Am ajuns sa dorm putin. Extrem de putin. Cate sase maxim sapte ore pe noapte. Azi dimineata insa mi-am impus sa mai dorm. Asa ca azi dimineata la ora 8:00, dupa ce am predat una bucata Chitzi in maini sigure, m-am bagat la loc in pat sperand ca mai dorm macar o ora. Surpriza mare a venit cand m-am trezit. Era 12:00. Miezul zilei. Nu imi vine sa cred cata oboseala s-a adunat in mine. Trebuie sa ma „trezesc” la realitate si sa dorm mai mult chiar daca fortat, pentru ca in ritmul de sase ore pe noapte, nu stiu cum fac fata dupa ce se naste Bocanila. Cel putin asa ma gandesc.
Oricum pe langa buimaceala aferenta, rezultatul atator ore de somn venite de nicaieri, m-am trezit si cu un dor de duca foarte apasator. Dor de mare, de plaja, de hoinareala fara sens, de viata lipsita de griji, de zile frumoase si lungi, de piele bronzata, de plimbari de mana cu Ubi. Noi doi, singuri, singuri. Dor de nisip simtit pe talpi, de stropi de apa sarata in gura, de cuibareala in bratele lui, atunci cand se face racoare, de asteptat rasaritul, de linistea sparta doar de valuri si de tipetele pescarusilor. Dor de senzatia ca nu se va termina niciodata. Dor de puterea si pofta de viata din adolescenta, de doza de inconstienta pe care o aveam pe vremea aia.
Sa mai dorm asa mult si in zilele urmatoare? Sau dauneaza grav sanatatii mele? Mintale…
De ce dormi atat de putin? Te trezeste Chiti? Ar trebui sa fi la zi cu somnul, pentru ca dupa ce nasti sti cum este. Numai procesul in sine te oboseste… destul, apoi nu ai de unde sa sti cum este bebita. Dormi . Ca iti face bineeeeee.
Uite ce frumos te trezesti… he!he!he!
Ha, ha si tu cu dor de duca , parca ne-am vorbit :)
Las’ ca iei exemplu de la mine si pleci dupa sa scandalizezi si tu varsta a treia :)
Dar daca poti dormi mai mult e cazul sa o faci. Eu nu pot si n-am putut nici inainte de a naste mai mult de 5-6 ore pe noapte.
Iar oboseala incepe sa devina cronica. Mai ales ca si astea 5 ore sunt fragmentate.
Adorm foarte greu seara, mai ales ca dupa ora 11 incepe activitatea lui Bocanila, care confunda burta mea cu un teren de fotbal, iar dimineata, Chiti este ceas desteptator.
La ora 7, max 7 jumate vine la mine in pat si incepe cu linguseala, cuibareala, insa fara sa mai doarma. Vreau nu vreau atunci ma trezesc, ca nu pot rezista la asemenea manifestari de dragoste din partea ei, si imi piere tot somnul. La pranz nu pot dormi, cred ca pot numara pe degetele de la o mana de cate ori am dormit la pranz in ultima luna, si cam asta e…
Oricum si acum sunt buimaca de la cat am dormit azi :)))
Laura, stiu cum e, ca pana sa raman insarcinata eu eram cea care se ducea la Chiti noaptea, care Chiti si acum se trezeste… deci eu dorm fragmentat de aproape trei ani. Dupa ce am ramas insarcinata, a preluat-o Radu, care se duce noaptea la ea :) ca sa pot dormi si eu noapte intreaga… nici acum nu mi-au trecut de tot parerile de rau ca il chinui :(
iar cu dorul de duca, Laura, crede-ma ca m-am trezit cu mirosul de mare in nas :(((
Eu sunt destul de somnoroasa de felul meu, sau mai bine zis asa am devenit de vreo 10 ani incoace; barbatul imi spune ca „m-am nascut obosita” :)))) Fetele mele sunt intr-un razboi continuu cu somnul; l-ar scoate din existenta lor daca s-ar putea!!!Ani de zile nu am avut nici sambata nici duminica in privinta asta, cu toate ca 9 ani am lucrat de la 8 la 18 si sambata de la 8-14, astfel incat atunci cand prindeam o dimineata in care nu trebuia sa ma trezesc de nevoie as fi vrut si eu sa mai lenevesc…..dar nu puteam. Alex era in picioare la 6-7 si venea peste noi. Apoi, a urmat Bia, care m-a terorizat noptile :((.
Seara nici mie nu imi vine sa ma culc devreme, pentru ca abia dupa 21.30 cand termin cu ele parca stau si eu linistita….
Dor de duca? Da, am, insa nu ma pot plange pentru ca in ultimii ani ne-am facut si o vacanta a noastra, fara ele, pe langa mare si munte impreunacu fetele :).
alt om care vrea la mare.of.
să vezi ce dor de dică avem noi, mai ales că nu am apucat să ne luăm nici măcar o ZI de miere…Ştefan fantazează să mergem în Asia…sau măcat în Islanda…hehe, prea curând, nu cred că se va întâmpla asta.Cât despre somn, când eram însărcinată, toată lumea mă sfătuia să dorm, că apoi nu se mai poate. Problema era că nu ştiam cum să fac să îmi fac atunci rezerve…Dacă poţi să dormi impus, atunci e perfect! Dormi până nu mai poţi. Doar ştii ce va urma!
Cu somnul…nici eu nu mai dormeam de pe la 6 luni. Cu dorul de duca…inteleg perfect. si nu cred ca e din cauza somnului:)
mmm…si eu aveam dor de duca, insa la munte la aer curat si miros de brad, dar dupa ce-am citit randurile tale, parca simt si eu aerul ala sarat de mare si mai ales galagia pescarusilor! Offf…rau e sa traiesti intre betoane!:P
daca asa simti si mai ales daca poti, dormi cat cuprinde!eu la luca in ultimele luni nu mai dormeam de dureri de spate, de tot felul de ganduri, framantari, plus ca era si el tot un fel de bocanila, ziua dormea si noaptea facea belly party (asa s-o spune?:-))
de dorul de duca te inteleg din nou perfect, dar ne-am cam lins si noi pe bot de privacy de cand cu bebe…c’est la vie!oricum va creste repede si puiul tau si daca-l lasi vara la bunici ai sa-ti regasesti tineretea pierduta alaturi de ubi al tau!
noi pt. vara asta am hotarat sa evadam o saptamana la ocean,dar a trebuit sa inchiriem dpua camere la hotel ca deh, luca are si el nevoie de intimitate cand doarme, right?!
uf ce mai pashe si printzese sunt bebelushii!
ruxel, eu sunt genul care nu doarme de fel, dar stiu cat eram de epava dupa ce s-a nascut chiti si nu mai vreau sa ajung asa. asa ca o sa ma fortez, desi nu stiu daca se merge pe legea compensarii.
raluca, eu am avut doua zile adevarate de vacanta, la mare, la venus… am ajuns in statiunea pensionarilor… si doamne, dar a fost asa de bine!
laura, inseamna ca am descris cum trebuie si ce trebuie, daca ai simtit si tu gustul :) nu-i asa ca e bun?
luminita, chiar ca belly party :))))) si adevar grait-ai cu pase si printese… sau poate noi ii obisnuim asa?
Bogdana, să te consideri norocoasă că poți dormi și profită la maxim când ai ocazia. Eu de 4 ani n-am mai avut o noapte întreagă de somn (adică mai mult de 6 ore), iar 99% din nopțile mele au fost fragmentate în bucăți de câte 2-3 ore legate de somn, în cel mai fericit caz – că mândrele mele sunt în război total cu somnul.
Acum și să vreau, nu pot dormi din cauza sciaticii, dacă adorm pe o parte mă trezesc inevitabil după vreo oră-două că nu-mi mai simt coapsa respectivă! Plus cârceii de rigoare – dar cu ăștia am învățat măcar că dacă apăs tare în călcâi trec repede … La ce oboseală cronică am adunat și eu, petrecerile din burtică sau partidele de fotbal cu plămânii mei aș fi în stare să le ignor :))).
:)))) eram sigura ca exact asa o sa incepi comentariul :) de fapt de cand scriam m-am gandit ca o sa mai iei ca sunt norocoasa ca pot dormi…
acum de exemplu m-am culcat la 1, am adormit pe la 1 jumate si la 6 m-am trezit din cauza meciului din burta… si nu am mai adormit… asa ca nu stiu unde e norocul, sincer
:)) eu asa dorm in fiecare zi de o viata intreaga. si sunt complet sanatoasa mental!
…..nu? :D
Bogdana, cică să n-o iei în tragic, că așa pățesc majoritatea gravidelor, să se obișnuiască cu viitoarele nopți albe petrecute alăptând sau alintând copilul cu colici!
Miki, ești tare dacă reziști în ritmul ăsta de atâta timp!!! Eu mă simt epavă ambulantă după câțiva ani …
ah, mi-e teama ca e momentul ca tabieturile mele sa se schimbe :) dar lasa, creste mara si o creste si potentialul bebe 2 si ma intorc eu la obisnuintele mele!