Lectie de solidaritate

Am citit pe blogul Lolei o poveste cu adevărat impresionantă. Despre oameni, omenie, solidaritate, prietenie, iubire, speranță, viață. Oricât ar fi de cutremurătoare povestea, vă rog să o citiți până la capăt, pentru că este o lecție pentru noi toți. Și poate reușim să o aplicăm și în cazul lui Cristian Ștefan, și în cazul lui Gruia. Povestea începe în urmă cu peste trei ani, când Alexia în vârstă de doi ani si jumătate a început să se plângă de dureri de picioare și să acuze o stare de slăbiciune vizibilă. Rezultatele analizelor au arătat un diagnostic nemilos: leucemie. De atunci și până acum Ali și cu parinții ei și-au petrecut mare parte din timp în spitale, în tratamente dureroase atât fizic cât și psihic. În continuare vă prezint fragmente dintr-o scrisoare trimisă Lolei de către Anca, mama Alexiei: Eu lucrez pentru o corporatie americana adevarata cu sediul in Atlanta intr-o cladire insirata pe mult etaje, cu oameni care nu se cunosc si nu si vorbesc, cu un sediu european la Londra, mai mic si mai uman. Si cu birouri micute raspandite prin lume.
 Atunci cand s-a imbolnavit Ali le-am spus colegilor si sefului meu, lumea a incremenit pentru cateva secunde. Eram o echipa mica – regional managerii din Europa, cinci oameni care ne sustineam unul pe altul ca sa ne pastram normalitatea. Nu cred ca m-am gandit prea mult la ce si cum or sa primeasca ei vestea asta asa ca doar am spus-o. Steve m-a rugat sa-l las sa ma ajute. Mi-a spus ca am mai multi prieteni decat cred si ca toti isi doresc sa faca...

O altfel de leapsa

Am primit-o de la Ada, si chiar daca nu as fi primit-o tot as fi preluat-o. Este vorba de a duce povestea lui Gruia mai departe. Gruia este un baietel care vrea sa vada lumea in care s-a nascut. Sufera de retinopatie, desprindere de retina, afectiune pe care a dezvoltat-o deoarece s-a nascut prematur iar cei care ar fi trebuit sa semnaleze aceasta problema nu au facut-o. Pentru Gruia ajutorul, operatia de care avea nevoie de la inceput, a venit prea tarziu. Acum exista o sansa, un tratament cu celule stem, care nu se poate face decat in China. Pentru care are nevoie de bani. Iar pentru asta suntem noi aici, sa ajutam si sa-i ducem povestea mai departe. Dau leapsa mai departe catre oricine vrea sa o preia. Si, sincer, as vrea sa nu mai existe asemenea cazuri cutremuratoare. Se...

O noua sansa

„Și avem atât de multe de învățat de la copii. Poate dacă am lua un strop din pofta lor de viață și din inocența lor, lumea ar fi un loc mult mai bun de trăit. Și noi am zâmbi mai mult. Și am iubi mai mult. ” Asa mi-am terminat postul anterior. Plin de viata. Acum haideti sa vedem cum putem aduce din nou viata in aceasta familie. Este vorba de doi oameni, care acum trei ani au adoptat un baietel. Cu totii stim ce inseamna sistemul roman al adoptiilor, cred. Dupa un an de zile, au reusit sa devina parinti cu acte in regula, dar dupa opt luni de la vestea minunata, au aflat ca puiul lor, pentru care se luptasera este bolnav. In momentul de fata, singura posibiltate pentru puiul lor de a supravietui este un transplant, care costa nici mai mult nici mai putin decat 150.000 de euro. Ca sa cititi povestea lui, intrati pe: http://www.cristianstefan.ro/. Haideti sa facem in asa fel incat sa aratam ca ne pasa si ca suntem oameni. As mai scrie multe, dar imi este greu. Imi este greu cand ma gandesc la tortura la care sunt supusi cei doi parinti. De aceea apelez la umanitatea ce zace in fiecare dintre noi.Postati si voi, astfel incat sa raspandim vorba si sa ii dam o sansa lui Cristian Stefan. Conturile in care se pot face donatii sunt: BRD sucursala Academiei: RON :RO64BRDE410SV25155484100 EUR :RO86BRDE410SV25156014100 USD :RO24BRDE410SV25156284100 Titular de conturi: FLORESCU NICOLAE – tatal lui Stefanut Povestea lui Cristian Stefan am preluat-o de pe blogul Mariei, si o puteti citi si pe Jurnalul Mariucai...