Ziua de 20 ianuarie e atipica pentru mine.

In 2006 trebuia sa ajung la o petrecere la Burebista (si aveam o pofta criminala de pulpe de pui la ceaun cu mujdei si cartofi prajiti) si am ajuns la spital, unde am si nascut.

In 2007, i-am tras lui Chitzi o petrecere de pomina la turta, de am dansat pana la 3 dimineata, cu karaoke si tot tacamul.

In 2008, am terminat petrecerea la spital, pentru ca mi-a facut enterocolita si am dus-o cu aproape 40 febra.

Acum 2009 nu putea fi mai prejos. La 9 jumate dimineata a inceput sa palpaie lumina prin casa, iar la 10 s-a dus de tot. Sesizare la 9291, gata se rezolva. La 12 sun din nou, se rezolva pana in 13. La 13 si ceva sun iar, s-a decalat ora un pic, la 14 aveti lumina sigur. La 14:17 sun din nou. Avaria se termina la 17:30. WTF???

Imi strang catrafuse, ii fac lui Chitzi pachet si ma duc cu catel si purcel la mama acasa (home sweet home, leaganul copilariei mele). Deja in casa se facuse cam racoare, plus ca zero apa calda, si alte elemente de civilizatie cu care eram obisnuiti. Mergem la mama, face Chitzi nani, mergem dupa la petrecere (asta o discutam in alt post, promit!), ne intoarcem acasa pe la 22, si surpriza, inca nu aveam lumina. In schimb aveam o noutate, o ditamai gaura langa casa, si vreo sapte mesteri care se plimbau prin jurul gropii.

Scandal, discutii, sunam iar la 9291, cerem cu o persoana de decizie, il primim pe dl Augustin, tip eu la el, dupa care il las dupa pe Ubi sa tipe/sa vorbeasca. Urc sus cu mama, orbecai prin casa dupa elemente strict necesare unui copil care petrece o noapte in deplasare (lapte, paturica, olita, medicamente, tra-la-la – bineinteles, ca jumatate din ele am uitat sa le iau), dupa care duc copilul la mama. Chitzi incantata de schimbare, face patinaj prin sufragerie (erau campionatele de patinaj de la helsinki la tv), face baita dupa si se baga la nani. Eu ajung acasa, car impreuna cu Ubi tot portbagajul de cadouri, finally avem curent, merge centrala, dar nu avem copilul in casa, pentru ca bineinteles, e 20 ianuarie, si trebuia sa ma astept sa se intample ceva neprevazut.