Pe principiul ca si Mami mai trebuie sa mai experimenteze diverse senzatii placute oferite in general de momentele de socializare intre membrii unei specii (in speta cea umana), aseara a fost dezmat timp de patru ore.
Locatia: Nautilus, o locatie cu iz pescaresc, unde cativa din prietenii nostri incearca sa readuca la viata atmosfera din Eliad. Am impartit spatiul prieteneste cu Eugen Mihaescu si Florin Iordache de la Krypton, Radu Captari, Florin Chilian. La o masa vecina, Mircea Baniciu, la fel de ghidus ca intotdeauna.
Ne-au incantat auzul ca in vremurile bune: Marius Batu si Mircea Vintila. Si taaare frumos a fost… Iar bebe a reactionat pozitiv, fiind intr-o verva de zile mari chiar si la cateva ore dupa ce am ajuns acasa J
Mami a facut dezmat, a mancat pulpe de pui cu cartofi prajiti, papanasi, clatite, a baut juma de bere si a fumat si o tigara. Tigara mi-a adus aminte de prima tigara pe care am pus-o in gura in viata mea, motiv nu de reculegere, ci de si mai buna dispozitie J.
Imi promit sa mai repet experienta, macar inca o data pana se naste bebe, nu de alta, dar un pic de dezmat face tare bine la moral!
PS: Si a fost atat de bine, incat Ubi care trebuia sa fie in dimineata asta la Brasov, acolo unde bunicul lui isi lanseaza la venerabila varsta de 85 de ani, o carte (impresionant, nu!?!), a dormit atat de adanc, incat a plecat cu o ora mai tarziu decat ar fi trebuit.
Promit sa revin si cu fotografii, pe masura ce le primesc si eu !
felicitari bunicului tau pentru carte!
ce subiect trateaza?
si cu scuzele de rigoare ca nu ti-am urmarit blogul pana acum, in ce luna esti cu sarcina?va fi baietel sau fetitza?
(intrebari directe asa ca de la leoaica la leoaica).nice to meet you by the way!:-)
pai, ca s-o iau cu inceputul, bunicul nu e al meu, este al lui Iubi al meu (adica Ubi :)), dar mi-ar fi placut sa fie bunicul meu :)
a scris o carte despre traditiile si viata din Sacele, el fiind de acolo (in fine, cred ca o sa scrie si Ubi pe blog despre asta, si daca nu scrie il pun eu sa o faca!)
nu ai de ce sa te scuzi:) si eu sunt in aceeasi situatie (acum cand ai scris tu, eu colindam pe blogul tau)
bebe are 25 de saptamani si e baiat
si… nice to meet you too…
I think this is the begining of a beautiful friendship :)))))
hihihi!
eu deja am muzica tare de cateva ore incoa, ma tot gandesc ca o sa ma plictisesc de petrecere pana incepe petrecerea :))
papanasi? hmmmmmm………. si la beckers au meniu. ia sa cautam noi papanasi!
acolo bitte schon, take my advice si ia niste bayerische wurst (adica de-aia albi), ein weiss bier, si niste pretzeli.
aoleu ce pofta mi-ai facut!!!
il iau pe al meu pe sus (abia s-a intors de la brasov) si il duc la deutsche kneippe sa mancam :)))
a, nu, ich hatte deutsche lektionen de dimineata. invat germana. also, program de divertisment nemtesc si dimineata si seara. ma gandesc sa fac varietate macar cu meniul :)
altfel, sunt o vesnica fana a restaurantelor nemtesti.
uauuu!felicitari!e primul tau bebe?cum o sa-l cheme?
am sa urmaresc detaliile despre carte acm, ca mi-ai clarificat despre ce e vorba.
cat despre prietenie, sunt sigura si eu ca ne vom vizita des de acum inainte:-)
acum mi-am dat seama ca poate papushica de langa tine e fetitza ta!deci esti o curajoasa!faci al doilea bebe si esti cu trei ani mai mica decat mine!chapeau!
luminitza, asta da curaj, nu? :)))
eu zic ca adevaratul curaj este ca ma mai dau pe mana bisturiului inca o data! cu copilul o scot eu la capat cumva dupa :))))
pe bebe o sa il cheme David iar pe Chitzi o cheama Rebecca si are trei ani si doua saptamani :)
si tu tot cezariana?uf!
totusi auzisem ca nu e o regula ca la a doua nastere sa fie la fel daca la prima ai avut cezariana.poate ma insel.oricum iti urez mult curaj!!!
superbe numele elor doi micuti!sa va traiasca si sa va bucurati de ei!!! (m-am uitat azi pe flikr la Rebecca iti e leita cu nasucul ala in vant si buzata!)
,,Eu sant optimist ca , daca vrem, putem duce spiritul Casei Eliad mai departe”
Ioan Gyuri Pascu – dec. 2007
http://casa-eliad.weblog.ro
Doru, eu sunt sigur ca putem duce spiritul Casei Eliad mai departe. Dupa cum spunea si Gyuri, trebuie doar sa vrem sa facem acest lucru! Si eu sunt optimist :)