bondar inofensiv a catadicsit sa intre...

Angry Birds – filmul

In weekendul trecut am fost impreuna cu copiii la vizionarea avanpremierei filmului Angry Birds. Copiii (mai ales baietii) sunt fani declarati, au jocuri, jucarii, carti, tricouri, DVD-uri, cunosc personajele si povestea. Marketing-ul Rovio a functionat perfect. Ne-am pornit de acasa cu ei plini de entuziasm si nerabdare pentru a-i vedea si in cinematograf pe Red (mare si mic, dupa cum le spune Raducu), pe Bomb, pe Chuck, pe porci. Cred ca eu eram singurul din toata familia care privea oarecum circumspect ce avea sa vina. Am ajuns la Grand Cinema cu doar cateva minute inainte de inceperea filmului timp suficient insa pentru copii sa se bucure de surprizele pregatite de cei de la Baneasa Shopping City si de distribuitorul filmului in Romania. Incalzirea era facuta asa ca am purces cu mic cu mare inspre locurile indicate pe bilete. Noi la Grand Cinema nu ajungem foarte des, dar experientele pe care le-am avut in trecut, inclusiv impreuna cu Radu, David si Rebecca, au fost super ok (am mai povestit despre ele). De data asta am fost surprins oarecum de faptul ca spre deosebire de alte cinematografe la care primesti ochelarii 3D sigilati in punga, aici i-am ales singuri dintr-un lighean mare cu ochelari deja purtati si multi cu lentilele murdare. Filmul a inceput, copiii bineinteles se distrau si spre surprinderea mea incet dar sigur am inceput sa fac si eu acelasi lucru, iar dupa primele minute toata retinerea mea s-a risipit ca prin minune. Filmul este extrem de bine realizat desi povestea lui este simpla iar personajele (vocile acestora) sunt interpretate de actori care mie nu imi spun aproape nimic....

Opt zile interesante. Ziua cu macii.

Prima zi in care pot spune ca am fost cu adevarat exploratori, a fost ziua de luni, zi in care am izbutit sa facem traseul pe Aliki, in ciuda unor rafale de vant care ne luau pe sus. A meritat tot efortul.   Plaja din Aliki e neschimbata.   Cateva panorame Si escapada din Panagia, care s-a lasat cu descoperirea unui atelier de ceramica superb! Si o Paradise Beach, asa cum nu am mai vazut-o pana acum. Pustie, dar la fel de superba.   Urmatoarea noastra oprire a fost la Arhangelou, unde i-am asteptat pe Mihali si Marina, care in acest an au avut onoarea de a conduce procesiunea traditionala de Paste din Thassos, care se tine mereu in a doua zi, si pleaca de la Theologos si se opreste la Arhangelou, la manastirea de pe coasta. Desi incepuse sa si picure si eram dupa o zi intreaga de peregrinari, baietii au mai avut totusi puterea de a urca jumatate de culme si de a astepta procesiunea sus pe deal.   Am terminat ziua fulminant, ca in zilele bune de anul trecut, cu o escapada pana in Theologos, toti tanjund dupa un singur lucru: o bucata uriasa si crocanta de friptura de miel. Pe final ne-a prins si o ploaie ce ne-a facut ciuciulete, dar atmosfera era atat de placuta, incat am mers agale, prin ploaie, pana la masina, fara sa ne mai facem griji cat de tare ne udam. Paradoxal, aceasta a fost si prima zi in care nu am mai ratacit nimic (avea sa se dovedeasca si singura, de altfel!). Highlight-urile zilei: caracatita impecabila de la taverna...