Mai nou ne jucăm. Eu îmi pun mâinile pe burtică, iar el îmi răspunde. Începe să se foiască. Și îl simt cum trece dintr-o parte in alta a burticii. Ca și cum peste burta mea ar trece un aparat de masaj. Ieri și-a scos un genunchi (cred!), iar eu am încercat să îl „prind”. Am apucat cu două degete umflătura, și el l-a scos și mai mult. Dupa care a început să facă tumbe. La propriu. Sărea burta în toate direcțiile. Bănuiesc că îi plăcea.
Acum cred că știe că vorbesc despre el, că s-a trezit.
L-am poreclit Bocănilă. Seamănă foarte mult cu personajul omonim. La frecvență mai ales.
Îmi place de Bocănilă al meu. E zglobiu și jucăuș. Mă tot gândesc la o poezioară pe care mi-o spunea tata când eram mică: „Iepuroaica Ochi Sașii are zece pui zglobii”. Mioapă sunt, am deja doi pui zglobii, așa că sunt pe drumul cel bun!
Off-topic 1: Domnișoara Primăvara chiar își face treaba!
Off-topic 2: Pentru prima data in cei trei ani si un pic de viață, Chitzi a băut ceai din proprie inițiativă, și mai mult decât atât, chiar i-a plăcut!
Cel mai mult mi-a placut si mie ultima perioada a sarcinii, de pe la 7 luni incolo, cand faceau tumbe in burta :).
Ce dragut! O familie de iepurasi….Cand era in burtica mea eu il botezasem pe Vlad „Surubel”. Cand se misca aveam senzatia ca se insurubeaza….dupa ce s-a nascut in prima luna am inteles cum facea miscarile acelea de insurubare si le-a pastrat o perioada.
imi doresc acum sa nu se mai termine. e atat de minunata senzatia! uit de dureri, de arsuri, de umflari, de tot :)))
mai avem 10 saptamani, de fapt chiar mai putin… am intrat pe ultima suta de metri
Al meu era „berbecutz”, cam pe acelasi principiu. In ultima perioada se intorsese cu capul in sus si picioarele in jos, cu picioarele dadea in vezica si cu capul in cosul pieptului de uneori nu puteam dormi nici eu nici consortul, era extrem de vizibil micul capshor (adica forma), cand lovea cu toata puterea. Acum i-a ramas obiceiul, cand aude ceva muzica buna (care ii place) se apuca si da din cap :-))))
Bafta in continuare!
si al meu e berbec, mai ales cand sunt in picioare… de-aia daca plec de acasa, trebuie sa imi fac mai intai o harta mentala a toaletelor de pe traseu, ca altfel n-am nici o sansa :))))
si cum ai nascut? s-a intors pana la urma cu capul in jos?
Ale mele au stat tot timpul cu capul in jos, toate trei. Si toate trei au avut frumosul obicei de a-mi face praf plamanul drept, mai, da rau de tot, cu talpicile bine infipte!!!
Cu joaca stam si noi bine – la mine raspunde in special la atingerea Mariei sau a Annei, daca le aude vocile, la mana lui tati … Si pe mine ma distreaza cum, daca ii imping piciorul sau funduletul, impinge inapoi si mai tare. Adevarul e ca sunt momente indescriptibil de frumoase!
De-abia astept si eu senzatzia aia, eu sper ca sunt la stadiul de fluturi in burtica. Astept o miscare mai energica!
Dap, mai aveti putin, suntetzi pregatiti?
Cand ati inceput pregatirile? ca noi suntem la jumatate si ni se pare inca prea devreme!
alina, si la mine e cu capul in jos, dar nu m-a articulat niciodata in coaste sau in plamani. adica nu am simtit niciodata dureri… nici la el si nici la fii-mea…
si sare uneori de mai am putin eu si sar de pe scaun :)))))))
ce e ciudat e ca la fii-mea nu raspunde :) adica in momentul in care pune ea mainile automat se linisteste. bine, nici ea nu are rabdare sa stea multa vreme cu mainile pe burta, dar clar are efect de calmant asupra lui :))))
maria, mai ai putintica rabdare, ca de pe la 22-23 o sa simti de mama-mama… de fapt de cand a inceput sa se simta miscarile puternic eu nici nu am mai stiut cum trece timpul :)
m-am trezit ieri ca sunt in 30 de saptamani si a inceput sa imi para rau ca a trecut atat de repede!
pregatiti? cine sa fie pregatit? eu in nici un caz :))))
cu cumparaturile o sa ne apucam sa le facem pe la sfarsitul lunii, nu de lata dar nu stiu cat de uriasa o sa fie in aprilie si mai si prefer sa le fac din timp… oricum stiu exact fiecare loc unde trebuie sa merg, fiecare lucru pe care trebuie sa-l cumpar, e totul foarte clar in mintea mea, nu degeaba sunt project manager :)
dar emotiile sa stii ca sunt la fel ca la primul copil, chiar daca stiu exact ce si cum trebuie sa fac :)))
Pai Bogdana, el pana la urma a fost cooperant, dupa saptamana 38 s-a intors cum trebuie (vai de mama mea ce am tras in noaptea in care s-a decis sa se intoarca, el fiind un copil mare si eu o mama mica…), in ziua in care trebuia chiar s-a chinuit sa vina pe lume, fara nici un rezultat vizibil, asa ca dupa 2 saptamani intarziere mi-au facut cezariana sa scoata un plod de aproape 4 kile jumate care statea proptit in pelvisul ma-sii de ceva vreme…
@mariamirabela – ai putina rabdare, si eu sunt din nou la stadiul de fluturasi, parca mi-e dor de loviturile alea cand se vedea cu ochiul liber pozitia copilului in burta… dar parca mi-e si frica, odata ce au inceput se mai termina doar cand nasti – si nu e chiar usor… Incearca sa te bucuri de fiecare lucru la timpul lui (nu rade, stiu ca e usor de zis si greu de facut…)
Bafta tuturor!
Da, asa e, dupa vreo 22-23 de saptamani incepe sa se simte bine ce se petrece acolo cu puiutul din burtica.
Bogdana, eu le-am simtit pe toate trei asa acut pt ca, din pacate, am o conformatie defectuoasa, am bazinul f scurt si ingust, nu au cum sa stea „comod” decat proptindu-se in plamanii mei, na! Si de-aia nici nu am putut naste natural si am ajuns de doua ori la emergency caesar, iar acum la elective caesar (mi se pare ironic ca-i spun elective – eu n-am ales nimic, nene, m-a ales pe mine soarta!).