Unghii rosii, ruj nude a la Angelina Jolie, un pic de rimel.
Rochie mini de culoarea untului Stefanel, colanti negri, mini sacou verde, balerini rosii cu pampon Musette si plic Musette colectia de primavara a anului trecut.
Asa am aterizat la Fabrica. Proaspata ca o zi de primavara.

Realitatea mi-a transmis insa ca puteam foarte bine sa ma imbrac cu blugii rupti din liceu (daca i-as fi gasit sau daca m-ar mai fi incaput), cu tricou proaspat transformat in carpa de sters pe jos, cu tenisii purtati ultima data la gratar cand a plouat non stop si am ajuns acasa ca un purcel si cu o bucata de cuvertura pe post de esarfa spanzurata de gat.

Apropo, ce-o fi cu esarfele astea, oameni buni? Nu mai poti iesi din casa daca nu iti atarni de gat o chestie in toate culorile pamantului, care nu are absolut nici o legatura cu bunt gust?

In fine. Ca sa revenim la „marea petrecere” mi-am indeplinit dupa cateva zbateri si scopul adica am ajuns si am donat cateva jucarioare la cei despre care vorbeam aici. Jucarii scoase incognito din casa, cu mari emotii pana am trecut de cerberul Chitzi care verifica absolut orice punga ce paraseste cuibul.

Am baut o Corona, am inhalat fum din vreo 20 de pachete de tigari fumate simultan in jurul meu (iar, apropo, legea aia se aplica undeva in tara asta??????), am mancat vreo sase aripioare de la KFC (nu ma pot abtine daca dau peste ele!!), am ascultat niste glume complet nesarate si de prost gust ale unei trupe de stand up comedy, am admirat flora si fauna ce se perinda prin fata ochilor mei (mare ti-e gradina, Doamne!), si la un moment dat am zis, gata, let’s go home.

Si nu, nu suntem prea batrani pentru asta (chiar ne incadram in media de varsta spre surprinderea mea) doar ca suntem din cu totul alta lume. Iar acolo sper doar ca nu a fost decat o parte din blogosfera romaneasca. Partea din care noi sigur nu facem parte :)