Cand o casa devine acasa

Acum vreo doua saptamani IKEA mi-a pus intrebarea asta: “Ce inseamna pentru tine “acasa”?” si m-am gandit ca cel mai simplu ar fi sa las imaginile sa vorbeasca singure si a iesit filmuletul acesta, pe care l-am facut dintr-o suflare si care m-a emotionat mai mult decat m-as fi asteptat. Si tocmai din acest motiv, fiindca mi-a intrat la inima intr-un mod in care nu ma asteptam, vreau un pic sa si dezvolt ideea asta de “acasa” si sa povestesc si in cuvinte ce inseamna pentru noi. Eu stau de 15 ani in casa in care locuim in prezent. Pentru mine este a doua casa in care locuiesc pe termen lung si atasamentul fata de ea este greu de estimat sau de exprimat in cuvinte. Este casa in care m-am bucurat sau am plans, in care am dat petreceri si am sarbatorit in care s-au nascut si cresc copiii. Acest acasa al nostru face parte din familie. E ca un organism viu, care s-a schimbat si s-a dezvoltat odata cu noi, cu venirea fiecarui membru nou in familie (inclusiv venirea cateilor a remodelat un pic lucrurile). E locul in care ne regasim pe noi insine, locul in care ne recapatam linistea si suflul dupa o zi nebuna si plina, locul in care am venit cu copiii de la maternitate, au facut primii pasi dar au si tras primele cazaturi. O simt vie si am acest atasament profund fata de ea poate si pentru ca nu sunt deloc genul nomad, si prefer constanta si continuitatea in detrimentul schimbarii. Ma gandesc ca totusi nu e o problema de adaptabilitate, ci doar de...

De ce continui sa merg la Revvolution luna de luna

Se tot vorbeste de Revvolution de cateva luni incoace, am in comunitatea mea o multime de persoane care merg si ele acolo, care au scris, au documentat experientele lor, Radu a scris de foarte multe ori si m-am gandit ca totusi ar fi cazul sa imi povestesc si eu experienta mea, mai ales fiindca ma intreaba o gramada de lume de ce merg si cum este acolo. Sunt client Revvolution de opt luni de zile. Cu exceptia unei singure luni care a fost „complimentary”, in care am fost numita „ambasador Revvolution” (dar intre noi fie vorba nu stiu cat de bine m-am achitat de aceasta sarcina), in rest, atat eu cat si Radu ne-am platit cu constiinciozitate fiecare sesiune lunara, ceea ce recunosc ca a fost un efort financiar destul de serios pentru familia noastra. Am beneficiat si de niste oferte, de exemplu, in noiembrie anul trecut am prins 3 luni oricand in 2017 la 99 de euro luna, ceea ce pe de o parte ne-a ingreunat bugetul atunci, dar ne-a degrevat anul acesta, ulterior au mai venit si altele, la 100 de euro + 25 de euro 4 antrenamente extra, anyway, una peste alta a fost suportabil costul. Intr-adevar, vorbeam si cu Radu, ar fi perfect daca ar exista niste pachete pentru noi, cei care venim luna de luna (chiar daca in iulie si in august zicem pas, din septembrie suntem decisi sa ne reintoarcem), insa pana se lucreaza la ele noi suntem multumiti si asa. Mi se pare cumva ciudat sa spun ca e un efort financiar pentru noi, fiindca pe vremea cand fumam amandoi, o suma identica o...

40 pana la 40

A trecut atata timp de cand nu am mai scris, incat pana si site-ul m-a delogat. Imi spune sec ca ultima oara m-am conectat pe 7 iunie, acum noua zile si nici nu am cum sa ma supar ca m-a dat afara. Insa in astea noua zile am fost intr-un iures de nedescris. Doua zile date complet peste cap, din cauza unui om neatent, care si-a deschis portiera sa se dea jos din masina EXACT cand eram in dreptul lui si mi-a facut masina praf pe partea dreapta. Totul intamplat pe o straduta minuscula, cu mine la volan, masina mea avand sub 20 la ora si totusi… A urmat o zi de nastere, un botez la care Rebecca a fost nasa si eu ajutorul ei, au urmat cele trei serbari de final de an comprimate in doar doua zile si astea sunt doar  „varfurile”, care au venit peste rutina noastra oricum si-asa arhiplina. Nici pe facebook nu am mai postat nimic si-am constatat fara strop de surprindere ca nimeni nu prea s-a sinchisit din cauza asta :) Azi e ultima zi de scoala a copiilor (ultima oficiala, desi neoficial sunt deja in vacanta) si ca in fiecare din ultimii ani, creierul imi ofera momentul clasic de „wow” in care realizez ca mi-au mai crescut copiii cu un an. De acum pot spune ca am un copil in a sasea, unul in a doua si unul in clasa intai. E greu de cuprins cu mintea, va spun. Si azi dimineata mi-a mai oferit creierul ceva de rumegat. Mai sunt fix 40 de zile pana fac 40 de ani. Asa ca am...

Radiografia unei zile perfecte

Va previn, o sa urmeze multe fotografii. In timp ce trei patrimi din prietenii de pe facebook au ales litoralul pentru minivacanta asta de 1 Iunie & Rusalii (multumim, Itsy Bitsy pentru 1 iunie!!!!), miercuri dupa amiaza am luat copilul mare direct de la scoala, cu uniforma si ghiozdan cu tot si am plecat glont spre Magura. Joi si vineri am stat cuminti (mai putin vineri cand am avut proasta inspiratie de a merge la Dino Park, noi si alte cateva mii de parinti cu copiii lor), insa sambata ne-am pus pe cai mari, ne-am trezit si noi mai devreme, am dotat copiii cu bocanci, ne-am umplut rucsacurile cu apa din belsug si ceva echipament de ploaie/racorire brusca/etc si am plecat cu cinci copii in drumetie, spre Cabana Curmatura, un traseu pe care eu si Radu il mai facusem toamna trecuta, dar fara kinderi. Acum ne-am zis ca ce-o fi o fi, in cel mai rau caz facem cale intoarsa daca nu duc copiii tot urcusul. Traseul nu este unul foarte dificil, insa este mult de mers, iar partea a doua a sa inseamna un urcus sustinut, pe alocuri chiar destul de abrupt. Raportez gradul de dificultate in primul rand la copii si la capacitatea lor de a face un efort intins pe mai multe ore. Ai nostri s-au descurcat de minune si daca ziceam ca se vor lati cand ajungem acasa, surpriza, au mai avut resurse sa alerge prin ograda inca cateva ore dupa terminarea traseului, cu aceeasi energie. Traseul a durat in total sase ore, cu aproximativ o ora de pauza binemeritata la cabana Curmatura, unde au...

1 iunie de poveste

Am mai jos o veste super super tare pentru voi. Pentru prima oară de când Ziua Copilului a devenit zi liberă naţională, de 1 Iunie echipa Itsy Bitsy FM invită toţi copiii şi părinţii la un eveniment cu peste 10 ore de distracţie în aer liber. Se va sărbători ceea ce Itsy Bitsy a obţinut în 2016 pentru toţi românii: o zi liberă, în care copiii să poată petrece împreună cu părinţii. De la 10:00 dimineaţa, Parcul Al.Ioan Cuza (fost I.O.R.) se va transforma într-un uriaş loc de distracţie, în care fiecare familie va putea alege activităţile preferate, căci sunt pregătite surprize în zonele: Itsy Bitsy Show, Itsy Bitsy Joacă, Itsy Bitsy Creativ, Itsy Bitsy Sport, Itsy Bitsy Bebe, Itsy Bitsy Foto şi Itsy Bitsy VIP de la Foişorul de Lemn. Copiii şi părinţii se vor implica în activităţi pe alei, vor intra în direct la radio, în transmisiunile live de dimineaţă, chiar de pe scena Itsy Bitsy Show. Pe scena Itsy Bitsy Show vor urca eroii preferaţi ai copiilor: Itsy, Bitsy, SuperZăpă şi Profesorul de Joacă Leon Magdan. Alături de ei vor veni artişti ca Virgil Ianţu, Marius Moga, actorul Marian Râlea, Gabriel Cotabiţă, Magicianul Bogdan Muntean şi chiar Maia Malancuş, câştigătoarea de la Vocea României Junior. Vor cânta şi vor dansa copii din cluburile: DeMogaCamp & Contrapunct, Grupul Miniton, Corul Liliput, Corul de Copii Radio, Şcoala de Joacă, Trouble Crew şi Mini Trouble, STEYsha School of Irish Dance, Clubul Davidans, Asociaţia pentru formare. Gazda serii va fi realizatoarea radio Ruxandra Rusan. La Zona Itsy Bitsy VIP, care va fi în Foişorul de lemn, părinţii vor putea fi...

Despre tatuaje, povesti, artisti si oameni misto

Bogdana v-a povestit despre tatuajele ei si eu v-am promis ca va voi spune si povestea mea. Nu prea stiu cum, mai bine zis cu ce sa incep. Eu am multe tatuaje, mult mai multe decat Bogdana si mai am destule idei si chiar si programari facute pentru urmatoarele sedinte de tatuat. Totul a inceput cu un tatuaj dedicat copiilor in care am vrut sa surprind initialele si data lor de nastere. Imi amintesc ca am ajuns la Teo care atunci avea salonul undeva in spatele fostului magazin Adam, am facut cunostinta si apoi ne-am asezat si i-am povestit pur si simplu ce imi doresc. Am ajuns la detalii la care eu nu ma gandisem cum ar fi, tipul fonturilor sau grosimea acestora si am stabilit ca ne vedem peste 1 saptamana si ca pana atunci Teo va desena ceea ce eu imi doream/imaginam. Pe vremea aia programarile pentru intalniri erau facute de Andrei, fratele lui Teodor Isfan, un baiat foarte jovial, comunicativ si simpatic, pasionat de….magie (a trecut chiar si pe la “Romanii au talent” si intre timp Andrei a ajuns un magician de succes in Anglia). Am asteptat cu nerabdare urmatoarea intalnire. Atunci cand am ajuns din nou la Machina Electrica (asa ii gasiti pe Irina, Teo si Coma pe facebook), desenul cu tatuajul meu era deja pregatit si era mult mai ok decat ceea ce imi imaginasem eu. A urmat sesiunea de tatuat si in timpul acesteia am stabilit impreuna cu Teo detaliile pentru urmatorul tatuaj care a fost o cruce celtica. Apoi, i-am spus lui Teo ca imi doresc sa imi tatuez o leoaica (Bogdana)...

Dilemele parintilor in vremea adolescentei

Mai este putin timp pana pe 28 mai cand va fi o noua intalnire cu Oana Moraru, de data asta dedicata primilor pasi spre adolescenta. Pasi pe care, mai usurel, sau dimpotriva mai apasati uneori, am inceput si noi sa ii facem alaturi de Rebecca. Si oh, vai, cate intrebari si cate dileme am si cat de complicat mi se pare dintr-odata totul si cat fine tuning reinvat sa fac si cat de des am senzatia ca o dau magistral in bara, chiar daca uneori mai imi vin validari din locuri neasteptate ca totusi ceea ce fac, fac bine, si da, oricat v-ati da ochii peste cap, mai am nevoie si de asa ceva din cand in cand. I-am pus Oanei doua intrebari, asta asa, ca sa incalzim un pic atmosfera in asteptarea zilei de duminica, 28 mai, cand va avea loc workshopul Adolescenta – Anii Identitatii. Aveti mai jos si intrebarile mele si raspunsurile ei, va mai spun doar ca biletul in mod normal este 250 de lei, insaaa, la fel ca si data trecuta, daca doriti sa va inscrieti, aveti din partea blogului nostru o reducere de 50 de lei. Tot ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti pe mail, la voceaparintilor@gmail.com si sa mentionati codul de reducere ParentingPR_bogdanadobre. Cunoastem sistemul de invatamant, in esenta el nu s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului si in anumite situatii particulare nu s-au schimbat nici macar oamenii din el. Suntem cu totii de acord ca sistemul este departe de a fi perfect si asta este poate frustrarea principala  a parintilor, a copiilor si a multor cadre didactice deopotriva. Incepand cu...

Dupa 25 de ani

Cred ca trebuie sa va avertizez de la bun inceput, urmeaza un articol care este foarte posibil sa va afecteze emotional :). Sambata am avut intalnirea de 25 de ani de la terminarea liceului. Da, au trecut 25 de ani, nu mai sunt chiar asa de tanar desi eu asa vreau sa cred in continuare. M-am revazut cu oameni dragi mie, m-am reintalnit cu prieteni foarte vechi, am vizitat liceul si chiar si clasa in care am invatat vreme de 4 ani – daca nu cei mai frumosi, cu siguranta cei mai intensi ani din viata mea de pana acum. Pentru ca nu se putea altfel, la final de zi am avut si o petrecere de pomina, la fel ca cele de acum peste 25 de ani, cu muzica buna si la fel de “batrana” ca si noi, cu multa distractie si in egala masura bucurie si  multa nostalgie. Am ras, ne-am bucurat de revedere, unii dintre noi au mai si plans si cu siguranta absolut toti am trait cateva clipe in care mintea si inima noastra s-au intors in timp, la anii de liceu. Multa emotie, multa bucurie, probabil ca si urme de tristete si melancolie. Pe batranul Sfantul Sava (Balcescu pe vremea noastra, pana in 1990) l-am gasit la fel de impunator. Culoarele mari si largi, salile de clasa inalte cu usile care parca sunt aduse din Alice in Tara Minunilor, holul de la intrare, gangul, toate sunt aproape la fel ca acum 30 de ani. Singurul care a disparut, de fapt a fost mutat in curtea mare a liceului, este terenul, locul care in afara de...

Vacante altfel, impreuna cu copiii

La inceput de Martie va spuneam care sunt planurile noastre de viitor legate de blog. De atunci si pana acum pasii pe care i-am facut au fost mici dar apasati. Cel mai important este ca ne-am reapucat de scris chiar daca inca nu o facem cu regularitate. De fapt este exact asa cum v-am spus, scriem despre lucrurile care ne plac, care ne atrag atentia, ne implicam doar in proiectele care sunt “pe aceeasi lungime de unda cu noi”. In rest, ne dedicam cat de mult putem copiilor si familiei si face incercam sa facem cat mai mult ceea ce ne place, sa calatorim :) Si daca tot am ajuns la calatorii, trebuie sa va spunem ca o sursa de inspiratie si sfaturi si speram noi si parteneri de calatorie cat mai curand si de cat mai multe ori, ne vor fi Alina, Florin si copiii lor Ionut si Andrei, mai pe scurt Familia Hai Hui. Alina si Florin au pornit de curand proiectul lor de suflet blog-ul – jurnal de calatorii si sfaturi pentru vacantele in familie. Noua ne-au povestit despre proiect cu ceva inainte sa il porneasca. Ideea lor ne-a cucerit de prima oara de cum am auzit-o. Si nu e vorba doar despre idee, ci de aceea chimie care la noi exista cumva la nivel de familie. Adica noua ne place de Alina si Florin, iar copiilor nostri atunci cand s-au vazut prima oara le-a luat maxim 20 de secunde pentru a se imprieteni. :) Cred ca ei sunt in acest moment singura sursa on line care poate inspira cu adevarat familiile cu copii sa se...

Tatuajele mele

Dupa cum multi/multe stiti, am „cateva” tatuaje. Destule sau poate nu, depinde din perspectiva cui privesti :) fiindca daca ar fi sa o intrebam pe mama, ar zice ca si unul e prea mult, daca e sa ma intrebi pe mine, as mai avea cateva pe lista si pentru fiecare dintre ele as avea un motiv serios pentru a-l pune pe piele. De cand le-am facut am avut parte de o gramada de reactii din partea celor cu care am interactionat, de la cele mai firesti, pana la unele pe care le-as putea numi, fara sa exagerez, chiar invazive. Daca cel mai multi au avut reactii de „wow”, „unde?”, „cat de interesant” si in general s-au inscris pe un trend contemplativo-analitico-admirativ (al ideii de tatuaj in sine, mai ales), am avut si cateva momente in care m-am simtit mai mult sau mai putin stanjenita sau amuzata de reactiile lor. Am avut o situatie in care o persoana cu care nu mai interactionasem in viata mea pana acel moment sa imi apuce mana ca sa pipaie tatuajul, ocazie sa imi amintesc de toate acele pipaieli primite pe burtile mele de gravida, complet deranjante si intruzive. Pentru ca, nu-i asa, cum burta de gravida este vazuta ca un bun comun si spatiul personal trebuie sa fie incalcat atunci, la fel si in cazul tatuajelor, spatiul personal dispare pentru anumite persoane. O alta coincidenta a facut ca la cateva luni dupa ce Teo mi-a tatuat pe mana balena cu cocoasa (pe care, by the way, am „gandit-o”/cautat-o mai bine de doi ani) sa apara isteria cu balena albastra. Va provoc sa incercati sa imi spuneti cam de...